„Dana, 14 ani”. Astea au fost primele lucruri scrise de mine în jurnalul care stă și acum în camera mea. În momentele în care mă urăsc, chiar și pentru o secundă, mă pun să-l recitesc. Când l-am primit eram încă fericită. Îl primisem de Crăciun, era 2015 si aveam 13 ani.
Când a devenit profesoară, Camelia Constantea se aștepta să prindă un post într-o școală în oraș. A ajuns la sat, unde nu a găsit „școala bună” la care visa, ci un catalog care se tot împuțina. „Eram total ruptă de realitate”, spune profesoara. După mai bine de 20 de ani de predat în satul Viișoara, azi în fotoliul de director, Camelia nu s-ar mai duce la o școală de la oraș. Am discutat cu cea care în 2024 a câștigat premiul Profesorul Anului din mediul rural la categoria „Prevenirea abandonului școlar”, pentru a vedea ce soluții a identificat ca să-i aducă pe copii în bănci.
James Pătrașcu a alergat cu mama lui de mână pentru prima oară la un maraton în 2015, când avea doar cinci ani. De atunci, a continuat să facă bine societății. Astăzi este în clasa a VI-a și strânge bani pentru diverse campanii. Caritatea i-a devenit practic hobby. Prima dată a alergat pentru curtea grădiniței sale, apoi pentru incubatoare pentru nou-născuții din Sibiu, pentru Constituția României adaptată copiilor, pentru MagiCamp, tabăra copiilor bolnavi de cancer. James face parte din generația Alfa, cea a nativilor digital, preocupați de mediu, foarte creativi și potrivit unor voci, cea care va schimba lumea.