2023 este pentru Carmen Paraschiveanu anul unei alegeri importante: să plece sau nu din țară. Cum fiul ei mai mare este în clasa a șaptea, crede că acum este momentul să lase România, chiar înainte de a intra în anul cu Evaluarea Națională. „Nu vreau să-i încarc cu mai multe ore de învățat decât ar fi normal la vârsta lor, nu vreau să-i stresez cu meditații și nu prea văd rostul examenelor. Știu că există alternative în alte țări unde copiii nu au examenul ăsta și au rezultate bune până la sfârșit de liceu, până la bacalaureat”, spune mama.
În Europa, doar cinci țări mai susțin evaluări la intrarea la liceu, după cum a arăta cercetătoarea în educație Andreea Eșanu, în Școala 9.
„Nu mi se pare că merită tot efortul de a învăța în clasa a opta pentru Evaluare gândindu-te că apoi vor avea o super experiență în liceu. Am văzut la alți copii că liceul a devenit o dezamăgire mare după ce au prins un loc chiar la colegiile bune. Așa că, pentru experiența lor școlară, unde petrec șapte ore pe zi, cred că merită efortul de a pleca din țară”, mai spune Carmen.
Potrivit noii legi a educației propusă de ministrul Ligia Deca, intrarea la liceu va însemna un examen în plus: elevii ar putea susține, după Evaluarea Națională, și un examen de admitere la liceu. Dacă legea ar fi adoptată anul acesta, copiii care intră la toamnă în clasa a cincea ar trece prin această dublă evaluare. Practic, copiii lui Carmen nu ar fi afectați de schimbare, dar decizia radicală de a pleca are legătură cu tot ce se întâmplă în școala românească, susține aceasta.
Foto: Carmen Paraschiveanu
„Copiii mei vin plictisiți de la școală”
„Toate țările vestice au rezultate mai bune, copiii merg de plăcere la școală, povestesc lucruri interesante, ai mei vin plictisiți de la școală. De obicei, cea mai mare bucurie este dacă nu fac vreo oră și merg la sala de sport. Nu e o bucurie să meargă la școală, se bucură că-și văd colegii, dar nu că descoperă lucruri noi”, spune mama.
Apoi, crede că sistemul centrat exclusiv pe note nu-i ajută pe copii să-și descopere pasiunile. „Chiar ei îmi spun: de ce trebuie să învăț pentru note? Eu nu le-am cerut să învețe pentru note, dar sunt afectați de ce văd în jur. Mi-au mai spus: de ce să învăț lucruri pe care le uit imediat? Așa e școala la noi, și eu am învățat lucruri pe care le-am uitat imediat.”
Au prieteni care locuiesc în Spania, Marea Britanie, Franța, Luxemburg și de la care au aflat cum funcționează sistemele de acolo. „Copiii vorbesc cu prietenii lor, foști colegi, care povestesc lucruri frumoase de la școlile lor și se gândesc și pentru ei cum ar fi, ar vrea și ei să se mute să vadă cum este în alte școli.”
„Copiii mă întreabă: de ce ne trezim așa de devreme ca să scriem la muzică?”
Deși are un job bun în România, ca specialist în comunicare și marketing la o organizație de mediu, a început să caute opțiuni de locuri de muncă prin Europa și locuința potrivită. „Eu mă gândesc mai mult în funcție de chirii și ce am putea lucra acolo, cât de ușoară ne-ar fi mutarea. Ne-am gândit la sistemul spaniol și la comunitățile de români de acolo, la Luxemburg pentru că am văzut niște oportunități de joburi. Ne gândeam să revedem Irlanda pentru că știm că e foarte bună școala acolo, să facem o vacanță acolo împreună cu copiii ca să vedem dacă ne potrivim cu acel loc.”
Știu că sunt în punctul „acum ori niciodată”: „Acum suntem în acel an în care ar trebui să ne hotărâm dacă intrăm în nebunia meditațiilor sau ne facem bagajele și plecăm.”
A văzut, datorită copiilor ei, că schimbările față de cum a făcut ea școala, nu sunt foarte mari. „Nu mi-a plăcut memoratul inutil la multe materii și faptul că nu mi s-au explicat clar multe materii, doar am trecut prin ele. Dacă nu aveai profesori buni, pur și simplu învățai pentru note și atât. Din punctul ăsta de vedere văd că nu s-a schimbat nimic”, dă un exemplu.
Tot la capitolul „așa nu” pune programul efectiv și lipsa de atractivitate a predării: „Ei mă întreabă: de ce ne trezim așa de devreme ca să scriem la muzică și la desen sau ca să facem proiect scris la sport? Nici astea nu se fac mai ca lumea decât pe vremea noastră, noi măcar ascultam muzică clasică la muzică și desenam la desen, ei scriu. Sunt cumva făcute birocratic, să bifeze niște puncte din programă, dar dezinteresați de talentul copilului la acel obiect sau ce poat face.”
Asta în condițiile în care a ales pentru amândoi o școală bună din Capitală. Preferă să nu-i menționeze numele, crede oricum că problemele sunt sistemice, nu punctuale.
Exemplul celor care au plecat deja: „Dacă vrei o calitate a învățării, mai bine schimbi țara”
Familia Paraschiveanu este motivată în alegerea plecării din țară de îndemnul multor altor părinți: cei care au plecat sunt fericiți cu alegerea lor, cei care au rămas le spun să nu repete greșeala lor: „Prietenii cu copii mai mari mi-au spus că le pare rău că n-au plecat la timp și asta m-a motivat și mai tare. Unii sunt oameni care activează în zona învățământului, care se implică cum pot, unii dintre ei au plătit școli private bune și concluzia a fost că mai bine plecau. Cam asta e părerea generală și a celor care au plecat și a celor care au rămas: dacă vrei să oferi o calitate a învățării, mai bine schimbi țara, din păcate.”
Din România pleacă în fiecare an 100.000 de români, potrivit Eurostat, țara noastră fiind pe primul loc în Europa cu cea mai numeroasă diasporă - 2,5 milioane, din datele oficiale. Numărul efectiv este estimat de specialiști la peste 4 milioane.
„Acum nu se mai pleacă din țară din cauza salariilor, a joburilor sau caselor. Posibila noastră plecare e motivată de educație. Noi ne închiriem casele și ne căutăm chirie în altă parte sau vindem casele și închiriem în altă parte. Nu mai e nevoia de bază, e doar nevoia de educație mai bună”, spune Carmen Paraschiveanu.
