Larisa preda istoria într-un oraș din zona Berdiansk, aflată în sud-estul Ucrainei, care a fost ocupată de forțele ruse. Când soldații au intrat în școală prima dată, au dorit să confiște toate cărțile de istorie și de limbă ucraineană. Directorul a refuzat să le predea, așa că școala a fost închisă.
Pe 1 septembrie 2022, școala s-a redeschis virtual. Din cei 700 de elevi, aproximativ 80% au început să participe la cursurile online. Peste jumătate au continuat să locuiască în Berdiansk, în ciuda ocupației. În luna aprilie, însă, Larisa s-a mutat în regiunea Odesa.
„Unii merg la școala rusă, dar își fac temele cu noi. Facem tot ce putem să rămânem incognito. Ștergem toate listele electronice, nu punem niciodată fotografii sau capturi de ecran și nici nu scriem nume.”
Larisa, profesoară de istorie din Ucraina:
Majoritatea colegilor Larisei se află încă în teritoriul ocupat și predau online, riscând astfel să fie încarcerați de forțele ruse – de altfel, doi au fost reținuți și eliberați în septembrie. Din acest motiv, Larisa nu dorește să localizeze exact școala la care predă.
„Țin lecții în condiții extreme. Unii au fost salvați doar pentru că cineva era de pază. Soția preda o lecție, iar soțul ei păzea la geam, așa că ea a avut timp să ascundă totul până au sosit [soldații ruși]”, povestește profesoara pentru Politico.
Școala în vremea războiului
În toamna lui 2021 s-au ridicat restricțiile impuse de pandemie, însă în februarie, școlile ucrainene s-au reîntors online după ce Rusia a invadat țara. Milioane de copii și adolescenți au avut de suferit de pe urma bombardamentelor, a penelor de curent, a strămutării și a ocupației ruse. Educația lor a fost întreruptă, iar profesorii s-au chinuit să lucreze în condiții teribile.
Începând cu 24 februarie 2022, peste 3.000 de instituții de învățământ din Ucraina – adică 10% din total – au fost distruse sau avariate, conform Ministerului Educației de la Kiev.
Unele clădiri riscă să fie bombardate, altele au rămas fără sisteme de încălzire după ce infrastructura energetică a țării a fost avariată, în vreme ce penele de curent și întreruperile de conexiune la internet împiedică și studiile online. În acest timp, continuă presiunile asupra a mii de studenți și profesori care locuiesc sub ocupație de a adopta programa rusă. Educația, prin potențialul său de propagandă care să-i influențeze pe tineri, a devenit un nou front în acest război.
O bătălie ideologică
Crimeea se află sub controlul Moscovei de peste opt ani. Aici, educația se face în stil rusesc și reprezintă un exemplu pentru scopurile finale ale ocupanților: să șteargă identitatea ucraineană și să-i militarizeze pe copii.
La lecțiile de istorie, elevii din peninsulă învață că Ucraina a fost dintotdeauna parte a Rusiei. Iar copiii sunt înregimentați la cursurile pentru cadeți începând cu vârsta de 6 ani. „Acești copii, care erau mici când a început ocupația, după opt ani, au devenit ruși”, spune pentru Politico Maria Sulianina, care lucrează pentru Grupul Drepturilor Omului din Crimeea.
Între timp, Ucraina a făcut eforturi pentru ca programa școlară să se lepede de moștenirea sovietică. Rusa a fost retrogradată la nivelul de limbă predată în cadrul cursurilor de limbi străine, literatura rusă a devenit parte integrantă a studiului de literatură universală, iar lecțiile de istorie, revizuite, includ evenimente precum Holodomorul – marea foamete cauzată de URSS în Ucraina, în anii 1930, perioadă în care au murit milioane de oameni, care încă este negată de Rusia.
Pe de altă parte, Rusia a încercat o nouă abordare în teritoriile ocupate. Din septembrie, părinții primesc o sumă unică de 10.000 de ruble (660 ron) dacă își înscriu copiii la școala rusă, dar și 4.000 de ruble lunar (264 ron) dacă rămân.
Majoritatea familiilor aleg sistemul ucrainean pentru copiii lor, iar profesorii încă predau. Însă realitatea din Ucraina este că educația se face tot mai greu.
„Noi nu suntem nicăieri”
Când Rusia a ocupat Kupiansk, un oraș din regiunea Harkov, școala profesională unde preda Viktoria Șcerbakova a fost forțată să treacă la sistemul rus. Ulterior, clădirea a fost avariată și jefuită.
Acum, Viktoria a înlocuit sala de clasă cu masa din bucătărie. După ocupație, s-a mutat într-un mic apartament închiriat în Kiev, alături de cei doi copii și de părinții ei. De aici, fiica Viktoriei participă la lecțiile virtuale ale Universității din Harkov, iar fiul cel mic, la cursurile online ale școlii din Kiev unde e clasa a IX-a, atunci când sirenele de atac aerian îl opresc să participe fizic la ore.
Școala profesională din Kupiansk, care oferea și cursuri practice pentru mecanici și șoferi celor 300 de elevi cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, există ca o entitate virtuală. Viktoria oferă cursuri online și nu știe dacă va mai putea să predea fizic în vechea clădire.
„Noi nu suntem nici în Kiev, nici Harkov, nici în Kupiansk. Noi nu suntem nicăieri”, spune femeia.
Profesori amenințați cu închisoarea
În octombrie 2022, aproximativ 1.300 de școli se aflau în teritoriile ucrainene ocupate de Rusia. Profesorii au fost acuzați de colaboraționism, au fost reținuți, amenințați și supuși la rele tratamente. Personalul educațional a fost trimis în Rusia sau în Crimeea pentru a fi pregătit sub programa rusă sau i s-a comunicat că, dacă refuză, va fi înlocuit cu personal din Rusia.
În Kupiansk, după ce primarul s-a predat rușilor, pe 27 februarie, instituțiile de învățământ au rămas deschise. Totuși, mulți părinți nu și-au mai trimis copiii la școală. Și Viktoria a luat aceeași decizie: fiul ei de 14 ani a rămas acasă, deși ea a continuat să lucreze la liceul profesional. Cu excepția faptului că steagul Rusiei flutura pe clădire, armata de ocupație i-a lăsat în pace. Până în iunie, când a devenit clar că personalul va fi forțat să ia o decizie: să plece sau să înceapă noul an școlar sub sistemul educațional rusesc.
„Dacă nu lucrai pentru ei, nu era clar care ar fi fost consecințele. Dacă spuneai deschis că nu-i sprijini, ai fi ajuns în închisorile sau beciurile lor.” - Viktoria Șcerbakova, profesoară din Ucraina
Un director din Kupiansk a refuzat să mai deschidă școala după ocupație, așa că și-a petrecut aproape o lună în beciul unei secții de poliție, unde a fost ținut prizonier de ruși.
Istoria unui liceu aflat sub ocupație
În liceul profesional lucrau aproape 50 de profesori și de personal administrativ, însă numai șapte au refuzat să colaboreze cu autoritățile de ocupație, conform Viktoriei Șcerbakova. „Mi-e rușine de liceul meu”, mai spune ea.
La începutul lunii iunie, femeia și-a luat copiii și a fugit în teritoriul liber al Ucrainei. Liceul a început să funcționeze virtual, din zona controlată de Kiev, iar Șcerbakova a devenit directoarea instituției. Împreună cu un coleg, a imprimat diplome pentru absolvenții la care putea ajunge – doar 35, din 53 de copiii – și a dezvoltat o programă pentru noul an școlar.
Liceul fizic, din Kupiansk, a continuat să funcționeze după programa rusă, după cum a aflat profesoara de la unii dintre elevii ei. La 1 septembrie, liceul fizic și cel virtual au început cursurile în paralel. Opt zile mai târziu, forțele ucrainene au recucerit orașul.
După eliberare, Viktoria s-a reîntors și a vizitat liceul. A descoperit că fuseseră furate echipamentele pe care se pregăteau elevii, însă biblioteca era plină de manuale rusești, încă neatinse. Unii dintre oamenii care lucrau la liceu și rămăseseră în oraș după ocupație acum fugiseră în Rusia. Alții au luat legătura cu Viktoria și au cerut să lucreze alături de ea. „La început n-am avut niciun răspuns. Eu nu-s de la SBU (serviciul secret ucrainean, n.r.), nu-i pot judeca eu”, spune profesoara.
Unii sunt suspectați de colaboraționism. Între timp, Ministerul Educației a declarat că acei profesori care au lucrat cu ocupanții și au acceptat programa rusă nu vor mai putea preda în continuare. Conform legislației ucrainene, adoptată în septembrie, profesorii care răspândesc propaganda rusă în școli pot fi sancționați chiar cu închisoare. Până la mijlocul lunii septembrie, 19 procese fuseseră deschise împotriva profesorilor din Ucraina.
„Trăiești?”
Din Kiev, Viktoria predă lecții online și susține examene în ciuda penelor de curent zilnice. Elevii ei, care s-au împrăștiat în toată țara din cauza războiului, suferă din cauza acelorași probleme. Alții, care au ajuns peste hotare, își continuă educația în țările lor adoptive. Iar o parte continuă să trăiască în Kupiansk – orașul eliberat recent nu are conexiuni la internet și este bombardat de ruși de dimineața până seara.
„Pentru aceștia, tot ce pot să fac e să-i sun și să întreb: «Trăiești? Cum a fost azi noapte? Asta e întrebarea ta pentru examen, doar spune-mi ceva, orice-ți trece prin minte»”, povestește profesoara. „Sigur, nu le pot da note mari. Dar nu-i pot abandona.”
„Sunt niște copii pierduți”
Problemele logistice cu care se confruntă populația, dar și lupta ideologică pe care o duce Rusia pe terenul educației amenință tocmai fundamentul oricărui sistem de învățământ: participarea.
Viktoria Șcerbakova spune că elevii ei, care proveneau în special din familii sărace, renunță la cursurile online. „Trebuie să supraviețuiască. Au abandonat totul ca să-și găsească de muncă. Mulți dintre ei au fost nevoiți să-și părăsească locuințele și trebuie să trăiască din ceva”, explică ea.
Și profesorii își abandonează meseria, din cauza migrației, a salariilor mici și a stresului cauzat de război. În regiunea Harkov, din cei 21.500 de profesori, înregistrați în februarie 2022, 3.000 au renunțat la joburi, arată autoritățile locale.
În Kupiansk, la fel ca în multe alte orașe și sate eliberate, dorința de a învăța a elevilor nu este susținută de infrastructură – nu există electricitate, internet sau chiar profesori. Copiii ar putea avea acces la educație doar dacă se mută din localitate.
„Nu vrem să plecăm. Ăsta e pământul nostru și aici vrem să trăim”, spune Irina Proțenko, care are o fiică de 6 ani pe nume Zlata. Familia avea o mică afacere cu lactate în Kupiansk, înainte de război, și nu a părăsit orașul în perioada ocupației. „Acum mă tem că va trebui să plecăm, din cauza școlii”, spune Irina. Zlata dorește să învețe, spune mama ei. Ar trebui să intre în clasa întâi anul acesta. Momentan, citesc împreună cărți acasă, „însă se simte singură”, adaugă Irina. Izolarea cauzată de condițiile de război – care vine după perioada pandemiei – îi face pe copiii ucraineni să se simtă tot mai stresați și mai retrași.
Unii părinți compară situația elevilor de azi cu cea a bunicilor lor, care au pierdut mulți ani de educație din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial. Când conflagrația s-a sfârșit, au fost nevoiți să studieze alături de copii mult mai mici.
Fiul Viktoriei nu doar că a suferit trauma de a pleca din propria casă la o vârstă fragedă, ci pe parcursul verii a trebuit să recupereze cea mai mare parte a anului școlar trecut, pentru a avansa la liceu. „Se chinuie și-și fac multe griji. Sunt niște copii pierduți”, spune Șcerbakova.
