
Reporter la început de drum, #peteren și social media. În timpul liber își schimbă culoarea la păr ca pe dresuri.

Înainte de pandemie, puțin peste un sfert dintre români mergeau la teatru. În ultimii doi ani, restricțiile au dus la o scădere: doar 22% au mai văzut un spectacol. Ca multe alte obiceiuri, și mersul la teatru se deprinde la vârste fragede. Ca educatoare, încerc să îi apropii pe copii de lumea scenei din care au atâtea de învățat. Astăzi, când toată lumea sărbătorește Ziua Internațională a teatrului pentru copii și tineret, vă aduc câteva argumente pentru a-i duce pe cei mici la spectacole.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
Cum ar fi dacă la liceu ai avea de ales între disciplinele Fashion, Mitologie Greacă, Bucătărie, Statistică sau Prelucrarea Lemnului? Trei dintre liceenii români care au mers un an într-un schimb de experiență prin programul FLEX au povestit pentru Școala9 ce avantaje au văzut la școala americană. Tinerii s-au plimbat prin SUA, au putut vizita diverse orașe, de la Chicago la Los Angeles, Las Vegas și Washington DC și au adunat amintiri pentru o viață întreagă.