Într-o clasă cu 20 de elevi de clasa a VII-a, un băiat ceva mai înalt scrie pe tablă „rom sau țigan?“. Apoi îi întreabă pe copiii din bănci cu ce asociază cuvântul „țigan“. Copiii răspund: „au mustață“, „mult aur“, „altă limbă“, „mai săraci decât românii“, „culoarea pielii mai închisă“, „se căsătoresc doar între ei“, „hoți“, „îmbrăcăminte colorată“, „cumpără fier“, „bulibașă“ și „au mulți copii“.
Tânărul trage aer în piept și începe să demonteze pe rând toate stereotipurile și prejudecățile colegilor săi mai mici. „Sunt și români care au mustață. Ion Luca Caragiale nu avea mustață? Și unii românii au mult aur sau pot să aibă pielea mai închisă la culoare. La fel cum romii pot să aibă pielea mai deschisă, cum sunt eu.“
Discuția are loc la școala din comuna Teregova, la 80 de km de orașul Reșita, județul Caraș-Severin. Profesoara de istorie Gabriela Bică l-a rugat pe Gabor Kuna Valentin, elev rom în clasa a XII-a la liceul din aceeași comună, să țină o prezentare copiilor despre istoria romilor cu ocazia zilei de 8 aprilie - Ziua Internațională a Romilor.
„Nu e corect să spunem că toți romii sunt hoți sau că fac bani cu fierul vechi. Sunt și români săraci care au furat sau vând fier vechi, pentru că n-au din ce trăi. În nicio etnie nu există doar oameni buni sau doar infractori“, le mai explică Kuna.
Familia sa este de origine din Târgu-Mureș, dar locuiește în Teregova de 30 de ani. În sat este o populație mixtă de români - populație majoritară - și romi căldărari, lăutari, fierari și gabori. Gradul de marginalizare al comunei cu același nume este sever, conform unui raport al Băncii Mondiale.
Școala în vreme de pandemie se face acasă la profesoară
Pe Kuna l-am cunoscut pe 7 aprilie la o conferință pe ZOOM organizată de Agenția Împreună, care militează pentru drepturile romilor, în cadrul campaniei „Împreună cu tinerii facem cunoscute poveștile diversității“. La discuție au participat alți câțiva adolescenți romi. Au vorbit destul de timid despre discriminările la care au fost supuși la școală sau în comunitate și despre ce înseamnă pentru ei Ziua Internațională a Romilor. Cu excepția lui Kuna.
„Mie îmi crește inima efectiv în această zi. Îmi port mustața cu mândrie. Mă gândeam să desenez ceva și să postez pe Facebook“, a zis hotărât adolescentul.
Ca să participe la întâlnirea pe ZOOM, Kuna a venit acasă la profesoara lui de istorie, Gabriela Bică, care stă la câteva case distanță de el. Acasă nu are laptop sau calculator, așa că doamna Bică s-a oferit să-l ajute.
Abandonul școlar în vreme de pandemie riscă să crească și mai mult în cazul copiilor romi în cazul în care nu au acces la tehnologie, internet și trăiesc în locuințe supraaglomerate, arată un raport european publicat recent.
Casa „doamnei Bică“ este a doua școală pentru Kuna și alți doi tineri „cu probleme în familie, nu neapărat săraci“, din același sat, de când a început pandemia. În fiecare sâmbătă, la ora 18.00, cei trei rezolvă împreună cu doamna Bică variante de BAC pentru istorie, limba română și logică.
Profesoara predă doar istorie. Nu are pretenția că îi poate învăța și română sau logică, dar măcar le-a creat un spațiu de învățare și „stă cu gura pe ei ca să rezolve cât mai multe variante“, a explicat profesoara.
Primul care vrea să renunțe la „jgheaburi“ pentru facultate
Kuna este primul membru din familia sa care a mers mai departe de 10 clase. Vrea să dea Bacalaureatul și să meargă la facultate în Cluj-Napoca. Încă nu s-a hotărât unde se va înscrie, pentru că vrea să ia cea mai bună decizie pentru a-și asigura un nivel decent de trai. „Nu pot să mă gândesc doar la ce îmi place. Trebuie să pot trăi din munca pe care o voi face.“
La 18 ani, își spune hotărât „bărbat“, dar pentru el această maturizare nu este ceva neobișnuit. La aceeași vârstă, cei patru frați mai mari erau deja căsătoriți și aveau copii. „Încă nu e momentul să am copii. Am șapte nepoți de la frații mei. Îmi ajung“, se amuză Kuna.
„Sunt primul bărbat din familie care nu va face burlane. Eu vreau să devin designer vestimentar sau profesor de arte“, mai spune el. Îi place de Coco Chanel pentru că „ a spart barierele dintre bărbați și femei în privința hainelor“. Dar și de Christian Dior pentru că „a știut cel mai bine cum să scoată în evidență rafinamentul unei femei“.
În paralel cu preocupările lui artistice, Kuna simte că are o datorie de a-și continua munca de activist pentru drepturile romilor.
Nu pot să-mi văd doar de pasiunile mele, în timp ce încă sunt români care spun că toți romii sunt hoți sau vor doar să facă mulți copii. Vreau să schimb percepția asta. - Gabor Kuna Valentin
Când era în clasa a VIII-a, Kuna s-a gândit să renunțe la școală din cauza conflictului dintre dorințele lui și așteptările familiei sale. „O parte din mine spunea să merg la școală ca să ajung ce-mi doresc. Dar mama îmi zicea: «Lasă-te de școală, că nu te mai ajută la nimic. Dacă știi să citești și să faci socoteli, ajunge. Învață să faci jgheaburi și după aia, când faci 18 ani, te însori»“, își amintește tânărul.
După ce le-a spus colegilor din clasă că vrea să abandoneze, vestea s-a dus și la colegii din anii mai mari care au început să râdă de el. „Nu vreau să-mi reamintesc tot ce spuneau, dar da. Făceau glumițe: «Aaa...că tu o să ajungi țigan din ăla cu pălărie» sau «ăștia ca tine nu știu să facă decât burlane».“
În școală erau și alți elevi romi, „dar de niciunul nu s-au luat ca de Kuna, pentru că el era singurul care își asumă etnia“, ne-a mai povestit profesoara lui de istorie.
„Acceptare nu înseamnă doar să dansezi pe muzica noastră“
Însă colegii lui de clasă care îl cunoșteau mai bine, mai ales fetele, l-au acceptat destul de repede. Asta, pentru că, explică profesoara de istorie, li s-a vorbit la școală despre Holocaust și despre cei 500 de ani de sclavie a romilor. Apoi, Kuna a fost mereu deschis să vorbească cu ei despre comunitățile tradiționale de romi, despre ce înseamnă „bulibașă“ sau să-i învețe cum să salute sau, uneori, să zică „prostii“ în limba romani.
„Mi se pare ironic că în certificatul meu de naștere scrie că limba mea maternă este româna. Noi acasă vorbim mai mult în limba romani, decât în română“, remarcă el.
Anul acesta, pe 20 februarie, când s-au împlinit 165 de ani de la Dezrobirea Romilor, la ora de istorie, profesoara Bică și Kuna le-au vorbit colegilor doar despre acest subiect. Iar la finalul zilei, fetele s-au îmbrăcat în fustele tradiționale pe care Kuna le-a adus de acasă.
„Eu mă bucur când românii se bucură de muzica, dansurile sau de hainele noastre tradiționale. Numai că pentru mine este foarte important să știe că romii erau tratați ca sclavi. Să înțeleagă că acceptare nu înseamnă doar să dansezi pe muzica noastră, ci să ne cunoști istoria și să ne respecți“, mai explică tânărul.
Așa cum profesoara lui Kuna a creat o punte între el și colegii săi, la fel a fost și între familia băiatului și școală, atunci când acesta voia să renunțe la studii. „Fără comunicare între școală și comunitate este foarte greu să salvezi un elev de abandon școlar“, spune aceasta.
Practic, pe lângă rolul de profesoară, Gabriela Bică, și-a asumat un rol de mediator între familia băiatului și școală. „Am putut să stau pe capul lor pentru că ei stau la câteva minute distanță de mine. Când băiatul mă vedea pe stradă, fugea în casă. Și eu după el (râde) și băteam în poartă până ieșea mama sau tatăl lui să vorbească cu mine“, povestește cadrul didactic.
Părinții care au evoluat
În 2018, profesoara de Istorie a vrut să-l înscrie pe Kuna la un concurs de istorie activistă din Cluj, însă tatăl lui n-a vrut. „Prima oară mi-a spus că nu are bani să-l îmbrace frumos pentru concurs. I-am zis că rezolvăm. Apoi, mi-a spus că de fapt îi era frică să nu-și piardă băiatul. Să nu se îndepărteze de familie și de tradiție.“
Doamna Bică le-a spus mereu părinților lui Kuna că vede un mare potențial în băiat și că educația nu-l va îndepărta de familia lui, ci doar îl va ajuta să câștige un ban mai ușor. „E păcat de el. Este un foarte bun povestitor și cel mai bun la desen din liceu.“
Aceste explicații, repetate cu calm și răbdare, au dat rezultate în cele din urmă. „Primăvara trecută i-am spus tatălui său de un alt concurs la care aș vrea să margă Kuna, iar el mi-a zis că îl lasă numai dacă ia Bacul. Rareori am simțit așa bucurie“, își amintește profesoara.
„Părinții mei au evoluat și sunt mândru de ei. Pentru familia noastră tradiția este foarte importantă, însă ei au acceptat că eu îmi doresc altceva“, spune și Kuna.
În România, Franța, Spania și Grecia, peste 93% dintre romii cu vârste între 18 și 24 de ani n-au absolvit liceul, arată ultimele date ale Agenției Fundamentale pentru Drepturile Omului (din 2014). În România, procentul pentru celelalte etnii era de 50%.
Tânărul care a recuperat memoriile vecinelor despre Holocaust
În clasa a VI-a, băiatul a aflat la ora de istorie care este diferența dintre „rom“ și „țigan“. „În limba noastră, rom înseamnă om, pe când țigan înseamnă sclav. Este un cuvânt jignitor. E ca și cum în America i-ai spune unei persoane de culoare cioroi. Este urât. Este sub demnitatea acelui om.“
La școala și liceul din comuna Teregova, profesoara Gabriela Bică predă opționalul de istorie orală din 1998. La fel ca pe toți elevii săi, profesoara l-a îndemnat și pe Kuna „să descopere prin propriile puteri“ o poveste uitată a familiei sale sau a vecinilor din sat. „Când o tânără generație recuperează memoriile bătrânilor, se numește istorie orală“, mai explică profesoara.
În același an, după ce cadrul didactic a vorbit la clasă despre Holocaust, Kuna le-a întrebat pe două bătrâne din vecini, care au trăit acea perioadă de oroare, ce își amintesc de atunci.
„Le-am întrebat pe ele pentru că erau cele mai bătrâne din sat. Nu erau rome, dar își aminteau cum romii și evreii se ascundeau prin pădure ca să nu-i prindă naziștii. Nu aveau altă soluție decât să se ascundă.“
Nu doar că le era frică, „dar au trebuit să îndure foametea“, își amintește băiatul din poveștile lor.
Câțiva ani mai târziu, Kuna a luat un interviu unei bătrâne al cărei tată a fost ucis în 1949 de membrii partidului comunist din sat, pentru că acesta s-a declarat împotriva regimului. „Mi-a povestit cum tatăl ei a fost ucis la dealul Pietrele Albe. Cadavrul a fost expus în fața primăriei. Era străpuns într-un gard, bătut cu cuie în mâini. După aceea, în secret, noaptea, l-au aruncat intr-o groapa de gunoi.“
Interviul băiatului a fost publicat în „Întâlnirea generațiilor în istoria orală“, volumul III, alături de interviuri luate de alți tineri cu scopul de a păstra memoriile bătrânilor care au suferit de pe urma comunismului sau din cauza legionarilor.
„Pentru mine este o super bucurie că numele îmi apare într-o carte. Mă face mândru și îmi dă mai multă încredere să vorbesc despre etnia mea“, explică tânărul.
Seara ne auzim din nou la telefon ca să-l întreb dacă a desenat ceva de ziua romilor. „Am desenat ceva simbolic. O femeie într-o rochie cu modelul drapelului romilor.“ Un simbol la intersecția dintre identitatea de rom și pasiunea lui.
