Când Teodora, fata cea mică a Laviniei Dinu (43 de ani), a trecut în clasa a V-a anul trecut, știa că rezultatele bune obținute la școală o pot ajuta să primească bursă de merit. Iar în semestrul al doilea, după ierarhizarea mediilor, când a văzut că are printre cele mai mari note din clasă, fata a venit acasă bucuroasă că efortul ei de a învăța bine va fi răsplătit. Totuși, când au fost afișate listele cu bursieri, Teodora nu era acolo. Dinu a crezut inițial că e vorba de o schimbare de ultim moment în regulament și că sunt acordate mai puține burse, dar fiica ei i-a povestit că elevi care aveau medie mai mică decât ea urmau să primească o astfel de bursă. Așa că Dinu a mers la dirigintă să o întrebe ce se întâmplă și atunci a aflat că, de fapt, așa e legea. Și că Teodora nu poate lua în același timp și bursa de orfan și pe cea de merit. Tot diriginta a sfătuit-o pe Dinu să aleagă bursa de orfan, pentru că se dă pe tot parcursul anului și pentru că are o valoare mai mare - la școala unde învață Teodora depășește cu puțin 100 de lei pe lună. Cea de merit e acordată doar în perioada școlii. Însă ca să nu o supere pe Teodora, Dinu a încercat să o convingă pe dirigintă să vorbească cu eleva și să-i spună că bursa pe care o primește e cea de merit. Diriginta a refuzat, iar Dinu a înțeles că va trebui să găsească o altă soluție. „Mi-am dat seama că nu e ok ce am vrut să fac, practic rezolvam situația să-mi fie mie bine.” Așa că a mers acasă și i-a explicat Teodorei de ce nu intrase pe lista burselor de merit – „așa e sistemul”. Teodora a răspuns cu o întrebare: „dar de ce, mama?”.
Teodora mai are un coleg de clasă care e în aceeași situație. Conform Ordinului de ministru 5576 din 2011, bursele de orfan, care sunt un tip de bursă de ajutor social, nu pot fi cumulate cu alt tip de burse școlare: „un elev nu poate primi două burse simultan, dar are dreptul să opteze pentru cea cu valoare mai mare sau care se acordă pentru o mai mare perioadă de timp”, menționează articolul 18 din ordin. În ciuda faptului că ordinul a fost modificat și în 2012 și în decursul acestui an, iar pe lista burselor sociale care pot fi cumulate cu cele de merit au fost adăugate excepții, bursele de orfani nu s-au adăugat printre ele. Pentru că problema nu a fost adusă până în prezent în discuție. Așa că elevii orfani care învață bine ajung să aleagă ce tip de burse să primească, în ciuda faptului că se încadrează pentru bursa de orfan doar în baza unei situații familiale asupra căreia nu au niciun control.
Lavinia Dinu este medic stomatolog și locuiește în București alături de cei doi copii ai săi: Teodora, elevă în clasa a VI-a, și Toma, elev în clasa a V-a. În 2009, soțul lui Dinu a murit într-un accident de mașină, pe când copiii aveau 2 ani, respectiv un an. De atunci îi crește singură, însă nu se plânge; merge cu ei la concursuri de mountain biking și îi încurajează să facă sport. În prezent, Teodora practică balet, iar Toma face tenis. Discută cu ei despre cum îi afectează faptul că și-au pierdut tatăl și nu a ezitat să apeleze la ajutorul unui psiholog.
După ce a discutat cu fata ei despre situația burselor, Dinu i-a promis că va încerca să schimbe legea, „nu neapărat pentru noi, cât pentru alții”. Când a trebuit să meargă la secretariat să-și ridice bursa de orfan, Teodora i-a trimis un mesaj mamei ei, în care îi cerea să o roage pe dirigintă să meargă la secretariat să-i ridice bursa. Dinu a întrebat-o de ce își dorește asta. Fata nu voia să meargă la secretariat și să explice de ce ea și încă un coleg sunt pe o listă și nu pe cealaltă. Dinu a început să discute cu prieteni și cunoștințe care cunosc situația legislativă și așa a aflat că are două opțiuni. Prima dintre ele ar fi fost să dea în judecată statul, „dar din punct de vedere avocățesc, asta înseamnă bătălie lungă și moarte sigură”. Cea de-a doua, să încerce dialogul cu instituțiile statului și să-i convingă că o schimbare e necesară.
În această toamnă, Dinu a intrat pe site-ul Ministerului Educației, unde a început să caute numere de telefon. Apoi a sunat și a început să le spună povestea ei oamenilor de la celălalt capăt. De mai multe ori, pentru că a tot fost redirecționată. „Când suni, te aștepți să te cerți cu cineva”. Totuși, a dat de o femeie care a părut surprinsă să afle cum funcționează în prezent legea: „păi cum e așa? Nu e în regulă”. Și a îndrumat-o pe Dinu: i-a spus că trebuie să facă o cerere scrisă la minister pentru schimbarea legii, dar că ar fi bine să aibă și susținători. Seara, când a ajuns acasă și a început să se gândească la soluții pentru a strânge semnături, Dinu și-a amintit de campaniile online. Așa că a început o petiție pe declic.ro și a dat share pe pagina personală de Facebook. Oamenii au început să semneze, iar ea a fost contactată de declic și sfătuită să facă unele modificări – să schimbe titlul prea tehnic al campaniei și fotografia – pentru ca petiția să aibă un impact mai mare.
Tot cei de la declic i-au spus că, pentru a avea succes, ar trebui să strângă în jur de 5000 de semnături, pe care să le depună apoi alături de cerere la sediul Ministerului Educației. I-au explicat și că în momentul în care face cererea, va trebui să primească un număr de înregistrare și, în cele din urmă, un răspuns din partea instituției. Favorabil sau nu. Acesta ar fi un prim pas pentru modificarea ordinului. Iar dacă va fi nefavorabil, vor căuta împreună mai departe și alte soluții. Dinu spune că ochii Teodorei s-au luminat când a auzit de demersul mamei sale. Chiar dacă e posibil că nu beneficieze de pe urma lui. „Tu să fii copilul de la care a plecat povestea. Poate tu nu o să beneficiezi de chestia asta, dar de la tine să plece lucrul ăsta pentru copii care au mai mare nevoie”, i-a spus Dinu.
