[Ideo Ideis] Voluntar de august

Îi recunoști după săculețul roșu din spate care te întreabă „Tu cât ai dat cu FAIL?”, și badge-ul atârnat de gât. Cară cutii cu necesar pentru ateliere sau conduc grupuri de adolescenți spre masă, invită oameni în sală și se asigură că stau pe locul potrivit, refac stocurile de apă în vreme de caniculă și aud constant că festivalul nu ar fi posibil fără ei.

Festivalul de teatru tânăr Ideo Ideis a început în 2006, când voluntară era toată echipa de organizare, iar mulți dintre adolescenții voluntari de anul acesta erau prea mici ca să înțeleagă ce se întâmplă. La ediția a 13-a sunt 74 de voluntari și 14 juniori în diverse departamente de-ale festivalului: cazări, mese, ateliere, relații participanți și PR. Oricine are peste 14 ani se poate înscrie printr-un formular în care trebuie să-și motiveze intenția, să povestească ce experiențe de voluntariat a mai avut și în ce departament i-ar plăcea să lucreze.

Iată cine sunt câțiva dintre puștii care nu-și imaginează vara fără Ideo Ideis, festivalul care le face orașul natal, Alexandria, cunoscut și peste granițele locale.

Andreea Nuță, 18 ani, voluntară pentru a cincea oară

Deși a intrat la Universitatea Politehnica din București, încă nu își imaginează vara fără Ideo Ideis. E deja de trei ani mâna dreaptă a coordonatorului departamentului „Relații participanți” și voluntariatul nu mai e demult o joacă „pe vară”. Crede că e o bună organizatoare, iar festivalul i-a dat un loc să se desfășoare, să-și exerseze abilitățile. A intrat în festival încă dinainte să împlinească 15 ani și a crescut o dată cu el. Știe că se fac glume pe seama orașului ei, dar crede că șuvoiul de oameni care vin în august în Alexandria arată că „reședința asta de județ e mai mult decât o glumă. Oamenii care vin aici an de an știu că e mult mai mult”.

Maria Pătrașcu, 17 ani, voluntară pentru prima oară

Pentru că face parte din ansamblul de dansuri populare al liceului și pleacă des prin țară cu colegii ei, Maria nu a ajuns până acum la Ideo Ideis. Anul acesta s-a hotărât să rateze o plecare la Deva ca să prindă un an în festival. Era ultima ei șansă – de la 18 ani e greu să mai intri voluntar pentru prima oară, plus că i-a fost teamă de eșec – un sentiment care a rămas cu ea din școală, după ce a schimbat patru grădinițe și două școli. Când a decis că o să completeze formularul, n-a spus nimănui. „Dacă n-o să intru și spun tuturor, mă fac de rușine.” A avut două permanențe – adică responsabilitatea de a asigura necesarul cerut de participanți și traineri - la atelierul de fotografie și la ART&PLAY, atelierul de dezvoltare personală pentru copii. S-a temut că va fi lăsată pe dinafară pentru că e nouă, dar n-a fost cazul. „Lumea ajută super mult. Dacă ai o problemă, se rezolvă imediat.”

Valentin Vilău, 18 ani, voluntar pentru a doua oară

Deși nu a fost acceptat ca voluntar în festival acum doi ani, s-a dus la piesele de teatru și și-a propus să aplice din nou anul următor. Dintr-a doua încercare, i-a ieșit. A fost voluntar pe ateliere și pe unde mai era nevoie. Anul acesta, pentru că și-a luat permisul de conducere și și-a vopsit jumătate din păr, lumea îl recunoaște mai ușor. I s-a propus să devină junior în departamentul de transporturi, însă a refuzat. Are abia trei luni de experiență la condus și crede că anul viitor ar fi mai pregătit. „O să mă întorc până când nu va mai fi el (festivalul – n.r.) sau n-o să mai fiu eu”, spune convingător. Crede că Ideo Ideis e „singura chestie bună din orașul ăsta”. Pentru că aduce teatrul în centrul Alexandriei și deschide ochi și uși.

Denisa Oprea, 18 ani, voluntară pentru a treia oară

După ce a fost voluntar trei ani, cu permanență la diverse ateliere, a trecut în departamentul de PR ca junior. Asta o ajută să înțeleagă mai bine cum stau lucrurile, mai ales atunci când sună la diverse redacții locale și nu i se răspunde sau i se răspunde într-o doară. Apreciază cel mai tare că legăturile dintre oameni nu dispar de la an la an. Chiar dacă nu mai vorbește cu mulți dintre participanți sau artiști peste an, timpul trecut se recuperează instantaneu când începe festivalul. Chiar dacă a intrat la Medicină și începe facultatea în toamnă, și-a planificat deja anul viitor și știe sigur că va reveni la Ideo. „Practica o am în septembrie, examenele până-n iulie, august e pentru festival.”

Andreea Florea-Șerbănică, 17 ani, voluntară pentru a doua oară

Nici ea nu a fost acceptată din prima ca voluntar în festival, însă tot s-a prezentat la spectacole și s-a oferit să ajute. Anul acesta a primit un post de voluntar la plasare în sală, dar și o permanență la unul dintre atelierele de teatru. În plus, a participat la atelierul de dans cu Judith State, pe care a îmbrățișat-o strâns, cu lacrimi în gene, atunci când s-a terminat.

Spune că toată lumea este tratată la fel la Ideo Ideis – nu sunt aere de superioritate, indiferent de vechimea din festival, iar sentimentul că oamenii se pot baza pe ea nu se compară cu nimic. Deși mai are doi ani de gândit și răzgândit, se gândește că dea la Medicină ca să ajute oameni, să se poată implica în ceva mai mare decât ea.

Adina Biet, 17 ani, voluntară pentru a doua oară

Stă în Nanov, o comună la 5 km de Alexandria, și ia taxiul înapoi acasă în serile târzii din festival. În primul ei an de Ideo Ideis a avut două permanențe – la atelierul de teatru și la cel de film – pentru că i s-a părut prea puțin una, așa că a cerut în plus. Înainte de festival, a ajutat la scenografie. La ediția de anul acesta a fost ghidul trupei Amprente de la Brașov și a avut permanență la atelierele ART & PLAY (parte din departamentul de dezvoltare comunitară), la atelierul de muzică cu DJ Undoo și a ajutat și la scenografie. „Nu avem alte opțiuni în Alexandria ca să ne distrăm și să și învățăm lucruri”, spune ea, așa că profită de toate oportunitățile din festival, chiar dacă poate deveni epuizant. Își imaginează să s-ar întoarce voluntar în festival și de la facultate – aici simte că aparține de ceva.

Roxana Dragne, 21 ani, voluntară pentru a șasea oară

Deși are grija licenței pe care o scrie vara asta, Roxana se reîntoarce în festival atrasă de entuziasmul oamenilor pe care i-a cunoscut. I s-a părut o chestie „de făcut” de când a văzut primul afiș prin oraș. Și-a convocat prietenele și a încercat fără succes să le convingă. Era atât de entuziasmată încât s-a dus singură, aducând cu ea anul următor încă patru colegi.

„Indiferent cât de obosit ești și câte ai pe cap, se creează niște legături și simți că înveți.” Din al treilea an, a devenit mâna dreaptă a Silviei Guță, cea care coordonează departamentul de dezvoltare comunitară. De când face voluntariat la Ideo, simte că a devenit mai dezinvoltă și comunică mai ușor, ba chiar știe cum să reacționeze în situații de criză.