Târg de Crăciun ca să repare acoperișul liceului din sat. S-au licitat tricourile unor fotbaliști, foști elevi ai școlii, printre care cel al lui Octavian Popescu de la FCSB

Cristina și Georgian, în port tradițional românesc, se așază vizavi de brad, la intrarea în sala unde se ține târgul de Crăciun. Liceenii, amândoi la profilul sportiv, țin câte un coș împletit plin de bomboane cu ciocolată în ambalaj roșu. Intră colegi de-ai lor mai mici, părinți, frați și profesori. Un băiat de vreo șase ani cu păr cârlionțat apucă timid o bomboană. 

În Liceul Tehnologic din Nucet, o comună din Dâmbovița la 60 de kilometri de București, se adună, la prânz, tot mai multă lume. Cu toții vor să contribuie la strângerea de fonduri din care se va repara acoperișul școlii. Este una dintre cele 25 de instituții preuniversitare din țară care participă la campania „Salvează o școală” a Asociației Narada și organizează un târg de Crăciun pe 16 decembrie. „În ultimii 10 ani cel puțin 11 instituții de învățământ din România s-au prăbușit peste elevi la ore”, transmite ONG-ul. 

„O să merg mai departe cu fotbalul”

„Noi întâmpinăm oaspeții”, ne spune Cristina zâmbitoare. În sală, sunt decorațiuni de vânzare, de exemplu, coronițe din crengi de brad pe care ea și colegii au prins globuri și funde. 

Cristina și Georgian întâmpină invitații cu bomboane de ciocolată

Nu s-a deschis doar standul cu obiecte decorative, ci și cel cu sarmale și prăjituri de casă. „Am adus cozonaci, dulceață și plăcintă sârbească, cu ouă, brânză și făină, care e foarte bună”, intervine Georgian. 

După liceu, Cristina vrea să urmeze o facultate, dar încă nu s-a hotărât pentru una. Georgian, în schimb, are un plan clar: „O să merg mai departe cu fotbalul”, spune el. Își dorește să joace într-o zi la FCSB, fosta Steaua București, în Liga 1, la fel ca Octavian Popescu, care a absolvit liceul din Nucet anul trecut. Georgian a fost deja la un meci al echipei preferate pe Arena Națională din București. 

Elevii au prins globuri și funde pe coronițele din crengi de brad

Directorul Daniel Dumitru e când într-un colț al încăperii, când în altul, iar unii elevi și profesori îl opresc să-i pună câte o scurtă întrebare despre evenimentul de astăzi. 

Localnic: „În urma unei accidentări la picior m-am lăsat de sport”

Adrian Ciungu, 56 de ani, se numără printre cei prezenți la târgul de Crăciun din liceul în care și-a încheiat studiile în 1985 și unde predă nora lui. Se prezintă drept nucetean „get-beget”. 

După terminarea școlii, a fost în echipele de fotbal Petrolul Târgoviște și CS Târgoviște. „Dar în urma unei accidentări la picior m-am lăsat de sport”, povestește bărbatul acoperit ba de versurile „Last Christmas I gave you my heart” („Crăciunul trecut ți-am oferit inima mea”), ba de „Noi umblăm să colindăm, Măruț mărgăritar”, care răsună din boxe. La ceva timp după ce-a renunțat la fotbal, acesta și-a deschis o moară pentru cereale. 

Domnul Ciungu, cum îl strigă cei din sat, consideră că, în ultimii ani, s-a dezvoltat comuna în care locuiește. „Avem apă caldă, avem gaze, tot ce trebuie într-o comună europeană”.  Dar mai sunt și altele de rezolvat, inclusiv problemele acestui liceu. „E nevoie de îmbunătățiri, sperăm să putem ajuta. Vreau să și cumpăr ceva, dacă tot am venit”, mai spune domnul Ciungu.  

Copiii au urcat pe scenă și au cântat colinde

Pe scenă, câțiva copii se pregătesc să cânte colinde. Înainte, însă, o profesoară îi îndeamnă pe cei peste 60 de oameni din sală să se ridice de pe scaune și să rostească împreună rugăciunea „Tatăl nostru”. 

„Ne bucurăm și de gust, dar și de faptul că suntem împreună”

Elena, o femeie dintr-o comună din apropiere, își privește fiul de clasa a V-a aflat pe scenă. Sunt vreo 6 kilometri între Gura Șuții și Nucet, însă și-a trimis băiatul la școală aici, să-i asigure un viitor în lumea fotbalului. „Au plecat mulți fotbaliști de aici”, spune aceasta cu ochii în continuare spre scenă. 

Părinții sunt atenți la copiii de pe scenă 

Până să se pună invitații în mișcare la târg, adolescenții dansează în sincron pe o melodie de Meghan Trainor, „Better when I’m dancing”, cu profesoara lor de franceză în oglindă.    

La final, Ștefania Liță își aplaudă elevii împreună cu spectatorii, după care se oprește la standul cu sarmale, unde plutesc aromele de varză, mămăligă și ardei iute. 

- Vreți de post? o întreabă o doamnă pedagog care servește mâncarea gătită chiar de cadrele didactice.  

- Da, de post, îi răspunde tânăra. 

Profesoara pleacă cu două caserole. „Am luat pentru mine și pentru o prietenă, pentru că i-am promis că-i aduc ceva de la târg”, ne spune ea. „Este un preț fix, dar cei care doresc pot lăsa mai mult. O porție de sarmale costă 10 lei. Prăjiturile au fost 15 lei și am lăsat 20”. 

Mai mulți elevi au dansat în sincron sub îndrumarea profesoarei Ștefania Liță 

De trei ani predă franceză în acest liceu și s-a integrat în comunitate odată ce s-a mutat din Târgoviște. „Ne bucurăm și de gust, dar și de faptul că suntem împreună. Suntem o comunitate strânsă”, mai spune aceasta. Întotdeauna i-a plăcut să danseze, așa că a repetat cu elevii în pauze, ca momentul artistic să iasă cât mai bine.. Motivația să se implice a fost puternică: „Dorim să le oferim elevilor noștri cele mai bune condiții pentru a învăța fizic și emoțional”, explică Ștefania Liță. 

1000 de lei pentru tricoul cu semnătura unui jucător FCSB

Nouă băieți de școală generală urcă pe scenă îmbrăcați în tricouri semnate de fotbaliști care au terminat liceul din Nucet și joacă în prezent la diverse echipe din țară. Directorul Daniel Dumitru, într-un sacou bleu, dă startul licitației: „Fondurile vor fi folosite să reparăm acoperișul școlii”. Unele tricouri le-a adus de acasă, pe altele le-au donat jucătorii pentru eveniment.

„Pornim de la o licitație de 150 de lei”, spune directorul la microfon despre tricoul cu numele lui Remus Bobea, transferat recent la Dinamo. Un profesor oferă imediat 150 și toată lumea îl aplaudă. 

Un elev de-a XI-a licitează și el pentru un tricou și, după mai multe contraoferte, scoate din portofel 400 de lei. Colegul lui mai mic coboară de pe scenă ca să primească banii și îi înmânează tricoul. Pentru tricoul lui Antonio Dumitru, încă elev într-a XII-a la Nucet, o profesoară oferă 200 de lei și-l câștigă. 

Antonio Dumitru, elev în clasa a XII-a și jucător la Poli Iași, le-a dat autografe pe tricouri colegilor mai mici

Patru persoane vor să plece acasă cu tricoul lui Octavian Popescu, 19 ani, jucător la FCSB. Odată ce oferta depășește 450 de lei, tensiunea crește. Domnul Ciungu îl câștigă, în cele din urmă, cu 1000 de lei, și atrage un „Oooooo” prelungit din partea tuturor. O investiție de-a dreptul: patronul FCSB Gigi Becali a spus că nu-l va transfera pe Popescu în străinătate fără 50 de milioane de euro. Platformele de specialitate sunt mai cumpătate, dar tot îl evaluează, potrivit GSP, la 4 milioane de euro.  

Adrian Ciungu, alături de noră și de nepoții lui, după ce a câștigat tricoul semnat de Octavian Popescu

Mai mulți băieți și o fată îl opresc pe Antonio Dumitru, să le dea autograf pe bluzele albe. Unii se apleacă, alții își trag bluza subțire de sub vreun pulover. 

„Mă bucur că mai mulți colegi au avut parte de strângerea fondurilor”, ne spune Antonio. „Eu am donat tricoul, l-am dat din suflet pentru că iubesc școala asta, care mi-a oferit foarte multe lucruri”. Joacă fotbal de la 6 ani, iar astăzi face parte din echipa Politehnica Iași. 

Ce poate să schimbe directorul într-un an 

Daniel Dumitru, directorul Liceului Tehnologic, se așteaptă să strângă în jur de 20.000 de lei în urma târgului de Crăciun la care au participat atât localnici, cât și persoane din satele alăturate. S-au obținut 15.150 de lei, după cum ne-a spus ulterior. Dumitru s-a angajat ca profesor de sport în această școală în 1998, iar de un an este directorul instituției. În acest timp scurt, s-a străduit să aducă schimbări. 

„Am renovat liceul la interior, am schimbat ușile, parchetul care era mucegăit și mobilierul. În ultima vreme nu se investise deloc”, povestește directorul în sala de informatică. Toate astea s-au făcut în vacanța de vară, când au reparat cele zece săli de curs a câte 50-60 de metri pătrați. 

Directorul Daniel Dumitru

Liceul deține un teren de 50 de hectare, unde cultivă grâu și porumb pe care le comercializează. De asemenea, se cresc 10 vaci, așa că instituția obține venituri și din vânzarea laptelui și a brânzei. Chiar dacă obțin bani din activitățile lor, explică directorul, și cheltuieli sunt mari. Au peste 160 de elevi la V-XII, plus cinci clase de seral și trei de postliceală. 

„În sala de festivități, când plouă, apa curge pe podea”, povestește Daniel Dumitru. „Acoperișul clădirii a mai fost renovat în mare parte în 2001, când liceul a împlinit 100 de ani de la înființare”.

În viitorul apropiat, directorul speră să repare și cantina școlii. Se bucură, de pildă, că unele spații sunt în stare bună, cum ar fi cele trei terenuri de fotbal gazonate, precum și sala de sport. 

Situația școlii pe care o conduce e similară cu cea a tuturor instituțiilor de învățământ preuniversitar, precizează el. „Fondurile pe care le primim de la primărie sunt cele pe care le primește orice școală. Ar fi într-adevăr nevoie de mai mulți bani în școli. Aceste calculatoare sunt din 2006, dar le folosim pentru că nu avem altele”.

Bugetul unei mame: „Am avut cam 80 de lei”

Înconjurat de câțiva colegi, Mădălin Măruntu, în clasa a XII-a, așază într-o caserolă transparentă câteva prăjituri cu ciocolată și nucă de cocos.  „Totul e gătit acasă de copii, au ajutat și părinții”, zice adolescentul. Lui cel mai mult îi plac negresa și plăcinta de dovleac, care deja s-a terminat.

De șase ani învață la acest liceu, unde și-a hrănit interesul pentru mișcare, în special pentru fotbal. „Sunt multe beneficii pentru sănătate”, e convins băiatul, îmbrăcat astăzi într-un tricou sport gri. De aceea, vrea să intre la Universitatea Valahia din Târgoviște și să devină antrenor de fotbal. 

După-amiază invitații încep să părăsească sala de festivități. Două femei, cumnate, merg spre ieșire împreună cu fiii lor. Unul dintre cei mici își scapă pe podea caserola cu prăjituri semilună și fursecuri; dulciurile nu se răstoarnă, așa că ridică zâmbind cutia. Au venit dintr-un sat vecin, Cazaci, să susțină strângerea de fonduri, deși băieții învață în localitatea lor. 

Două femei din satul vecin și-au adus copiii la târgul de Crăciun din Nucet 

„Am avut cam 80 de lei”, spune una dintre mame despre buget. Cealaltă ar fi vrut să se implice mai mult: „N-am știut despre târg, abia ieri am aflat. Aș fi putut să particip și eu cu produse, dacă aș fi aflat din timp”. Anul viitor, dacă se vor mai strânge fonduri, și-a propus să fie mai aproape de comunitatea din Nucet.