Nici Ministerul Educației, nici sindicatele din învățământ nu știu în acest moment câți profesori au murit de COVID de la începutul pandemiei. Doar o mică parte dintre inspectoratele școlare au colectat aceste date. Sorin Cîmpeanu a salutat inițiativa publicației Școala 9 de a aduce un tribut profesorilor care în această săptămână nu și-au mai putut îmbrățișa elevii și recunoaște că o statistică ar oferi o imagine mai clară asupra pierderilor suferite de sistem. Între timp, profesori și elevi din toată țara și din străinătate ne-au scris despre alți profesori răpiți de pandemie cărora le vor duce dorul.
Chiar dacă unii dintre profesorii școlii erau în grevă, școala din Valea Argovei și-a deschis porțile la final de mai pentru întreaga comunitate. Învățătoarea Lavinia Hendli a organizat, alături de elevii ei din clasa a IV-a, un eveniment de promovare a satului din Călărași care număra la ultimul recensământ doar 2.600 de locuitori. Fosta avocată a lăsat Bucureștiul ca să fie învățătoare în Valea Argovei, unde vrea să formeze viitori adulți cu drag de locurile natale și care poate nu-și vor mai căuta viitorul în alte zări.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?