Când i se înmâna anul trecut premiul pentru antreprenoriat pe scena Ateneului Român, Simona Voinescu spunea cu un umor amar despre școala sa că atunci când a preluat-o era „mai mult un open space, adică fără uși, fără calorifere”. „Dacă acum zece ani, când aveam 34 de ani, aș fi găsit școala așa cum ați văzut-o dumneavoastră astăzi în imagini, oare unde am fi fost astăzi? Unde eram eu, unde erau copiii noștri? Unde erau colegii noștri?”, se întreba directoarea retoric.
Ieri, pe 9 octombrie, în cadrul Galei Premiilor pentru Directorii Anului, alți patru manageri de școală au primit distincții pentru munca lor, de la Asociația pentru Valori în Educație.
Dar cadrul sărbătoresc este umbrit de starea generală de dezamăgire din rândul directorilor de școală.
În august, 2.500 de directori de școală, adică 40% din total, amenințau că vor demisiona dacă nu se rezolvă problema salariilor. Aceștia au trimis o scrisoare deschisă Guvernului, potrivit Libertatea, cu trei soluții pentru alinierea salariilor managerilor de școală la responsabilitățile din fișa postului:
- luarea în considerare a vechimii în muncă, cu salariul de bază care să pornească tot de la gradația 0,
- posibilitatea de a alege între salariul de director și cel pe care l-ar primi ca personal de predare, dar cu condiția ca acestea să includă și o majorare de 10% a salariului de bază
sau - o primă lunară de 1.200 de lei din septembrie 2023 până la intrarea în vigoare a noii legi a salarizării.
Ministra Educației, Ligia Deca, spunea în luna septembrie că există o soluție tehnică pe care deja a adresat-o Guvernului și Ministerului Muncii.
- Starea de bine printre profesori și elevi este la cote scăzute în România, o arată studiul numit „Profesori fericiți pentru România”, realizat în 2021, de Transylvania College Foundation din Cluj-Napoca. 8 din 10 profesori au spus că munca lor nu are niciun efect pozitiv asupra sănătății lor mintale sau a stării de bine, potrivit SparkNews.
„Mi-am pierdut încrederea cu totul în guvernanți”
A trecut un an școlar marcat de cea mai semnificativă grevă din învățământ din ultimii 33 de ani, o grevă în care Simona Voinescu își pusese toată nădejdea că va veni cu soluții și pentru directori.
Doar că în iunie, cu fluturașul de salariu în mână, a luat decizia pe care o amâna de multă vreme: demisia.
Simona Voinescu, care de 11 ani conducea Școala gimnazială din Popricani Iași și cu 25 de ani experiență în învățământ, nu a mai putut să asculte alte promisiuni. „Când am primit primul fluturaș de salariu în iulie era o diferență de 1.000 lei între mine ca învățător și ca director. În minus, bineînțeles. Și de atunci am știut că așa va rămâne și că toate demersurile ulterioare nu vor duce nicăieri, pentru că momentul în care se putea face ceva a fost acela în care o țară întreagă s-a dus la București”, spune fosta directoare, referindu-se la greva care s-a încheiat în luna iunie cu măriri de salarii pentru profesori. Nu și pentru directori, însă.
„N-am crezut niciodată că mă va afecta atât de tare salariul, dar efectiv m-a blocat și nu am putut să fac nimic. Mi se părea orice efort amplificat de o mie de ori. Anul ăsta a împlinit 50 de ani școala și e mai frumoasă decât a fost când s-a deschis. Dar acum nici pentru 10.000 de lei nu aș mai vrea să fiu director pentru că m-au umilit. Mi-am pierdut încrederea cu totul în guvernanți, să spunem așa, în mai marii țării, și în momentul în care îți pierzi speranța, ai pierdut totul”, spune amar fosta directoare care astăzi este învățătoare la o clasa întâi din Popricani și câștigă mai bine decât ca manager de școală.
Anul trecut, când era aplaudată de sute de oameni, inclusiv de ministra educației, Ligia Deca, pe scena Galei Directorul Anului, Simona Voinescu câștiga 4.300 de lei pe lună.
Anul acesta, ar fi ajuns la 5.000 de lei, însă ca învățătoare, cu tot cu ore suplimentare, va avea un salariu de peste 8.000 de lei.
„Sunt un om de 45 de ani, cu putere, cu viziune, dar este o chestiune de demnitate, până la urma urmei. Cum să mai aduc eu fonduri europene acum de miliarde, când eu anul trecut am avut salariul de vânzător la supermaket? Cum? 4.300 de lei aveam anul trecut. Prin urmare, nu era firesc să fac pasul acesta în lateral și să merg la catedră, pe un salariu de 6.000 și ceva de lei, plus că anul acesta am și ore suplimentare, deci salariul meu va depăși 8.000 de lei? De ce să stau cu 5.000?”, mai spune aceasta.
- Și directorii de școală din Belgia și Cehia cu 15 ani experiență au salarii mai mici decât profesorii, la fel ca în România, potrivit unui raport Eurostat făcut public în 2022. În alte țări europene, salariile directorilor cresc proporțional cu dimensiunile școlilor. Cele mai multe țări europene oferă o indemnizație de conducere peste salariul de bază al directorilor.
Înainte de grevă, un director de școală lua 6.400 de lei brut. Creșterea oferită în iunie a fost între 1.300 și 1.800 de lei brut.
Insuficientă, crede Simona Voinescu. Profesoara atrage atenția și că mulți directori își rotunjeau veniturile cu orele suplimentare, dar consideră că aceștia nu ar trebui să mai aibă și această responsabilitate. „El nici măcar nu ar trebui să aibă ore, ar trebui să fie degrevat cu totul, pentru că sunt de rezolvat foarte multe lucruri dintr-o școală. Nici nu vă imaginați. Și în școlile din mediu rural, unde avem o jumătate de normă de secretar, o jumătate de normă de contabil, administrator da sau nu, portari, nu, nimic. N-ai director adjunct, n-ai nimic. Totul trebuie rezolvat de tine”, explică responsabilitățile unui director.
Acum 11 ani, școala avea toalete în curte și pereți cu igrasie
Simona Voinescu a învățat la școala din Popricani unde tatăl ei a fost învățător. Este legată de școala unde a coagulat o echipă dornică să facă proiecte și să schimbe cu totul învățarea. Când a devenit directoare, acum 11 ani, școala avea toaletele în curte, clasele erau cu igrasie și cu marchet mucegăit. A început să caute sponsori și sprijin la consiliul local. A schimbat-o din temelii.
„Când intrați într-o școală și vedeți uși rupte, pereți murdari, să știți că acolo sunt oameni cărora nu le pasă. Nu numai de aspect, nu le pasă de nimic. Totul trebuie să facă directorul. Școala trebuie să arate impecabil dinainte de poartă. Și înăuntru și afară, și pentru că așa sunt și proiectele, așa sunt și lecțiile, așa sunt și oamenii și copiii și totul acolo”, spune fostul manager.
Astăzi spune că va continua să scrie proiecte pentru școală și să-și ajute colega care i-a luat locul de director, dar nu poate să șteargă dezamăgirea pe care a simțit-o în ultimii ani, lună de lună.
„90% dintre directorii care au rămas numai despre asta vorbesc și sunt demotivați cu totul. Abia se trag la serviciu. Anul trecut, la evaluare managerială, am fost întrebată care a fost cel mai greu lucru din anul care tocmai s-a încheiat. Și răspunsul meu a fost, fără să gândesc: cel mai greu lucru a fost să mă îmbrac și să mă duc la un serviciu unde am fost luată în râs cu un salariu aproape minim pe economie. După 25 de ani, 27 de ani de experiență și 11 de management!”
La două luni de la începerea școlii spune că viața sa s-a echilibrat, s-a concentrat pe predarea la clasă: „Am 16 elevi pe care îi ador și care mă adoră și abia aștept să-i văd în fiecare zi! M-am gândit așa: dacă am putut să fac atât de multe pentru comunitate, nu pot să fac și pentru mine?”
