Elevii și părinții au „sorcovit” ieri Ministerul Educației. Au cerut să trăiască mai mult predictibilitatea în structura anului școlar, să înflorească fondurile pentru transportul elevilor și să se reorganizeze mai iute și mai bine olimpiadele școlare. Dar în afară de organizarea acestor concursuri, după o pauză de doi ani, cred că este necesară o discuție serioasă despre ce mai înseamnă excelența în învățământul românesc. În cele 19 centre de excelență funcționale în toată țara, am descoperit că nu toți profesorii sunt plătiți și că fac apel la sponsorizări atunci când au nevoie de materiale didactice.
De două luni, mii de copii și adolescenți îl urmăresc pe Alexandru Cumpănașu pe TikTok, unde acesta se prezintă ca Profu Online care face „mentorat și coaching pentru elevi, studenți și părinți”. Le promite că dă școli și profesori în judecată și încurajează o atitudine disprețuitoare la adresa școlii. Mai mulți profesori și reprezentanți ai societății civile sunt revoltați de atitudinea instigatoare la ură față de școală și au luat atitudine public. „Copiii chiar merită să-și știe drepturile”, se apără Cumpănașu.
România are din 2015 o strategie pentru digitalizare. Una care a expirat anul trecut, fără niciun rezultat. Nu avem bibliotecă virtuală, nici catalog școlar electronic, nici tehnologii avansate de educație, cum frumos era scris în document. Se mai intenționa și digitalizarea și arhivarea conținutului, nimic nici în acest sens. În timp ce suntem în coada topului european la competențe digitale, ne punem singuri coronița de premianți la scris strategii pentru pus la sertar.
