Vlad Enășescu, student în anul I la Relații Internaționale și Studii Europene în Iași, a mers în primăvară prin licee din Iași și le-a vorbit elevilor despre importanța alegerilor europarlamentare. Acum își continuă activitatea de promovare a votului printre tineri.
Anul trecut am descoperit sfera electorală, în contextul unei tabere de activism civic la care am luat parte, și mi s-a părut foarte interesantă. Mi-am dat seama că eu și mulți tineri de vârsta mea nu știm prea multe lucruri despre vot și cum funcționează instituțiile statului, de ce documente ai nevoie pentru diverse acțiuni etc.
Însă, există, totodată, această presiune pe tineri ca, odată ce împlinesc 18 ani, să facă alegerile cele mai bune, astfel încât țara să meargă din ce în ce mai bine. Or, noi nu vorbim acasă despre ce înseamnă să fii cetățean. Știi vorba aia: religia și politica nu se discută, sunt subiecte tabu. Oamenii nu prea înțeleg diversitatea punctelor de vedere politice, sensul dezbaterii. Ar trebui să vorbim acasă despre asta și la școală, măcar în perioada liceului.
Ar mai trebui să vorbim între noi nu neapărat despre politică, ci despre responsabilitățile cetățenești, pentru că ele se întâlnesc în orice arie a vieții noastre. De exemplu, dacă instituția în care învățăm are un perete degradat, un laborator vechi fără dotări, noi, ca elevi, ar trebui să știm: cine alocă fonduri pentru așa ceva? Primăriile, consiliile locale, guvernul, Ministerul Educației? Noi nu știm ce să facem, luăm lucrurile ca atare, dar nu ni se explică de ce este așa și, mai ales, nu știm că noi, de fapt, putem schimba lucrurile acestea. Mulți nu știu, de exemplu, că poți schimba primarul, nu numai o dată la patru ani, ci și în timpul mandatului acestuia, dacă strângi un anumit număr de semnături la nivel de oraș.
După tabăra de anul trecut, am făcut un proiect de follow-up în școala mea și am vorbit cu o parte dintre colegi despre alegerile europarlamentare. Am realizat că mi-am informat colegii destul de bine și că există disponibilitate din partea lor să învețe despre aceste lucruri, că majoritatea au fost interesați să afle mai multe despre subiectul acesta, pentru că li se părea foarte practic și că face parte din realitate.
După activitatea de follow-up, am decis că trebuie făcut ceva la o scară mai mare și, prin contactele pe care mi le făcusem în tabără, am ajuns la Asociația Civica din Iași, care monitorizează activitatea Consiliului Local, printre altele. Cu Asociația Civica am făcut o campanie care s-a numit #viitorUEalnostru și am ajuns atunci la aproape 400 de elevi de la câteva școli din Iași. Tot atunci am intrat în contact cu cei de la Capitala Tineretului din România, un program la nivel național început în 2016. Anul trecut Iașul a câștigat și are mandatul până în mai anul viitor. Programul „Iași - Capitala Tineretului din România 2019-2020” include mai multe direcții. În cadrul liniei directoare „Transparență decizională și participare activă” funcționează proiectul rISe to VOTE!, care se desfășoară prin campanii online, pregătirea observatorilor de vot independenți și ateliere de educație civică în 25 de școli din Iași și în cinci universități, ținute înainte de alegerile prezidențiale, cu continuare până la alegerile locale.
La aceste ateliere vorbim cu tineri despre importanța dreptului la vot și spargem ideea că votul nu contează, că, dacă votezi, nu schimbi nimic. Dăm o serie de informații, un guideline, prin care elevii să se poată implica activ în comunitate, precum petiții, îi îndemnăm la dialog continuu cu autoritățile, nu doar să meargă la vot o dată la patru ani. Elevii și studenții simt această depărtare de cei care ne reprezintă. Mai ales că Parlamentul, Guvernul sunt acolo în București, noi aici în provincie. „Ce să caut eu la primărie, să vorbesc cu consilierii locali, cine face asta?” – gândesc unii elevi.
Avem și partea de campanie online, unde, mai ales în această perioadă dintre tururile de scrutin, informăm tinerii despre proceduri. De exemplu, mulți studenți nu știu că pot vota și aici (în orașul în care studiază – n.r.). Ei cred că trebuie să meargă acasă, nu au timp și nu se mai duc la vot. Sau li se spune la secția de votare să voteze la secția unde sunt arondați cu căminul în care stau, ceea ce nu e adevărat, pentru că poți vota oriunde pe listele suplimentare.
Cei care merg sau nu la vot sunt împărțiți ca la o curbă a lui Gauss. Unii știu sigur că vor merge la vot, poate au vorbit în familie despre drepturi și realizează importanța gestului de a-și exercita votul sau poate profesorii le-au vorbit despre asta. Mai sunt cei care, oricât de mult ai vorbi cu ei și ai încerca să-i faci să înțeleagă, nu-și schimbă părerea. E ca-n marketing cu aceștia – când încerci să vinzi un produs, știi că pe un anumit segment vei avea o rată destul de mică de succes, că nu-ți vor cumpăra produsul. Noi, însă, lucrăm cu cea mai mare parte din tineri: cei care sunt nehotărâți sau insuficient informați. Aceștia sunt foarte mult influențați de ce au auzit în societate – că votul lor nu contează, că nu face diferența sau că aleșii sunt deja puși.
Unii privesc pe sub gene, un pic incitați de subiect, alții sunt dezinteresați, plictisiți, de aceea contează foarte mult să le captăm atenția. Venim cu multe exemple din realitate. Deschidem workshop-ul cu un exercițiu în care îi rugăm să ne spună cine merge la următoarele alegeri să voteze. Din fericire, până acum, peste 50% dintre cei la care am fost – colegii tehnice, pedagogice – au ridicat mâna. Celor care sunt hotărâți să voteze, le completăm intenția cu partea informativă.
Unii cred că e la modă să meargă la vot, că toată lumea își pune poze cu abțibildul votat. Îi ajutăm să înțeleagă de ce se duc să voteze și dacă într-adevăr va avea relevanță votul. După întrebarea „mergi la vot?”, îi rugăm să ne spună dacă s-au hotărât cu cine votează. Aici deja mâinile sunt mai puține. A treia întrebare pe care le-o adresăm: „Te-ai informat despre acel candidat?” Le propunem să se informeze în legătură cu activitatea candidaților în comunitate, ce pregătire, studii, competențe au și să se gândească dacă rezonează cu ideile din programul lor electoral. Mâinile se împuținează și mai mult în etapa aceasta. Asta e diferența dintre prezență și gradul de informare.
Apoi facem o comparație cu zona de business și le spunem elevilor: să ne gândim că avem o idee genială de afaceri, creăm o companie, aceasta e productivă, capitalul și profitul cresc, resursa umană, veniturile, salariile la fel și ajungem într-un punct în care nu mai vrem să ne ocupăm de contabilitate, de partea juridică, gestionare de mărfuri, servicii. Vrem să lăsăm aceste lucruri în seama unui director sau a unui consiliu director. Vrem să angajăm oameni care să se ocupe de compania noastră. Și îi întrebăm pe elevi ce ar căuta la acești oameni, cărora vrem să le lăsăm găina cu ouă de aur pe care am creat-o noi. Și ei spun lucrurile pe care le-am vrea și la un candidat: să fie competent, serios, profesionist, să aibă un CV bun, să fie bun administrator. Încercăm, prin acest exercițiu, să-i facem pe elevi să înțeleagă că noi rămânem în continuare deținătorii companiei, iar oamenii din consiliul director sunt angajații noștri. La fel e și când ai o țară, pentru că ai bogățiile, ai o populație căreia trebuie să-i asiguri bunăstarea. Când aud de partea de business deja devin mai interesați și li se pare o paralelă bună. Încercăm să le transmitem ideea că aleșii nu devin brusc stăpânii noștri. Le mai spunem că trebuie să vorbim constant cu aleșii pe perioada mandatului.
Le mai vorbim despre cum să faci o petiție de succes, că trebuie să aibă un conținut care să exprime o nevoie reală, că trebuie s-o adresezi cui trebuie, să aduni cât mai mulți oameni care să semneze, să faci promovare online și un eveniment când depui petiția. De exemplu, dacă faci petiție pentru că vrei piste de biciclete până la școală, chemi presa când îi înmânezi petiția primarului, îți chemi prietenii să dea o tură cu bicicletele în jurul primăriei.
Atingem razant domeniul fake news. E important ca elevii să aibă câteva noțiuni despre asta, pentru că este un fenomen real la nivelul alegerilor, indiferent de țară. Le dăm câteva sfaturi referitor la candidat și la știri. Despre candidați le spunem să se uite dincolo de carismă. OK, pare că are niște idei bune, dar ia să-i fac un background check. La știri, le spunem să verifice sursa, autorii, să se informeze din mai multe surse, inclusiv internaționale, din trusturi de presă independente. Să nu cadă în capcana click bait. Primul prag este titlul. O știre cu un titlu care strigă, care-ți spune că a ieșit scandal, că e șocant, deja trebuie să-ți ridice o serie de întrebări.
Îi întrebăm dacă cineva dintre ei își dorește să devină reprezentant al cetățenilor, consilier local. Unii ridică mâna, nu contează că o fac din convingere sau vor să facă impresie asupra colegilor sau a noastră, cei care prezentăm. Se ridică mereu o mână-două. Și îi întrebăm pe colegi: „I-ați vota?” Ridică mâna mai ales cei care îl cunosc sau o cunosc. „De ce i-ați vota?” „Păi, că ne cunoaștem, că știe ce vrem.” Și spun: „Aha! Știe ce vă doriți, provine din același mediu cu voi, înțelege nevoile voastre și, dintr-o asemenea poziție, le poate aborda și rezolva. Dacă nu sunteți satisfăcuți cu oferta politică, acesta este pasul pe care trebuie să-l faceți. Dacă trei dintre voi se hotărăsc să facă acest pas, puteți face un partid.”
Un alt lucru pe care îl facem la ateliere este demontarea anumitor mituri despre instituția președintelui. Mulți tineri nu știu care sunt atribuțiile președintelui și au impresia că el este încă acel moșier din Evul Mediu, care dă pensii, taie salarii, el mai și judecă, face și legea acolo pe pământul lui. Dar nu mai este așa. Președintele are atribuții executive și de politică externă, apărare.
