
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

Asociația Preventis încearcă de peste 20 de ani să prevină dependența prin ateliere în care învață elevii să ia decizii, să relaționeze cu ceilalți și să își înțeleagă emoțiile. Nu îi sperie, nu îi bombardează cu informații despre cât de nocive sunt substanțele. Ar putea funcționa acest model la nivel național?
Cum știi cu adevărat că ce faci într-un proiect chiar ajută? Acum există un manual pentru măsurat impactul, intitulat „Cum evaluezi educația”, o resursă menită să traducă conceptele abstracte în scheme ușor de înțeles și de aplicat de organizațiile neguvernamentale.
De la cel mai depărtat cătun și poate până în cel mai select apartament din Cartierul Francez al Bucureștiului plutește o credință populară neprobată vreodată științific cum că nu e bine să înveți prea mult. Unii au perpetuat-o din amărăciune, fiindcă sărăcia i-a împiedicat să meargă la școală, așa că e simplu să spui că-ți dăunează. Alții fiindcă au văzut în jurul lor că mai mult decât diplomele i-a ajutat abilitățile cărora le spunem simplu șmechereală. Sunt cele pe care, așa cum scriu și la profilul de Facebook, le-au obținut la „școala vieții”. Preocupat și el de gura satului, un elev de la un liceu de la țară l-a întrebat pe un cercetător de Cambridge dacă e adevărat că „prea multă carte strică”. Măcar pentru el, incertitudinea s-a spulberat. Pentru celelalte milioane de români însă?