„google este tatăl meu/ de la el am învăţat cum se face/ nodul la cravată/ am apelat la el/ de mai multe ori într-o singură zi/ decât la tata în toată viaţa mea”. Primele versuri ale poeziei „online” (2011, Când va veni ceea ce este desăvârşit) de Andrei Dósa, exprimă un adevăr trist și incontestabil: online-ul a devenit patria noastră, sursa noastră de informare, universul nostru cel de toate zilele.
Prima generație care a făcut clasa zero este și prima care va susține evaluarea națională după un an întreg de pandemie, cu ore mai mult online. O elevă de liceu din Buzău a întrebat 150 de colegi de clasa a opta, de la școli din tot județul, dacă se simt pregătiți pentru examene, cum a decurs pregătirea în online și ce soluții văd ei pentru a recupera materia. Nu este un studiu sociologic realizat după rigori științifice și nici nu are un eșantion reprezentativ. Este însă o oglindă a felului în care o parte din elevi văd școala în pandemie, care le sunt fricile și speranțele.
REZOLVAT. Maria Kovacs spune că școala românească nu este pregătită să lucreze cu copii diverși, să-i sprijine pe fiecare să progreseze de la nivelul la care sunt, nu la care crede sistemul că ar trebui să fie. Co-fondatoarea Asociației Toți Copiii Citesc ridică, în cadrul podcastului REZOLVAT, o problemă critică: fără o bază solidă de literație, este dificil să înțelegi concepte, termeni și informații de la mate și științe. Prin urmare, e mai greu să te descurci în rezolvarea problemelor cotidiene.