
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

La Școala Gimnazială Sânpetru, cât copiii învață de acasă, profesorii amenajează un laborator de științe integrate. E adevărat că școala comunală e la numai 3 kilometri de Brașov. Au un robot de grădină pe care copiii îl vor programa să planteze legume, ochelari de realitate virtuală, software de realitate augmentată și imprimantă 3D. Au și panouri solare și un microbuz electric în plan. Pentru tot acest scenariu SF, capul răutăților este Mihaela Bucșa, o profesoară de fizică, pasionată de științe și care pare să fi lipsit de la lecția despre limite.
Cum ar fi dacă profesorii nu s-ar trezi în septembrie față în față pentru prima oară cu o clasă plină de elevi, cu o cancelarie pe care nu o cunoaște, cu o comunitate plină de provocări? Ce-ar fi dacă ar avea un antrenament înainte, ar merge prin comunitate, ar vorbi cu toți oamenii, cu părinții copiilor, dar și cu autoritățile? Un astfel de model implementează Teach for Romania în fiecare vară.
Succesul este participarea la o olimpiadă, dar și când un copil reușește să-și țină creionul singur în mână sau când poate să învețe mai mult de cinci litere într-un semestru. Asta crede Antonela Samson, profesoară psihopedagog la Școala Gimnazială Specială pentru Surzi nr. 1 din București. Lucrează de 18 ani cu copiii cu cerințe educaționale speciale și ne-a povestit ce înseamnă asta și cum ar putea fi adresate provocările din sistem.