Studentă româncă în Israel, despre mentalitatea de învingător a evreilor: „Îi spun «chutzpah» și înseamnă să lupți pentru ceea ce vrei”

Universitatea unde învață Ioana Mogoș a obținut în ultimii patru ani locul întâi într-un clasament de satisfacție a studenților care a inclus 66 de instituții de învățământ din Israel. Are un cabinet de asistență psihologică și un consilier de studiu oferă sprijin celor cu note slabe să își îmbunătățească rezultatele. În plus, managerul departamentului financiar îi ajută să-și gestioneze bugetul, de la cel de cumpărături și întreținere, până la banii de taxă.

Românca locuiește într-un campus în care nu stau mai mult de doi în cameră și unde există și apartamente pentru cupluri. Ioana Mogoș a povestit pentru Școala 9 ce înseamnă să trăiască și să studieze într-o țară care a devenit în 70 de ani una dintre cele mai inovatoare state ale lumii.

Practica urmează teoria întotdeauna

Să urmeze o facultate din Israel nu a fost prima opțiune în timpul liceului pentru Ioana, când toți colegii ei trăgeau către SUA, Marea Britanie sau Olanda. Totuși, îi rămăsese la inimă o vizită făcută în Israel în clasa a zecea. Atunci a participat ca elevă a liceului LaudeReut la o conferință Model United Nations în campusul Interdisciplinary Center (IDC) Herzliya.

„Atunci am avut prilejul de a vizita campusul IDC, am fost și la o prelegere oferită de un profesor de la secția Middle East Studies și am rămas surprinsă. Nu am avut niciodată o experiență asemănătoare în care să spun da, ăsta e locul în care mi-ar plăcea să continui să învăț sau să trăiesc pentru o perioadă de timp”, își amintește Ioana. A aplicat și la universități din Anglia și SUA, la care a fost admisă, dar pe ultima sută de metri a decis să încerce și în Israel.

„Ei încep procesul de aplicare mult mai târziu față de Europa, sunt puțin decalați și când am fost admisă cu bursă mi-am zis: OK, asta e decizia pe care vreau să o iau.” Ioana are o bursă care îi acoperă jumătate din valoarea taxelor. A aplicat fără să cunoască limba sau să fie evreică. Făcuse ebraică la Lauder Reut, dar în ultimul an de liceu s-a concentrat mai mult pe materiile de examen. A învățat să vorbească mai bine după ce a ajuns la facultate, cu ajutorul cursurilor de limbă și exercițiului zilnic. Cursurile le are în engleză.

După doi ani în Israel, se felicită pentru decizie. „Ce îmi place foarte mult în Israel, comparând cu ce îmi spun și prietenii mei din Europa, este că aici totul e aplicat. Avem profesori care efectiv lucrează în domeniul contraterorismului, au fost în procesul de negociere cu Siria, pot să îți dea detalii din experiența lor. Nu e despre a învăța teorie”, explică românca. La fel, profesorii de la secția de Afaceri au toți o companie sau un ONG, sunt practicanți ai domeniilor despre care vorbesc. Ultima temă a colegilor Ioanei de la Business a fost să-și construiască o afacere cu doar 20 de dolari.

„Nu te tratează la modul: ah, ai picat, pleacă de aici!”

Universitatea are peste 8000 de studenți din 90 de țări. Și învățământul este cu adevărat centrat pe student. „Profesorilor le spui pe nume, dacă pe profesor îl cheamă Tom, îi spui Tom, nu e ca la noi cu «domnule profesor». Porți un dialog ca și cum ar fi prietenul tău, nu există ierarhia asta: eu sunt profesorul și sunt superior. Niciodată nu m-am sfiit să merg la un profesor să îi vorbesc sau să îi scriu un email, că mi-e rușine să îl întreb ceva”, explică Ioana.

În plus, au o clinică de asistență psihologică în campus unde fiecare student poate apela. În ultimul an, consilierea s-a făcut online.

Dacă ai probleme cu banii, primești consiliere de la facultate. „Managerul departamentului financiar e mai mult decât omul care îți dă o bursă. Poți să te duci la el și să îl întrebi cum să-ți organizezi bugetul: părinții mei nu mă pot sprijini, ăsta e venitul meu lunar, cum îl împart? Ăștia se duc pentru mâncare, ăștia pentru utilități. Sunt oameni care te înțeleg și nu trebuie să-ți fie jenă că ai probleme financiare.”

„Intră cine vrea, rămâne cine poate” nu se aplică aici. Studenții sunt consiliați pas cu pas cum să își îmbunătățească rezultatele. „Avem consilier pentru programul de studiu. Ai luat o notă proastă, te duci și te consulți, fără nicio rușine și nu te tratează la modul: ah, ai picat, pleacă de aici! Hai să găsim soluții împreună, reiei cursul sau mai iei un alt curs care să îți ridice nota, ești bun pe informatică sau matematică, poți să iei cursurile astea”, mai dă un exemplu românca.

Învață cum să rezolve problemele lumii

Studenții învață, la cluburile organizate în universitate, și cum să rezolve problemele mari ale lumii. La clubul ei Model United Nations la care este și președintă, caută soluții pentru realitățile cu care se confruntă lumea azi.

„Politica este tema numărul unu. Acum vorbim despre alegerile de aici din Israel, care au fost de patru ori deja. Ei au sistemul coalițiilor și dacă nu formează coaliția, fac din nou alegeri. Dar pe lângă asta putem vorbi despre încălzirea globală, poluare. Chiar am avut niște probleme cu poluarea apei și niște organizații studențești au adunat oameni interesați să ajute la adunarea gunoaielor de pe plajă”. Discuțiile lor nu rămân doar discuții.

Ioana Mogoș are în plan ca de anul viitor să se specializeze în Contraterorism și Afaceri globale și să aplice la anumite programe de merit. Pasiunea ei pentru aceste domenii au pornit din liceul LaudeReut din București, unde pe lângă programa clasică a învățat și business, robotică, diplomație. „Visul meu este să devin ambasador, să promovez România, să fim văzuți mai bine în Uniunea Europeană. Sau în domeniul contraterorismului, fiindcă asta mă pasionează acum.”

Mentalitatea de învingător

Viitorul ei devine tot mai conturat cu fiecare curs, cu fiecare om nou pe care îl cunoaște și program la care participă.

Am învățat să lupt pentru ce vreau. Îi spun aici «chutzpah», e un fel de tupeu inteligent, trebuie să lupți pentru ceea ce vrei. Nu accepți ușor un refuz, dacă ți se spune că nu se poate, te întorci și întrebi «cum adică nu se poate?».

Ioana crede că genul ăsta de mentalitate a asigurat continuitatea poporului evreu. „Viața aici a fost grea, oamenii au știut cum să și-o facă frumoasă și au știut cum să depășească războiul și ura pe care popoarele arabe au avut-o pentru ei. Poporul ăsta duce lupta pentru supraviețuire din 1948 și chiar de mai demult.”

Și în ceea ce privește restricțiile de circulație cu care restul lumii s-a confruntat abia în pandemie, evreii au mai trecut prin asta din cauza conflictelor armate. „Când am ajuns aici în noiembrie 2019, Hamas (n.r. - organizație paramilitară palestiniană islamistă). arunca rachete, ni s-a interzis să mergem în spații deschise, cum ar fi plaja. Au fost momente destul de dificile, dar nu pot să zic că războiul chiar face parte din rutina oamenilor. Este prezent, dar fiindcă au spiritul acesta de supraviețuire, încearcă să vadă lucrurile altfel. Scopul este să evolueze, fără să se lovească de acest conflict”, spune românca.

Ioana a avut ocazia să învețe și față în față, înainte de pandemie, un semestru, așa că atunci când toată lumea a intrat în lockdown și facultatea s-a mutat online, ea avea deja prieteni dintre colegi. Profesorii s-au străduit să facă experiența de învățare online cât mai reală, dar cu toții speră să revină în amfiteatre curând. „Deja după un an de învățat remote, am ajuns la saturație, dar fiindcă Israelul se descurcă de minune cu vaccinarea populației, presupunem că în curând, în vreo două-trei luni ne vom întoarce la studiul față în față.”

Examene cu cărțile deschise în față

Chiar dacă învățământul online are lipsurile sale, nici nu s-a pus problema unei indulgențe în evaluare. „Schimbarea majoră a fost în modul în care se desfășoară examenele, fiind open book, nivelul a crescut și chiar s-a simțit. Dificultatea examenelor a fost mult mai ridicată.” Un examen open book presupune că poți sta cu cărțile deschise fiindcă nu contează informația, ci cum o analizezi tu. Și eseurile pe care a trebuit Ioana să le predea au trebuit să fie mai riguroase.

În toată perioada a rămas în căminul din Herzliya, nu a venit în România, deși ar fi putut. Căminul îi oferea însă mai multe decât canapeaua de-acasă.

„Părinții mei erau puțin stresați, se gândeau cum va fi viața mea la cămin. Dar e minunată. Anul trecut am stat singură în cameră, acum m-am mutat cu prietenul meu. E un apartament de cupluri, tot aici în cămin. Ai baia ta, bucătăria ta, nu trebuie să depinzi de nimeni”, povestește Ioana.

Pe lângă învățat, „căminiștii” organizează și seri de film sau mese care îi ajută să compenseze restricțiile. „Faptul că stau la cămin a fost un factor esențial pentru sănătatea mea mintală.”

Pentru camera de cămin, Ioana plătește 750 de dolari lunar, iar utilitățile sunt în mare parte subvenționate de universitate și în plus, au și panouri solare care reduc consumul. Prețuiesc orice resursă. „Îi spuneam mamei și tatei că mă enervează că trebuie să pornesc boilerul să am apă caldă, nu ca în România unde pur și simplu mă duc la duș și am apă caldă tot timpul. Dar înveți să te descurci cu limitele pe care le ai. Ei prețuiesc mult apa”, spune românca.

Evreii sunt „verde în față, dar și calzi”

În timpul liber, încearcă să se bucure cât mai mult de soare și de mare. Are plaja la trei kilometri de cămin. Viața în Israel a făcut-o să fie mai relaxată, să adopte puțin din stilul evreiesc. „Pe oameni nu-i vezi pe stradă purtând haine de firmă, foarte împopoțonați. Poartă pantaloni scurți, șlapi, în funcție de vreme, nimeni nu se stresează mult. Când am ajuns aici oamenii îmi ziceau mereu: uau, ce outfit frumos, cât te-ai aranjat!”

S-a obișnuit deja și cu modul lor foarte direct de a fi. „Sunt verde în față, dar și calzi în același timp. Îți spun: ai greșit aici, îți spun și de ce și o fac într-un mod foarte cald și uman.” Ioana se bucură deopotrivă de lecțiile de viață și de o universitate de prestigiu, într-o țară care investește în educație. 3,47% din PIB-ul Israelului merge către învățământ.