Se sună de pauză joi, 18 aprilie, la Școala „Eremia Grigorescu” din Sectorul 4. Clopoțelul se aude de trei ori, a treia oară mai lung, iar liniștea de pe holuri este spartă în câteva secunde de vocile elevilor care ies din clase. La parter, sala 4 se umple repede de copii de a șasea și a șaptea. Băncile sunt separate și mutate în semicerc, de-a lungul pereților, astfel încât elevii și cei câțiva profesori prezenți să stea în semicerc.
„Ca directoare, vă mai pun limite la relațiile de iubire, că asta îmi e în fișa postului, dar pe scaunul ăsta acum sunt consilier școlar. Și vă spun că este foarte important să faceți alegeri sănătoase. Nu scrie nicăieri că trebuie să bifezi niște lucruri. Le faceți atunci când sunteți ok cu voi. E în regulă să spuneți «nu»”, spune directoarea Adina Tatu.
„Am putut vorbi fără să fiu judecată”
Este ultima întâlnire din cadrul proiectului asociației Pe Stop, ONG care luptă împotriva sărăciei menstruale. Timp de mai multe săptămâni, asociația a ținut cursuri despre corp și consimțământ cu elevii din școlile aflate în zone vulnerabile. Proiectul s-a derulat simultan în Galați și în București, iar în Capitală au participat patru școli, selectate în urma unui apel public din 10 înscrise.
Voluntarii care au ținut cursurile le-au vorbit copiilor, deopotrivă elevi și eleve, despre corpurile lor și cum să le îngrijească, despre consimțământ, cum să identifice relațiile abuzive și cum să procedeze în caz că ei sau persoane pe care le cunosc sunt victime ale unei relații abuzive, cum arată, în schimb, o relație sănătoasă și de la ce vârstă e în regulă să începi una, precum și despre menstruație și protecție.
Timizi la început, și un pic sceptici, copiii au prins până la urmă curaj și au pus întrebări despre curiozitățile lor în cadrul cursurilor cu fetele de la asociație, povestesc chiar ei. La această întâlnire, una dintre cele două organizate la finalul cursurilor, elevii au fost chemați pentru feedback, iar autoritățile publice locale, „pentru ca și adulții din jurul lor să înțeleagă pașii următori și să și-i asume”, pentru a clarifica ce rol are fiecare atunci când apar semne de abuz de orice fel. Elevii de la „Eremia Grigorescu” au bifat prezența în catalog, poliția și DGASPC-ul, nu.
„M-am simțit confortabil pentru că am putut vorbi fără să fiu judecată”, a spus o elevă în cadrul întâlnirii de la Școala „Eremia Grigorescu”. Din sală vin mai multe aprobări sfioase.
E mai greu să iei lucrurile în serios atunci când nu le înțelegi
„Consider că e foarte importantă ora asta pentru că noi nu cunoaștem niște lucruri și pentru că nu le cunoaștem, nu le luăm în serios. Între adolescenți, pare că subiectul ăsta e ceva de râs. Dar eu le-aș zice să se deștepte că nu e de râs. Și fetele râd una de alta”, a spus o altă adolescentă.
„Copiii nu râd pentru că e de râs, ci pentru că nu li s-a vorbit niciodată despre asta. E un râs mai degrabă de jenă”, îi explică directoarea școlii, Adina Tatu.
Alexandra* are 16 ani și este în clasa a șaptea - părinții au dat-o la școală un pic mai târziu, iar asta o face cea mai mare și mai matură din clasa ei. Îi vine ușor să vorbească despre subiectele pe care până și adulții le văd uneori „de nevorbit”, deși uneori, în preajma profesorilor din sala 4, o face ceva mai ezitant și cu voce joasă.
Ce a luat personal din discuțiile cu voluntarele de la Pe Stop a fost realizarea că sexul este ceva normal, la fel și menstruația, și că ar trebui să scoatem cei doi termeni din norul de rușine pe care l-a creat societatea. Nu e de acord cu adulții care spun că este prea mică să știe lucrurile astea: la 10-12 ani nu ai corpul dezvoltat și nu ești suficient de matur să-ți începi viața sexuală sau măcar să înțelegi ce presupune, admite ea. Totuși, lipsa de informații rămâne un pericol pentru o minte fragedă.
„Pentru că nu știm, greșim”, a spus o altă elevă. „Eu am fost într-o situație nașpa și nu am știut ce să fac. Doamna dirigintă a fost prima persoană care a știut și m-a ajutat. M-a ajutat și doamna directoare. S-a aflat, până la urmă, și tot eu am fost scoasă personajul negativ. M-am simțit vinovată, deși am încercat să-mi spun că nu am greșit. Părinții nu au știut, nu le-am putut spune”, a povestit ea către colegii și profesorii ei. Spre final, vocea a început să-i tremure și a ieșit din clasă cu lacrimi în ochi.
„Copiii au mare nevoie de discuțiile astea”, crede directoarea Adina Tatu. Pe holul școlii, a consolat-o pe adolescentă și a felicitat-o că a avut curajul să vorbească despre situația prin care a trecut.
„Nu te face că nu există subiectul”
Adina Tatu e în școală de mai bine de 20 de ani și a fost întâi consilier școlar. Situația des întâlnită în ședințele de consiliere cu elevii, dar și în discuțiile personale cu ei - pentru că e greu uneori să iasă din pielea consilierului și să rămână doar pe scaunul de directoare - este dificultatea de a spune „nu”. Din cauza presiunii, fie a grupului de prieteni, fie a societății, de a fi „în rând cu lumea”. Cei mai mulți copii, spune directoarea, ajung să dezvolte relații fără să fie de fapt pregătiți, nu pentru că vor neapărat, ci pentru că simt presiuni și simt o nevoie de validare.
Cu părinții elevilor are o relație foarte bună. „Mă cunosc de atâta timp, mulți dintre ei au fost elevi aici, deci avem o relație dezvoltată”. Pentru aceste întâlniri cu asociația Pe Stop a primit doar câteva refuzuri din partea lor, atunci când le-a cerut acordul ca cei mici să participe. E de părere că a contribuit într-un fel la normalizarea discuțiilor despre consimțământ, sex, relații. Când a fost consilier școlar, a avut un opțional de consiliere care a inclus și o componentă despre relații. „Vorbim de anii 2000, deci am educat populația, ca să zic așa, și am trecut de bariera aia de uau, se vorbește așa ceva”.
Educația sexuală doar cu acordul părinților
În jur de 150.000 de elevi de la clasa I până la clasa a XII-a urmează opționalul de educație pentru sănătate, conform datelor din sistem obținute de Școala 9, cam 170 de școli gimnaziale de mărime medie. Din aproximativ 2,2 milioane de elevi din ciclurile primar, gimnazial și liceal.
Educația sexuală se studiază doar sub forma unui opțional introdus la decizia școlilor și poartă de fapt numele de „educație pentru sănătate”. Este singurul opțional care include noțiuni despre infecții cu transmitere sexuală și contracepție. Opționalul, existent prin lege din 2004, poate fi ales de către elevi din clasa I până într-a XII-a. Componenta de educație sexuală se poate preda, în acest moment, doar începând cu clasa a VIII-a și numai cu acordul părinților. În jur de 750.000-755.000 de copii au posibilitatea de a studia exact această componentă de educație sexuală din opționalul „Educație pentru sănătate”. Doar că nu o fac, fie pentru că părinții nu și-au dat acordul, fie școlile nu l-au promovat, ori nu l-au inclus în curricula lor.
Un sondaj realizat de asociația Sexul vs Barza a arătat că părinții care nu sunt de acord cu educația sexuală sunt ezitanți pentru că nu au încredere în pregătirea cadrelor didactice, ori și-ar dori întâi să știe temele care vor fi discutate cu copiii lor. Alții au invocat motive religioase sau teama de posibilitatea ca elevii să-și înceapă viața sexuală mai devreme.
Avocata Irina Mihale a explicat, într-un articol publicat de Centrul pentru Resurse Juridice, că acest acord pe care trebuie să și-l dea părinții pentru ca elevii să participe la ore de educație pentru sănătate se contrazice nu doar cu legile naționale, ci și cu jurisprudența CEDO, potrivit Libertatea. Mai mult, poate crea un precedent: părinții să decidă după propriile lor convingeri participarea copiilor și la alte discipline, istoria, matematica, de pildă.
Elevii înșiși și-ar dori să facă educație sexuală la școală, a arătat un sondaj făcut în vară de Școala 9, la care au participat peste 200 de copii și adolescenți.
Profesorilor din școala pe care o conduce, Adina Tatu le-a spus: „Dacă nu te simți confortabil să discuți cu elevii despre educația sexuală, este în regulă, dar nu te face că nu există subiectul, ci apelează la altcineva să facă asta”.
Una dintre profesoare crede că problema pleacă din familie, acolo unde adulții nu vorbesc cu copiii lor despre lucrurile intime, nici măcar despre menstruație. „La ședințele cu părinții ar trebui întrebați cât vorbesc cu ei acasă?”.
Claudia Tache crede că orele de educație sexuală sunt mai mult decât necesare la școală, dar este de acord că parte din informații ar trebui să plece de acasă. Este președinta asociației de părinți a clasei, iar fiica ei este în clasa a șasea. Se consideră o mamă „deschisă” și spune că a vorbit „multe” cu ea acasă, de la menstruație până la relații. „Unii părinți cred că e prea devreme pentru discuțiile astea, dar uitați-vă la ei cât sunt de dezvoltați. Fetele trebuie să știe ce e un abuz”, spune Claudia Tache.
Încearcă totuși să nu-i judece pe ceilalți părinți. Înțelege că unii muncesc mult și nu au timp, ori nu sunt suficient de pregătiți să le explice copiilor despre relații, abuz, consimțământ sau lucruri ce pot părea mai simple, cum e menstruația. Pe de altă parte, dacă părinții nu se simt bine să vorbească despre toate astea, ar trebui să-l îndrume pe copil către cineva care știe mai bine, un consilier școlar, un psiholog, un medic - un alt adult, afirmă mama.
„Cu fiica mea am discutat devreme despre menstruație și tot. O altă mamă din clasă a vorbit despre asta cu băiatul ei. Deci sunt părinți care fac asta. Problema mai e că și copiilor le e rușine să-și întrebe părinții”, spune Claudia Tache.
Se simte pregătită pentru că a discutat cu mama ei
Alexandra* se simte norocoasă că o are alături pe mama ei, care i-a vorbit despre sex, menstruație, despre riscuri și tot ce înseamnă protecție și consimțământ. Și-a început deja viața sexuală, nu de mult timp, dar a făcut-o, spune ea, pregătită - pentru că a avut-o pe mama ei lângă ea și a învățat, cu ajutorul ei, să se informeze atent.
Alte fete din școală îi cer ajutorul uneori. Le explică ce a învățat de la mama ei: cum să spună „nu” dacă nu se simt bine în relația cu altcineva, cum să se protejeze orice ar fi, despre pastila de a doua zi. Le sfătuiește întotdeauna să vorbească cu părinții lor sau cu un alt adult în care au încredere, „chiar dacă vor fi certate, e mai bine să știe din timp ca să știe cum să gestioneze problema dacă va exista una”.
Pe lângă mama ei, cel mai mult are încredere în „doamna directoare, doamna de biologie și domnul de desen” și a găsit în ei persoanele de la care poate cere sfaturi și pe care se poate baza.
La întâlnirea comunitară de la Școala „Eremia Grigorescu” ar fi trebuit să participe și autoritățile locale implicate în mod normal în societate, în relația cu elevii și școala, adică asistenții sociali și polițiștii. De altfel, întâlnirea în sine a fost un mod de a-i activa cumva pe adulți, explică organizatoarele.
Directoarea simte că relațiile cu instituțiile publice implicate în comunitate se fracționează deseori din cauză că sunt mult prea formale. „Un eventual ajutor de care avem noi nevoie necesită vreo cinci adrese. Și se pierde mult timp”, explică ea.
În comunitate, DGASPC-ul e un „baubau”, instituția aia care „vine să ia copiii”, așa e văzută într-un concept vechi, adaugă Adina Tatu. Dar recunoaște că poate fi un real suport în situațiile de abandon școlar, pentru că asistenții sociali se duc acasă să vadă ce-i cu copilul care nu a mai ajuns la școală. Cu polițiștii de la secția de lângă școală au însă o comunicare bună.
Cursurile despre corp și consimțământ au fost ținute în grupuri mixte, adică și fete și băieți, dar la întâlnirea din 18 aprilie au fost doar fete. Elevele au păreri împărțite despre asta. Pe de-o parte, cred că și băieții ar trebui să fie mai informați inclusiv despre cum funcționează corpul unei femei. Pe de altă parte, spun că s-ar simți mai libere să vorbească despre corpul lor dacă întâlnirile ar fi separate, nu împreună cu băieții.
„Dacă îi separăm, le dăm mesajul că e ceva secret, de care ei nu trebuie să afle, deși au surori, mame, iubite, iar ei ar trebui să știe despre menstruație”, spune Irina Vasilescu, președinta asociației Pe Stop. Vorbește din experiența altor întâlniri cu eleve din școli, în care pentru băieți era ceva neobișnuit până la amuzant să vadă un absorbant. Se ajunge la un compromis pentru viitor: cursuri separate cu fetele și băieți, apoi întâlniri mixte. Dinspre fete vine propunerea ca băieților să le vorbească despre corpul lor tot un băiat, pentru că s-ar simți mai confortabil.
De ce e nevoie ca tampoanele și absorbantele să fie gratuite?
După acest proiect, școlile care au participat la aceste cursuri vor primi de la Pe Stop dispensere cu absorbante gratuite, care vor fi instalate în băi. Este încă un pas mic către ceva ce Scoția a reușit deja la nivel național: aici, produsele pentru igienă menstruală sunt oferite gratuit în toate școlile, liceele și universitățile încă din 2018, ca o măsură de combatere a sărăciei menstruale.
„Period poverty” sau sărăcia menstruală este un termen ce descrie accesul dificil sau lipsa completă a acestuia la produsele de igienă menstruală. Din 2020, Scoția a devenit singura țară din lume cu o lege pentru ca tampoanele și absorbantele să fie disponibile gratuit în toate locurile publice pentru oricine are nevoie de ele.
Un studiu făcut de Young Scot la doi ani de când au fost introduse absorbantele gratuite în școlile din Scoția arată că peste 80% dintre eleve sunt mai puțin îngrijorate atunci când sunt în perioada menstruației, iar un sfert au mărturisit că accesul la produsele de igienă de care au nevoie le-a îmbunătățit sănătatea mintală.
Lipsa accesului la produse menstruale de calitate și potrivite pentru nevoile tinerelor le îndeamnă să apeleze la improvizații care pot duce la infecții urinare, avertizează ginecologii: cârpe, hârtie igienică, ziare, tampoane croșetate, bureți, frunze. Și este o cauză directă a absenteismului școlar, arată o cercetare din 2019, din SUA.
Într-un proiect pilot, câteva școli din Sectorul 6 al Capitalei au deja dispensere cu absorbante. O încercare de a ajuta tinerele și femeile din familii vulnerabile, pentru care un pachet de absorbante care costă de la 9 la 30 de lei este un real efort financiar, a venit de la deputata USR-PLUS Oana Țoiu: un proiect de lege care prevede acordarea unor tichete sociale în valoare de 15 lei pentru cumpărarea absorbantelor și tampoanelor.
„E mai scump pentru fete să stea în școală”, a spus Oana Țoiu într-o dezbatere din 2022, potrivit Libertatea.
Adoptat tacit de Senat în 2021, proiectul este încă blocat în Camera Deputaților.
*Numele fetei a fost schimbat pentru a-i proteja identitatea.
Foto: Shutterstock
