Educație sexuală și cabinete de planificare familială prietenoase cu tinerii

Proiectul Adrianei Radu a fost lansat în 2012, ultimul an pentru GenZ. Din 2013 se schimba generația, treceam la Alpha. Am vorbit cu ea în 2025, când din nou se schimbă generația, de la Alpha la Beta. 

Materialele video produse de Sexul vs. Barza au adunat în 12 ani peste 100 de milioane de vizualizări, de cinci ori populația țării noastre. Doar contul de TikTok, acolo unde 65% dintre utilizatori au între 18 și 24 de ani, a adunat 94 de milioane. Ce conțin videourile proiectului? Informații despre igienă, ciclu menstrual, metode de contracepție și protecție, prezervativ și pilula de a doua zi, despre violență și relații, despre egalitate de gen și feminism. Toate cu grafică și ilustrații, pe limba GenZ, Alpha și probabil, Beta.

Pe de o parte, Adriana vede cum tinerii se adresează lor în continuare, în 2025, cu cele mai banale întrebări: „când se schimbă un absorbant?” sau „rămân însărcinată dacă mă masturbez?” Asta le arată cât de importantă e munca lor de educare. Lucrând la firul ierbii, prin proiecte de educație și consiliere pentru tineri, a înțeles cât contează să mergi și către vârful piramidei, adică advocacy pentru îmbunătățirea legislației și serviciilor. 

Cât am economisi la Sănătate dacă am face educație

În 2019, Adriana a prezentat în Parlamentul României rezultatele unei cercetări care arăta că investiția Ministerului Educației în educație sexuală ar aduce economii semnificative sistemului de sănătate publică. „Un astfel de program ar costa 1,8 milioane de euro pentru un an. Dacă efectele ar fi la 50% decât cele obținute de Estonia într-un an, 90 de tinere n-ar mai ajunge mame minore, 415 tinere nu ar mai face avort, 11 tineri nu ar mai avea sifilis și 6 tineri nu s-ar mai îmbolnăvi de HIV. Și în cel mai bun caz, 670 de mii de euro ar fi economisiți, cu efecte 100% ca în Estonia”, explica fondatoarea Sexul versus Barza atunci. 

Cea mai recentă victorie de advocacy a fost obținerea de 10 milioane de euro investiții în dotări și servicii pentru 100 de centre de planificare familială prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), de exemplu.

Cu un masterat de Sănătate Publică la Universitatea de Medicină Charité din Berlin, Adriana se uită cu ochi specialist la serviciile de sănătatea reproducerii de la noi și din alte țări și subliniază: Ministerul Educației trebuie să colaboreze cu Ministerul Sănătății, e nevoie de un „mix între educație și servicii”.

Am extras din interviu viziunea Adrianei Radu cu privire la nevoia de educație și pentru părinți, de servicii prietenoase cu tinerii și modele din alte țări cu privire la educație sexuală:

POVESTEA SEXUL VERSUS BARZA

Eu, Adriana, ca adolescent, am crescut în Oltenița, am ajuns în Călărași, unde nu exista un cabinet de planificare familială și nu exista nicio educație sexuală. 

Pentru mine, în educația mea sexuală a contat foarte mult revista Bravo și revistele de acest gen din perioada aia și rubricile de acolo care se numeau Dr. Love. Este amuzant pentru că am în telefonul meu numărul persoanei care era Dr. Love, o colegă care lucrează azi la Federația Organizațiilor Neguvernamentale pentru Protecția Copiilor. 

Apoi mai târziu am studiat, am făcut master în sănătate publică la Facultatea de Medicină de la Berlin, ca să pot, cu conștiința împăcată, să vorbesc despre aceste lucruri. Și am pornit Sexul versus Barza ca un canal de YouTube în 2012, un canal de YouTube care vorbea în primul rând pe teme de educație sexuală și apoi temele au mers spre zona de educație sexuală comprehensivă până la violența împotriva femeilor, egalitate între fete și băieți etc. 

La începuturile Sexul vs. Barza, când îmi era foarte clar că vreau să duc tipul acesta de conversații într-un al mediu, erau începuturile Youtube și sfârșitul presei tradiționale, revistele pe care noi le consumam atunci în adolescență dispăreau deja la mijlocul anilor 2010. 

Din 2018 aproximativ, am început să consolidăm Sexul vs Barza ca un ONG, dar nu ne-am dezvoltat pe un singur pilon, care era cel de educație. Ne-am dezvoltat și pe un pilon de consiliere, oamenii care se uită la videoclipurile noastre și scriu și le răspundem cu ajutorul unui coleg psiholog, și un pilon important de advocacy pe partea de legislație pentru drepturile sexuale și reproductive și drepturile femeilor în general. Eu sunt și membru în Consiliul Economic și Social al României, unde sunt patronate, sindicate, dar și societatea civilă este reprezentată și eu reprezint două coaliții pentru drepturile femeilor.

EDUCAREA PĂRINȚILOR

Educația sexuală, fiind un subiect tabu, are potențialul să creeze necunoaștere similară în orice bucată ai alege din societate, la țară, la oraș, familie bogată sau săracă. Dar e și o chestie legată de venituri. Există clivaje importante în societate între bogați și săraci, cine are telefon, cine nu are, cine are acces la informații, cine nu are.

Noi lucrăm cu definiția educației sexuale a Organizației Mondiale a Sănătății și acolo focusul este pe a atinge un nivel de bunăstare care să reiasă din mai multe lucruri: stima de sine, gândire critică, încredere în sine și apoi niște skill-uri de comunicare care îi ajută să proceseze niște informații sensibile.

Dar aș pune accentul pe această idee de bunăstare pe care educația sexuală comprehensivă ar trebui să o creeze pentru ca tinerii să aibă o bună bază pentru a-și putea atinge întregul potențial. 

Își încep tinerii viața sexuală mai devreme dacă fac educație sexuală?

Există meta-analize făcute de organisme internaționale care se uită la studii despre impactul educație sexuale și educația sexuală nu are niciun efect asupra debutului vieții sexuale și dacă are un efect, acela e de întârziere decât de a-l provoca mai devreme. 

Întrebarea cred că trebuie chestionată de părinți, în forumul lor interior. Trebuie procesat ce înseamnă prea devreme: 

• care sunt temerile mele în legătură cu asta?
• ce mi-aș dori pentru copilul meu în legătură cu debutul vieții sexuale?
• cum definesc debutul vieții sexuale?
• ce înseamnă pentru mine asta, ce a însemnat pentru mine asta din punct de vedere cultural când eram mic, ce înseamnă pentru mine asta ca adult?
• ce fel de valori vreau eu să dau în legătură cu această întrebare mai departe copilului meu ca părinte?

În sensul ăsta noi facem și formări pentru părinți, pentru că și aceasta e o conversație importantă și am descoperit în ultimii ani că părinții sunt deschiși la astfel de conversații. Chiar cele două cele mai importante asociații de părinți din România sunt pro-educație sexuală. Una dintre ele nu se poziționase astfel anterior. 

EDUCAȚIE ȘI SERVICII

Intervențiile de educație sexuală sunt, din punctul de vedere al unei analize de costuri, pe plus. Cel mai clar este atunci când ele sunt și cuplate cu intervenții în zona de servicii, deci educație plus servicii. Există costuri pe care le putem evita investind într-o astfel de intervenție complexă.

Eu cunosc cel mai bine modelul german sau modelul estonian unde am făcut vizite de lucru și ce se întâmplă este că ei au o combinație între educație sexuală în școli și rețele naționale de planificare familială prietenoase cu tinerii. 

În Germania, raportul este de un cabinet de planificare familială la 40.000 de persoane, la o populație de 80 de milioane reies 2.000 de cabinete de planificare familială. 

Avem și noi o rețea similară în România. La ultima numărătoare sunt 120. Pentru ele am obținut 10 milioane de euro investiție din PNRR pentru dotări care să le poată diversifica serviciile după o perioadă de peste 15 ani în care ei nu au mai avut contraceptive de dat. Suntem cu siguranță îngrijorați zilele acestea de situația fondurilor PNRR și dificultățile de absorbție și de lucruri pe care statul român și le-a asumat și nu prea reușește să le facă. Noi păstorim această investiție.

Am făcut o campanie alături de Asociația Moașelor Independente la momentul respectiv, ca aceste cabinete să aplice la program și au aplicat aproximativ 85 de cabinete din 120, ceea ce e o rată de absorbție foarte importantă. Și acum așteptăm chiar și să vină banii. Au venit pentru renovări, dar nu au venit încă pentru dotări și situația este îngrijorătoare, pentru că e singura investiție din ultimii ani reală în zona de sănătate reproductivă și sexuală. 

Există o reticență foarte mare și asta e o parte din munca noastră de consiliere la tineri de a merge la medic, de exemplu. Pentru că nu există servicii prietenoase cu tinerii și cabinetele de planificare familială din România sunt necunoscute, profesia moașei este blocată, moașele nu sunt lăsate să profeseze, și atunci tinerii plătesc urmările acestei disfuncționalități mai largi în sistemul de educație și în sistemul de sănătate din România. La fel cum, bineînțeles, plătesc prețul distribuției din ce în ce mai inegale a averilor în România. Deci nu putem să decuplăm discuția de aici de chestiuni sistemice mai mari.

Noi suntem încrezători că va exista curând o strategie de sănătate reproductivă pentru următorii ani și că va avea în vedere toate aceste lucruri. 

Cred că ar trebui să ne concentrăm pe acest mix între educație și servicii, că alături de colegi din alte asociații am făcut eforturi, pentru că nu se poate una fără cealaltă. 

CUM PREDAI EDUCAȚIA SEXUALĂ

Am studiat și cum arată curricula în Germania, cum este integrată noțiunea de educație sexuală la mai multe materii, cum ar fi aici limba germană, etică, biologie, așa cum la noi ar putea să fie la educație civică, la română și la dirigenție, unde de fapt și există puțin. Și cred că aceste discuții sunt importante atunci când există consensul politic că se dorește această intervenție. 

Eu sunt un pic împărțită. Cred că s-ar putea face mai puțin ușor modificări pe mai multe materii decât s-ar putea face pe un singur capitol pe care îl stabilim la biologie sau pe care îl stabilim ferm la dirigenție și care înseamnă ca educația sexuală să fie parte din formarea profesorilor, din modulul psihopedagogic, din pregătirea viitorilor diriginți.

Ce este defectuos, dar avem încrederea că se va schimba în următoarea perioadă, este colaborarea între Ministerul Educației și Ministerul Sănătății. Istoric s-au tot schimbat momentele, a fost un moment cu mai multă deschidere a Ministerului Educației, altul cu mai multă deschidere de la Ministerul Sănătății. Dar aceste chestii sunt, cum să spun, niște preocupări aproape tehnice pe care noi le avem în breasla noastră și pe care le avem tocmai pentru că nu există încă acest consens în societate și la nivel politic că aceste lucruri ar trebui făcute. 

VIOLENȚA SEXUALĂ

Din punct de vedere feminist, mă duc gândurile că această necunoaștere a tinerilor, a tinerelor, cu precădere, este de folos sistemului patriarhal, este de folos sistemelor de criminalitate organizată mafiotă din România, care fac ca România să fie țara sursă numărul unu pentru traficul de persoane. Cred că totuși, servește multor persoane, dacă ar fi să mă duc la acest model cinic.

La mamele minore din România, dacă ne uităm la vârsta tatălui - acolo unde vârsta tatălui este dezvăluită - vârsta este semnificativ mai mare decât vârsta fetelor și mai este situația în care nu știm vârsta taților, unde tații nu sunt declarați.

Aceste cifre arată mai degrabă spre o zonă pe care o cunoaștem și anume o zonă de violență sexualizată împotriva fetelor tinere din România. Asta e și motivul pentru care colegii din zona noastră au militat pentru a ridica vârsta consimțământului în România, tocmai pentru că există multe relații neconsensuale la vârste mici. Și e important de reținut și privit în față faptul că există violență sexuală în România și că educația sexuală este o metodă de prevenție a acestor violențe sexuale. Conversațiile ca cele despre relații sănătoase sunt tocmai mijlocul de folosit. Iar educația sexuală comprehensivă implică și discuții despre prevenția violenței în relațiile dintre tineri.

Echipa de proiect:

Coordonator de temă: Cristina Radu
Jurnaliști: Cristina Radu, Andreea Archip, Raluca Cristea
Ilustrații: Simina Popescu
Imagine: Sorin Grigoreanu
Montaj: Bogdan Pîrlea