În decembrie 2010, când au fost publicate rezultatele PISA pe 2009, Irlanda a trăit un șoc. The Irish Times scria că „a fost distrus mitul unui sistem educațional de talie mondială” sau „anul în care educația irlandeză a căzut la pământ.
- La literație, Irlanda căzuse de pe locul 5 în 2000 pe 17;
- La matematică a căzut de pe 16 pe 26;
- La științe rămăsese la fel, pe 18.
- În clasamentul general, căzuse pe locul 17.
„Răspunsul Irlandei la acest apel urgent la acțiune a fost cu adevărat un răspuns la nivelul întregului sistem, care a implicat o colaborare transsectorială și interdepartamentală semnificativă”, a transmis Yvonne Keating, inspectoare șefă a Departamentului de Educație Irlandez, la cererea Școala9.
Am întrebat ce măsuri au luat din acel punct care a speriat o nație întreagă ca să ajungă la rezultatele recente:
- Primul loc la literație între cele 26 de țări europene participante și locul al doilea la literație dintre toate țările participante;
- Locul 12 la alfabetizare științifică și locul 11 la cea matematică în clasamentul general;
- La nivel mondial, Irlanda e pe locul 9, și pe al doilea în Europa, după Estonia. (România este pe locul 45).
Ce s-a schimbat în 12 ani? Ne referim la intervalul între 2010, când a fost publicat raportul care i-a pus în gardă până în 2022, când elevii irlandezi au participat la ultimele testări ale căror rezultate au fost publicate în 2023.
La un an după ce a avut oglinda PISA pusă pe fața educației irlandeze, după o consultare cu toți specialiștii și actorii interesați, Irlanda a lansat o strategie națională pentru îmbunătățirea literației și numerației în rândul copiilor și tinerilor pentru 2010-2020.
Specialiștii au plecat de la ideea că „literația și numerația sunt vitale pentru a ajunge la justiție socială și echitate în Irlanda”. Pilonii principali ai strategiei au fost:
- sprijinirea părinților și a comunităților pentru dezvoltarea competențelor de citire, scriere și calcul;
- îmbunătățirea practicii pentru educatori și profesori;
- consolidarea capacității manageriale a școlilor;
- îmbunătățirea curriculumului și a experiențelor de învățare;
- sprijinirea elevilor cu nevoi suplimentare de învățare să-și atingă potențialul maxim;
- îmbunătățirea evaluării pentru o mai bună literație și numerație.
Școala9 a pus lupa pe aceste două mari teme - literația și alfabetizarea științifică și matematică - în cadrul proiectului de jurnalism de soluții REZOLVAT.
Clara Fiorentini este o fostă învățătoare, astăzi profesoară de profesori la Marino Institute of Education. În pregătirea cadrelor didactice, Clara îi învață pe profesioniștii de la catedră despre literație, literatură pentru copii, învățarea prin joc și tranziție școlară de la un ciclu de învățare la altul.
A intrat în învățământ în 2008 și a prins la catedră întreaga perioadă de reformă a învățării din Irlanda. Am întâlnit-o la Conferința de Literație* în luna mai, unde experta irlandeză le-a vorbit profesorilor români despre cum poate fi folosit textul la clasă și despre o nouă boală - „extractita”. Am întrebat-o despre această transformare spectaculoasă a sistemului educațional din țara sa și felul cum lucrează cu viitorii profesori.
Școala9: Ce v-a făcut să alegeți o carieră în educație?
Clara Fiorentini: Părinții mei au fost amândoi profesori. De asemenea, îmi place literatura. Iubesc literatura pentru copii. Sunt foarte puține locuri de muncă în care te poți cufunda efectiv în literatura pentru copii. Asta a fost una dintre marile bucurii și privilegii pe care le-am avut lucrând ca învățătoare, faptul că ziua mea se învârtea în jurul literaturii. Suntem norocoși că putem folosi literatura ca pe această trambulină în implementarea curriculumului.
Acum lucrez cu profesorii noștri studenți, ceea ce este minunat, încă pot să-mi desfășor activitatea în jurul literaturii, indiferent dacă este vorba de metode de predare a limbii engleze sau de educația copiilor mici.
Viața este mult mai frumoasă atunci când ești înconjurată de literatură minunată pentru copii. Sunt o mare susținătoare a lecturii cu voce tare în clasă, este o modalitate foarte bună de a ajuta copiii să se conecteze cu noi, să se conecteze cu ei înșiși și să se conecteze între ei.
Așa că sunt foarte încântată să fi intrat astăzi aici (la Conferința de literație, n.r.) și primul lucru pe care l-am văzut a fost o masă mare cu literatură română pentru copii, cărți foarte frumoase pe care trebuie să merg să le răsfoiesc.
- În ultimii ani, în România, vorbim mai mult despre literație și despre importanța sa. V-am ascultat conferința și mă întrebam când a devenit atât de complexă predarea literației?
- Cred că a fost întotdeauna complexă, dar poate că nu ne-am dat seama cât de complexă era. Datorită științei, psihologiei și imagisticii creierului, astăzi știm mult mai multe despre modul în care copiii învață de fapt să citească. Noi lucram doar cu ceea ce știam și atunci când știi mai bine, faci mai bine. Așadar, poate că nu am pus suficient accent pe abilitățile de procesare a limbajului înainte de a dezvolta capitolele de înțelegere a limbajului din grupul de citire și ne grăbeam să obținem lucruri tangibile, cum ar fi faptul că copiii sunt capabili să facă semne pe hârtie și să scoată sunete din cuvinte. Știm astăzi că, de fapt, graba de a obține aceste lucruri nu este la fel de utilă pentru copii, este mai important să ne luăm timp pentru construirea abilităților lingvistice fundamentale.
Știm mai bine, facem mai bine, încetinim.
În Irlanda, pandemia ne-a dat timp, ne-a pus să ne oprim și să ne gândim, odată cu închiderea școlilor, la ceea ce copiii aveau cel mai mult nevoie în acel moment, în special cei mai mici. Și nu aveau nevoie doar de multe pagini de exerciții, ci și de o legătură cu profesorul lor, de limbaj, aveau nevoie de povești. Pandemia ne-a oferit un nou mod de a ne gândi la încetinirea practicii noastre. Pentru că toate dovezile ne spun că trebuie să ne încetinim pedagogia pentru ca lucrurile să funcționeze cu adevărat pentru copiii mici, încetinirea lucrurilor pentru a avansa sau încetinirea lucrurilor pentru a ajunge din urmă poate ajuta la ceea ce contează cu adevărat.
„Literația și aritmetica se împletesc în întregul curriculum”
- Știm că situația din Irlanda nu a fost cea de astăzi. De fapt, rezultatele PISA din 2009 au fost ca un semnal de alarmă. Ce s-a întâmplat după aceea cu sistemul educațional din țara dumneavoastră care v-a adus rezultatele de astăzi?
- Au existat o mulțime de factori diferiți care au contribuit, dar în cele din urmă am avut o strategie națională de alfabetizare și numerație din 2010 până în 2022 care a stabilit ținte explicite și obiective pentru copilăria timpurie, pentru școala primară și pentru școala gimnazială și în cele din urmă, să lucrăm la ridicarea acestor standarde și la analizarea practicilor noastre.
Unul dintre cele mai importante lucruri care au decurs de aici a fost analiza alocării timpului pentru predare. Am analizat timpul nostru de instruire, ceea ce făceam de fapt și cât din ceea ce făceam era destinat alfabetizării și aritmeticii și să regândim modul în care am putea să ne folosim timpul mai bine, să ne folosim timpul discreționar, dar și să ne asigurăm că literația și aritmetica se împletesc în întregul curriculum. În final, totul a devenit o experiență de literație sau de aritmetică. A trebuit să ne gândim mereu la predarea noastră și să stimulăm constant oportunitățile de alfabetizare.
- Deci, practic, profesorii nu foloseau timpul în mod corespunzător?
- Într-un fel.
Sperietura a fost bună, a fost importantă, uneori este bine să scuturăm lucrurile. Este posibil ca lucrurile să nu fi fost atât de grave pe cât am crezut, dar timp de 30 de ani a existat un fel de platou. Lucrurile nu creșteau, scorurile rămâneau cam la fel.
Prin urmare, analizând timpul nostru și redezvoltând puțin și programa școlară, avem o nouă programă școlară pentru limbi, avem acum un nou cadru pentru programa școlară primară, toate acestea provenind din activitatea Strategiei naționale de alfabetizare și numerație din 2011.
În cele din urmă, ne folosim timpul mai bine acum și ne uităm și la calitatea instruirii și la tipurile de texte pe care le folosim. Avem programe speciale pentru școlile noastre cele mai dezavantajate, astfel încât să ne putem uita la nivelurile de alfabetizare de acolo. Mai avem încă multe de făcut, dar lucrurile se îmbunătățesc.
„Nu contează ce materie predai, ești un profesor de literație și de numerație”
- De fapt, avem și noi o discuție foarte importantă despre curriculum și, uneori, discuția dintre actorii din educație este că disciplina mea este atât de importantă încât nu se poate face nimic pentru a diminua numărul de ore. Cum ați făcut față acestei dezbateri din spațiul public?
- A existat o îngrijorare că ar exista o diluare a celorlalte discipline, în special a artelor. Au existat îngrijorări că poate arta, teatrul și muzica ar putea dispărea, dar în cele din urmă a fost vorba despre reformularea mentalităților noastre că nu contează ce materie predai, ești un profesor de literație și de numerație. Și mai ales la primar, profesorii de disciplină au în continuare obiectivele sau rezultatele lor de îndeplinit, dar trebuie să se gândească la disciplina lor în ceea ce privește posibilitățile de literație și numerație pentru elevi, astfel încât copiii să experimenteze literația și numerația, chiar dacă este vorba de o clasă de științe sau de o clasă de tâmplărie sau orice altceva…
Apoi a devenit despre a ne uita cu adevărat la timpul nostru și să facem o planificare atentă a sa. În același timp, profesorii din Irlanda au multă autonomie în ceea ce privește felul în care arată ziua lor și modul în care își desfășoară activitatea didactică, aceasta nu este prescrisă în mod riguros.
Astăzi ni se spune să privim fiecare lecție ca pe o lecție de limbă, programa școlară prevede acest lucru.
Întotdeauna va fi greu să lucrezi cu timpul, dar cred că este vorba despre utilizarea timpului extra și despre încercarea de a profita de toate momentele dintr-o lecția pentru a ne gândi la alfabetizare și la dezvoltarea competențelor lingvistice ale copiilor.
- Îmi imaginez că a fost nevoie de o reconversie și de o schimbare a mentalității profesorului…
- Da, dar în Irlanda suntem destul de norocoși că avem un sistem de dezvoltare profesională foarte bun. Este normal în special pentru profesorii din învățământul primar să se implice în mod constant în dezvoltarea profesională.
Avem un program de vară în care profesorii se implică în cursuri la alegerea lor, pe care le fac timp de 20 de ore și ca stimulent primesc zile de concediu suplimentar în timpul anului. Dar avem, de asemenea, un istoric de implicare a profesorilor, mulți se angajează voluntar în învățarea profesională și seara, prin intermediul webinariilor, dar și prin sprijinul nostru. Echipele noastre de sprijin pentru curriculum, odată cu schimbările din curriculum, au oferit sprijin susținut școlilor și a fost un mare succes, în special cu noul nostru curriculum de matematică.
Inspectoratul nostru este foarte implicat în oferirea de sprijin școlilor, avem un sistem de autoevaluare a școlilor foarte eficient și responsabil, în care inspectoratul colaborează în calitate de consultant și evaluator, dar lucrează cu școlile, se deplasează, inspectorii merg și se întâlnesc cu oamenii din școli. Nu este ceva generic, formal, fiecare școală își stabilește propriul sistem de evaluare și își analizează practicile și lucrurile pe care trebuie să le vizeze și asupra cărora trebuie să lucreze în propriul lor context. Nu este doar o evaluare de dragul evaluării.
Ce este extractita
- Ați vorbit în conferință despre „extratită”. Ce este asta? Explică-ne.
- Extratita este în mod tradițional o mulțime de materiale pe care le folosim în școli, cum ar fi manualele, care sunt construite pe extrase și da, ele îți dau poate o idee despre cum ar putea fi o poveste, dar de multe ori este un mod foarte nesatisfăcător pentru copii de a experimenta de fapt literatura, deoarece ei primesc doar mici bucățele.
E posibil ca profesorul să fie familiarizat cu textele respective, să cunoască începutul, să cunoască sfârșitul, astfel încât acest capitol sau pasaj izolat să aibă sens pentru el, dar de multe ori nu are sens pentru copii, este foarte greu să se conecteze la el. Pur și simplu nu este o modalitate motivantă pentru copii de a învăța să citească.
De fapt, este mai bine să folosim texte întregi, astfel încât copiii să experimenteze acel tip de dietă sănătoasă cu un început, un mijloc și un sfârșit, astfel încât să fie satisfăcător și pentru ei. Trebuie să ne gândim mereu la motivația lecturii și la ceea ce îi va menține entuziasmați și interesați și dornici să citească mai mult.
- Ați subliniat și faptul că vorbim mai mult despre abilități, dar cheia este să vorbim despre cunoștințe. Pare că ne întoarcem la o discuție mai veche când spuneam că trebuie să ne gândim la abilități, nu la cunoștințe…
- În cele din urmă cheia este echilibrul. Avem nevoie de competențe pentru a putea debloca anumite componente ale alfabetizării, da, dar avem nevoie de cunoștințe. Cunoștințele sunt cheia pentru tot ceea ce facem, cum creștem și cum ne dezvoltăm și pentru a crea un sistem educațional mult mai echitabil și experiențe de viață echitabile pentru copiii noștri. Este foarte important să ne concentrăm pe construirea de cunoștințe, astfel încât să existe condiții de concurență echitabile, ca atunci când abordăm evaluările cu care ne confruntăm cu toții, să venim cu o bază de cunoștințe similară pentru toți copiii.
Lucrurile simple, cum ar fi abordarea predării, nu doar concentrându-se pe faptul că trebuie să predau această abilitate astăzi, sau asta trebuie să predau, ci gândindu-se mai larg la care sunt cunoștințele aici, ce le ofer copiilor, dar și ce aduc copiii la masa discuțiilor și să nu le luăm experiențele și viețile ca fiind de la sine înțelese. Chiar dacă provin din contexte defavorizate, ei merită întotdeauna experiența sau oportunitatea de a împărtăși ceea ce știu sau de a-și împărtăși gândurile, în special pentru că acestea deschid aceste conversații de construire a cunoștințelor.
Provocările profesorilor irlandezi
- Sunteți și formatoare de profesori. Care sunt nevoile de care vă spun profesorii cu care lucrați?
- Textele și ce vă spuneam, să lucrezi pe manualele care nu sunt adaptate. Social media este o altă provocare, eu însămi folosesc foarte mult social media, am un blog, dar pot exista influențe care vin din multe direcții diferite, ceea ce poate fi dificil, mai ales pentru profesorii noștri tineri, să navigheze și să știe ce trebuie să facă. Poate exista suprasolicitare de informații uneori, o mulțime de programe din diferite contexte și țări, prin intermediul rețelelor de socializare. Riscăm să ajungem să facem o mulțime de lucruri mărunte în loc să ne concentrăm pe conținutul pe care trebuie să-l predăm.
Unii profesori vor de fapt doar să fie ascultați, vor un spațiu în care să pună întrebări și să învețe și suntem norocoși în Irlanda că avem o mulțime de grupuri de suport, canale și spații pentru ca profesorii să întrebe și să împărtășească experiențele lor.
- Au rețele de sprijin?
- Da, avem grupuri de școli, avem centre educaționale unde profesorii se pot întâlni pentru învățare. Există un sistem destul de bun în Irlanda în care școlile se conectează între ele prin sistemele de leadership.
În Irlanda nu lucrăm în izolare. Majoritatea școlilor noastre sunt de fapt destul de mici, poate au doar patru sau cinci profesori, deoarece majoritatea școlilor sunt în mediul rural. Și distanța față de inspectoratul nostru, de asemenea, este foarte directă. Există o conexiune constantă și consultări și consiliere.
Cum lucrează în zone dezavantajate
- Și ați putea spune astăzi că să fii elev într-o școală de la sat în Irlanda îți oferă aceleași oportunități ca una de la oraș?
- Nu cred să fie pe deplin la fel, este același curriculum, profesorii se pregătesc temeinic căci practic există doar cinci locuri în care te poți pregăti pentru a deveni profesor în Irlanda. Întotdeauna va fi diferit în mediul rural, deoarece ai contexte diferite, dar există, de asemenea, dezavantaje diferite în comunități urbane. Nu cred că va fi vreodată total la fel, dar eu presupun că curriculumul este ceea ce nivelează lucrurile acolo și atunci când profesorii ar avea aceleași tipuri de formare, s-ar putea să se specializeze în anumite domenii, dacă sunt interesați să lucreze în zona dezavantajată educațional sau dacă sunt interesați de practica de mediu, dar toți pornim de la același punct sau din același spațiu de cunoaștere a conținutului.
- Noi avem un decalaj mare între rezultatele din școlile defavorizate care sunt în mare parte în mediul rural și cele din mediul urban.
- Da, și noi am avea aceste diferențe, dar există și școli urbane dezavantajate. Și avem două niveluri de dezavantajați în Irlanda, există nivelul unu și nivelul doi. Deci, există diferite tipuri de sprijin în cadrul acestor școli.
Sistemul nostru se numește JESH, care înseamnă oportunitate în Irlanda. Deci încearcă să ofere șanse egale. Există atât de multe lucruri diferite de luat în considerare în aceste școli înainte chiar de a începe să vă faceți griji cu privire la curriculum, cum ar fi dacă acești copii au ce mânca acasă. Și atunci primesc o masă atunci când vin la școală dimineața, apoi am putea avea cluburi de mic dejun și prânzuri calde și cluburi după școală și provizii de vară.
Adesea, ca profesori, acestea sunt lucrurile pe care trebuie să le luăm în considerare. De asemenea, atunci când ne gândim la alfabetizare, unii copii au atât de multe obstacole chiar până să ajungă să intre pe ușă la școală dimineața. Așa că uneori, e vorba despre prioritizare și modurile în care să oferim sprijin pentru acei copii și să adresezi riscul lor de eșec.
- Irlanda are o populație de 5,3 milioane și aproape 126.000 de profesori înregistrați. Salariul unui debutant în învățământ este în jurul a 3.300 de euro pe lună.
-
*Conferința Națională de literație a fost inițiată de Teach for Romania și Fundația Noi Orizonturi, co-creat alături de Asociația Română de Literație și Asociația InfinitEdu, susținut de Coaliția pentru Educație, Facultatea de Psihologie și Științele Educației – Universitatea din București, Universitatea din București, Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației – Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universitatea de Vest din Timișoara.
