Elevii și profesorii Școlii Gimnaziale pentru Deficienți de Vedere din București au pierdut, în ultimul an, toate activitățile care îi apropiau: muzica, excursiile, serbările, sportul și terapiile pentru independență. Dar și șansa să dezvolte proiecte noi cu elevii din școlile de masă. De la începutul lui mai, elevii nevăzători și-au recuperat vechea rutină, iar profesorii se gândesc cum să readucă treptat în viața lor bucuriile extrașcolare. Și cum să tipărească în continuare manuale în Braille, căci Guvernul nu le-a asigurat niciodată.
De zece ani, o asociație din Arad adună laolaltă voluntari și donatori ca să dea o viață nouă locurilor în care copiii învață, se joacă sau fac sport. Au pornit cu o secție de spital, au urmat zeci de proiecte care să suplinească lipsa de investiții în infrastructură din sistemul educațional. 9 din 10 clădiri în care învață elevii necesită renovare, potrivit unui raport al Ministerului Educației.
Până în 2030, UE vrea ca 85% dintre elevii în vârstă de 13-14 ani să aibă competențe solide IT și vrea să creeze și un certificat european de competențe digitale, care să fie recunoscut în întreaga Europă. Unde suntem noi? Nu știm exact dacă au ajuns toate tabletele la copiii vulnerabili care n-au făcut școală online în pandemie și avem o strategie de digitalizare a școlii, dezbătută public, dar neasumată. Antonia Pup explică într-o analiză pentru Școala 9 pașii Comisiei Europene și cât de străini ne sunt nouă.