Camelia Simona Florea are 50 de ani și este învățătoare în orașul său natal de aproape trei decenii. A absolvit la doi ani de la revoluție Liceul Pedagogic „Iosif Vulcan” din Oradea și mai târziu Facultatea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj-Napoca. A visat de mică să fie învățătoare, de când improviza o școală în spatele clasei și fratele ei era și singurul său elev.
În mijlocul copiilor se simte cel mai bine. A primit confirmarea că locul ei este la catedră de la prima lecție adevărată pentru examenul de Definitivat, susținută în fața inspectoarei Margareta Maxim, pe care nu o va uita niciodată. „Mă cunoști, multe învățătoare au trecut prin mâna mea, apoi, după ce am ajuns inspectoare, am văzut mulți dascăli pregătiți, conștiincioși, care își fac treaba cât de bine pot. Din când în când însă, mai rar, văd oameni care sunt făcuți pentru meseria asta. Care au vocație. Iar tu ești unul dintre ei”, i-a spus atunci. Și și-a îmbrățișat menirea.
În urmă cu trei ani însă a primit diagnosticul cancer și după un tratament foarte greu a decis să se mute la o școală mai mică, în alt sat din comuna Remetea, în Petreasa. Dar o școală mai mică nu înseamnă și o școală mai ușoară.
„Nu suntem toți Napoleon”
În sate se întâmplă adesea ca învățătorii să fie nevoiți să predea la mai multe clase diferite, în același timp. Adică este vorba de regimul simultan, care poate fi cu două, trei sau patru clase deodată. Fiindcă a scăzut natalitatea, oamenii au plecat în alte țări sau din cauza abandonului școlar, clasele se împuținează.
Simona a dobândit experiență în primii 15 ani de învățământ la două clase, apoi, în următorii ani, la patru și astăzi are cinci clase.
„Munca la patru și la cinci clase simultane e dificilă, în primul rând pentru că elevii nu pot lucra niciodată în liniște, nu se pot concentra cu adevărat la ceea ce au de făcut, pentru că se vorbește nonstop. Ceea ce se întâmplă la cealaltă clasă (cu care ai muncă directă) îi distrage”, spune învățătoarea.
Și-ar dori să dispară clasele simultane.
Într-o oră tu faci 5 lucruri în același timp. Nu suntem toți Napoleon (despre care se spunea că putea face mai multe lucruri în același timp, n.r.). Clasele ar trebui comasate la nivel de comună, ar trebui să se pună microbuze pentru a transporta elevii.
Școala online la clase simultane
Școala Primară din Petreasa e pe cale de desființare, din cauza numărului de elevi. Nu se știe dacă va mai rămâne deschisă în următorii doi ani. Sunt 12 elevi înscriși, în 5 clase simultane, iar doar patru elevi, au fost prezenți la școală, în online, în perioada pandemiei. Cei patru sunt în trei clase diferite, doi dintre ei în clasa I.
„Încercam să intru uneori la ore diferite cu fiecare clasă, altădată toți sau altădată câte doi. Munca simultană e foarte dificilă în condițiile online. Nu putem parcurge materia în felul în care o fac cei de la o singură clasă. Unii își arătau jucăriile, cu alții povesteam”, explică dascălul.
Învățătoarea îi descrie ca fiind copii inteligenți, și faptul că se vedeau și auzeau îi ținea conectați. „În toamna aceasta am găsit un sponsor și toți patru au primit câte o tabletă. Anul trecut foloseau laptopurile părinților și ale fraților.”
Are în clasă și elevi de etnie romă și ei sunt cei care au absentat cel mai mult. Patru dintre ei s-au reîntors din Franța în martie, împreună cu părinții. „Doar unul știe să citească și să scrie, are 14 ani, ceilalți trei acum învață literele. Mă bucur că au venit la școală, dar e posibil să plece dacă se ridică restricțiile. Asta e clasa mea”, spune Floarea Camelia Simona.
Școala cu Simo, pe Youtube
Învățătoarea, odată cu pandemia, consideră că toate cadrele au fost împinse de la spate să se descurce cu tehnologia. „Parcă o utilizau cu frică, în timp de elevii de azi sunt digitali.”
Dacă până nu demult blama statul pe device-uri, acum încurajează pe toată lumea. „Noi nu mai vorbeam limba lor. Începea să se creeze o prăpastie între generații. Pandemia ne-a unit. A trebuit să ne adaptăm cu toții, și continuăm să o facem desfășurând consilii profesorale online, întâlniri cu părinții online, tot felul de webinarii. Și ni se pare ușor, câștigăm timp. Ca să nu mai spun de lecțiile online.”
Fără prea multe resurse educaționale, fără prea multe elemente de captare a atenției și fără prea mult exercițiu, dar cu susținere din partea fiului său mai mare, Florea Camelia Simona a creat videouri animate cu lecții la matematică acolo unde elevii întâmpină dificultăți.
„M-am inspirat de la americani. Am descoperit câteva canale de YouTube în limba engleză și m-au fascinat lecțiile scurte, ușoare, animate. Mi-am zis să încerc și eu. Alex, fiul meu cel mare, mi-a trimis link-ul unei aplicații și am urmărit câteva tutoriale ca să înțeleg cum funcționează. Sigur, mă mișc greu, nu am îndemânarea celor tineri, dar îmi place”, explică învățătoarea. Subiectele sunt alese la întâmplare din programa școlară.
Într-un timp destul de scurt mulți subscriberi s-au abonat la canalul „Învață cu Simo”. A învățat din tutoriale să-și editeze singură videourile, să taie acolo unde se aude respirația, să modifice. Prima lecție a fost despre fracții și a obținut aproape 3000 de vizualizări. Cea de-a doua despre înmulțire a fost vizionată de aproape 5500 de persoane. Din august și până acum a adunat 1650 de subscriberi. „Asta m-a făcut să înțeleg că e nevoie de lecții scurte, ușoare, animate.”
Deslușește tainele matematicii cu un limbaj simplu, pe înțelesul tuturor, iar timp de aproximativ 10 minute știe garantat că atenția elevilor săi le este captată. Și-a creat o imagine animată a sa, Simo, după al doilea nume al său, și așa lecțiile clasice au devenit moderne și mai puțin plictisitoare.
Mulți părinți din online apreciază și mă urmăresc. Am primit poze cu copilași uitându-se la videourile mele. Mergeam într-o zi la magazin și o doamnă îi spune fiicei ei: «Doamna e Simo!».
Speră ca într-un an-doi să facă mai mult conținut și să crească o comunitate.
Simo și Ionuț, parteneri în educație
Printre hârtii, proiecte, planificări, workshop-uri, comisii metodice, consilii profesorale online, negociază cu timpul pentru a concepe săptămânal astfel de lecții animate pe care să le utilizeze la clasă, dar și pentru a veni în ajutor și altor colegi de breaslă. „Luna aceasta am făcut trei videouri. Mi-ar plăcea să fac săptămânal, chiar mai des. E mult de muncă. Mi-ar plăcea să mă mișc mai repede. Îi invidiez pe cei tineri care parcă s-au născut cu calculatoarele în brațe”, adaugă învățătoarea.
În ultimele două videouri își face apariția Ionuț. Are 9 ani și îi place mult școala, mai ales de când învățătoarea Simo l-a luat sub aripa sa. Vine cu idei, cooperează, este participant activ în pofida situației urâte pe care o întâmpină acasă și care se revarsă asupra lui vrând-nevrând.
„Părinții sunt divorțați, mama e plecată în sudul țării, iar tatăl a plecat din țară. A rămas în grija unui unchi, fratele mamei. E un copil foarte inteligent, dar suferă din cauza situației familiale. Are un potențial uriaș”, spune învățătoarea. Acum un ONG din Oradea a găsit un sponsor și va începe în curând un curs de programare pentru copii care îl va include și pe Ionuț.
Potențialul cadrelor didactice
Floarea Camelia Simona este foarte fericită și împăcată cu ce a ales să facă în viață. Este omul care se implică mereu în proiecte locale. În 2008 câștiga primul proiect de fonduri nerambursabile în valoare de 25.000 lei. În 2010 a fost câștigătoare la Țara lui Andrei, care oferă tabere pentru copii.
„Tot în 2010 coordonam împreună cu tripleții mei proiectul EUROSCOLA. Am câștigat și o clasă de 24 de liceeni au ajuns la Strasbourg, la Parlamentul European. În 2015 am fost Școală Europeană, singura școală din mediul rural în acel an, din România”, povestește Simo. Și CV-ul ei cu proiecte continuă. În 2014 a câștigat Europa Casa Noastră și a fost la Comisia Europeană, la Bruxelles.
