Briena Stoica este profesoară de limba engleză la Colegiul Național „Alexandru Papiu Ilarian”, din Târgu Mureș, colegiu pe care și ea l-a absolvit. A fost dirigintă a unei generații care doar ce a dat Bacalaureatul anul acesta. Fiul său a susținut, pe de altă parte, Evaluarea Națională, așa că emoțiile au fost duble.
În 2018, a fost printre profesorii Merito, inițiativa care premiază cele mai implicate cadre didactice. La „Papiu” predă din 2004, iar din 2014 este și evaluator național Cambridge. Lucrează gratuit cu elevii săi, pe care îi îndeamnă să-și obțină certificatul de limba engleză.
A înființat un club de debate în colegiu, primul din oraș, apoi a dus ideea mai departe, printr-un concurs orășenesc de dezbateri în limba engleză între licee.
Într-un interviu pentru Școala 9, Briena Stoica vorbește despre cum ar trebui interpretate rezultatele de la examenele de Bacalaureat și Evaluarea Națională, dincolo de cifre, în sine, cât de mult influențează educația constanta incertitudine politică și de ce ar trebui să avem o evaluare concretă, standardizată, pentru ca aceasta să nu mai fie „loterie”.
Și vine și cu un sfat pentru elevi: o notă de 10 nemeritată ar trebui să fie la fel de dezamăgitoare ca una de 4, tot nemeritată.
„Elevii își doresc să înțeleagă unde au greșit. Orice profesor știe că dacă întorci un eseu cu o cifră aruncată pe el, elevului nu îi va folosi la nimic, pentru că el nu va înțelege ce știe sau ce nu știe”, crede profesoara din Târgu Mureș.
Și discursurile adulților influențează relația unui elev cu școala
Școala 9: Sunt fluctuații în ceea ce privește mediile la Bac și la EN, de la an la an, dar impresia generală care se reflectă și în cifre este că notele sunt din ce în ce mai mici și că, deci, calitatea educației este slabă. Dar dacă aceasta se reflectă în pregătirea elevilor, atunci întrebarea este de ce sunt ei nepregătiți?
Briena Stoica: E mult să spunem că elevii sunt nepregătiți și calitatea educației este slabă. Sunt, într-adevăr, fluctuații în privința rezultatelor, dar analiza competentă a acestora trebuie făcută de specialiști care să coreleze corect programa școlară cu nivelul de dificultate al evaluării și cu ceea ce își propune evaluarea să măsoare, de fapt.
Cred, însă, că nu e bine să vorbim despre calitatea educației în afara contextului mai larg în care se dezvoltă copiii. Rezultatele lor nu reflectă doar un anumit nivel de pregătire, ci, probabil, o raportare tot mai tensionată la ceea ce reprezintă școala și o înțelegere diferită a valorii educației.
Ca să fii pregătit, e nevoie să prețuiești educația care ți se oferă și să fii dispus să faci efort. Cum însă mulți elevi aud constant discursuri din partea adulților care discreditează tot ce ține de școală, e firesc să investească tot mai puțin efort în pregătire.
Să nu mai vorbim de faptul că elevii de gimnaziu au deja repere tot felul de indivizi care o duc foarte bine fără școală, fără educație formală. Li se perindă prin fața ochilor constant imaginea succesului obținut ușor, clădit prin evitarea modelului tradițional de educație. Li se promite acestor copii că pot ajunge repede bogați fentând școala, sistemul, disciplina studiului. Mi se pare îngrijorător să aflu de la elevii mei că timpul mediu petrecut de ei dând scroll pe telefon este de 4-5 ore zilnic, iar în compania jocurilor video, multe alte ore pe parcursul unei zile de școală.
Ca părinte a trei copii școlari, ca profesor diriginte, spun mereu că trebuie să începem cu ceea ce putem noi controla: timpul prețuit cu înțelepciune, igiena somnului, folosirea cu discernământ a tehnologiei, o înțelegere corectă a valorii educației. Cred, așadar, că rezultatele reflectă poate și o derivă a tinerilor care nu mai știu ce adulți să creadă: părinții, profesorii, influencerii?
Un 10 umflat ar trebui să fie la fel de dezamăgitor ca un 4
- Pentru că vorbeam despre calitate și note, tindem să măsurăm această calitate a educației în note și procente, în rată de promovare la examene. Dar în spatele acestor cifre se află mai multe elemente care ar trebui luate în calcul: aspectul socio-economic al familiei, al școlii, reformele din educație de-a lungul anilor. Cum altfel am putea cuantifica performanța școlară?
- Probabil e cel mai ușor pentru un sistem să lucreze cu ceva ce poate fi cuantificat, măsurat. În lipsa unor standarde clare, a transparenței, a unor evaluări extrem de bine calibrate, elevii se simt, deseori, frustrați când ceea ce știu nu se reflectă în notare.
În acest an am participat într-un proiect de cercetare al Universității Harvard care urmărea să-i ajute pe elevi să înțeleagă ce înseamnă să faci bine ceea ce faci și cum să evalueze munca și activitățile lor prin trei filtre: cel al excelenței, al implicării și al eticii. Prin aceste trei filtre, împreună cu elevii, am dezbătut și problema notelor umflate, a goanei după medii bune și am învățat că nota trebuie să reflecte trei aspecte: cunoaștere, calitate și efort.
Am concluzionat că ar trebui să fie la fel de dezamăgiți de un 10 umflat, care nu confirmă cunoștințele lor, nici calitatea muncii depuse și nu reflectă timpul investit, precum și de un 4 care, la fel, nu arată ce știu, cât timp s-au pregătit, cât au rafinat răspunsul. Din nefericire, câtă vreme notele sunt mari nu ne mai punem problema celor trei filtre.
Ar trebui însă să ne simțim nedreptățiți și când confirmăm prin note maxime cunoaștere minimă. Îi încurajez pe copiii mei și pe elevii mei să fie mereu cinstiți cu ei înșiși și să privească dincolo de cifre la ceea ce știu, la calitatea muncii lor și efortul pe care l-au depus. Nota, dacă e corectă, confirmă cele trei dimensiuni.
„Ne dorim caragialesc ca ceea ce ține de educație să se modifice pe ici pe colo fără să se schimbe nimic”
- 15 miniștri s-au schimbat în perioada 2011-2023, de când acești copii au intrat în clasa I. Ce reforme, ce schimbări au adus aceștia? Schimbări care au influențat semnificativ parcursul școlii și evoluția acestor elevi.
- Eu nu dispun de o analiză a acestei perioade, dar pot spune cum am resimțit-o ca profesor și părinte. Sunt un om optimist care insuflă curaj copiilor și mă feresc să intru în panică ușor, dar este totuși un consum imens să rămâi optimist în sistemul nostru de educație.
În primul rând, pentru că am simțit că nimeni nu are curaj să facă reforme vizionare, pe termen lung. Știu că și în Finlanda, înainte să ajungă un reper pentru lumea întreagă, sistemul de educație a fost zdruncinat de niște reforme, care nu au fost întâmpinate numai cu entuziasm, ci au fost și proteste și critici dure. Totuși, dacă direcția a fost limpede, dacă au știut încotro merg pentru că s-au bazat pe studii, pe cercetare, pe știință, atunci au avut curajul să își asume deciziile și reforma.
Noi, însă, ne dorim caragialesc ca ceea ce ține de educație să se modifice pe ici pe colo fără să se schimbe nimic.
În al doilea rând, stabilitatea este o condiție necesară pentru învățare. Dacă tu, ca elev sau profesor, ești mereu în ape tulburi și nu știi ce se întâmplă nici în anul școlar în curs, resimți teamă și nesiguranță. Un exemplu ar fi eliminarea în 31 August 2022 a ponderii mediei celor patru ani de studiu la Evaluarea Națională pentru anul școlar 2022/2023. Pot să înțeleg că sunt argumente solide pentru care ar trebui eliminată, dar nu pot să înțeleg de ce schimbăm regula în timpul jocului. Poate sunt și analize în spatele acestei decizii, dar n-am văzut studii asupra mentalității elevilor și a părinților față de notele din timpul anului și corelația, în țară la noi, între învățare – motivație – rolul notelor.
În al treilea rând, meritocrația este esențială într-o societate sănătoasă. Nu văd cum putem entuziasma elevii să își dorească performanța academică și o conduită etică, dacă în societate ei văd că nu acestea sunt criteriile pentru promovare.
Nu știm ce ar trebui să știe elevii și asta naște derapaje
- Ce spun notele la Bac despre complexitatea subiectelor? Numărul de note de 10 de anul acesta este de patru ori mai mic decât anul trecut și cel mai mic din ultimii 10 ani. A crescut, în schimb, numărul notelor sub 6, deci numărul elevilor respinși. În timpul ăsta, toată lumea spune că subiectele au fost foarte ușoare.
- Notele au fost mai mici decât s-au așteptat elevii, mai ales la română, și cred că ar fi util ca evaluatorii să se pronunțe cu privire la lipsurile pe care le-au constatat. Elevii își doresc să înțeleagă unde au greșit. Orice profesor știe că dacă întorci un eseu cu o cifră aruncată pe el, elevului nu îi va folosi la nimic, pentru că el nu va înțelege ce știe sau ce nu știe. E necesar să cunoască bine înainte de a scrie eseul care sunt criteriile pentru nota maximă, să știe ce poate face să ajungă acolo, iar când primește nota, e important să vadă exact unde are de îmbunătățit și unde a lucrat foarte bine.
Pentru acest examen, elevii nu ar trebui să se pregătească cu o lună sau cu un an înainte. Este examen de final de ciclu de învățare în care demonstrează ce au construit de-a lungul anilor de studiu. Probabil, în cazul celor care au obținut note sub 6, ar merita să vedem și numărul de absențe din liceu și nota de la admitere la liceu, dar și parcursul lor până la evaluarea de clasa a 8-a.
Când avem un tablou complet al elevului putem trage concluzii despre evaluare, despre școala în care a studiat elevul etc. Cu siguranță că este necesară creșterea calității evaluării pentru ca elevii să nu se îndoiască de profesionalismul testării, de corectitudinea evaluatorilor și de profesionalismul acestora.
- Evaluează cu adevărat bacalaureatul și Evaluarea Națională ce ar trebui să știe elevii?
- Nu cred că e foarte limpede ce ar trebui să știe elevii și de aici rezultă multe derapaje.
Pentru mine, este un model impecabil felul în care se evaluează cunoștințele de limbă engleză în diverse modele internaționale, IELTS, Cambridge Language Assessment, TOEFL. Și ei au atât itemi obiectivi, cât și subiectivi. Mie însă îmi e ușor să învăț un elev să scrie un eseu de nivel avansat pentru că știu criteriile de evaluare, acestea fiind detaliate în orice culegere de teste. Pot și să aproximez destul de precis ce notă va lua, ținând cont de felul în care scrie.
Dacă noi pregătim elevii și nu știm exact ce trebuie să știe sau știm criteriile, dar evaluarea e loterie, atunci este extrem de frustrant și de necinstit. Trebuie reconstruită încrederea în evaluare, pentru că emoțiile examenului combinate cu temerea că lucrarea ta nu va fi evaluată corect provoacă mult stres.
„Câți dintre ei, studiind dinamica salarizării, aleg să fie profesori?”
- Sunteți unul dintre profesorii Merito, deci printre cei mai buni profesori care aproape salvează generații de copii care altfel n-ar avea nicio șansă. Există promisiuni pentru creșterea salariilor, însă studiile arată că banii mai mulți pentru profesori nu se văd neapărat în rezultatele copiilor. Ce credeți că ar funcționa de fapt?
- Eu nu pot spune că salvez copii, într-un sens propriu, pentru că nu lucrez într-un mediu defavorizat ca alți colegi de-ai mei. Într-un alt sens, îi salvez însă. Mă străduiesc să le insuflu curaj și încredere. Sunt tineri cu abilități înalte și multora li se pare că e foarte ușor de lucrat cu copii buni. Într-un sens este, într-altul nu. Ei au un radar foarte fin care le indică dacă merită sau nu să se implice într-o lecție.
Spuneți că banii nu contează, dar noi pregătim elevii și pentru a fi competitivi pe piața muncii. Câți dintre ei, studiind dinamica salarizării, aleg să fie profesori? Fără îndoială că sunt medici sau ingineri IT care și-au ales aceste nobile profesii și din considerente pragmatice.
Profesorii trebuie plătiți corect, iar în evaluarea performanței lor criteriile trebuie să fie cât se poate de clare. Nu e simplu să măsori elemente ce țin de personalitate ca entuziasmul și energia bună, altruismul și bunăvoința, dar orice profesor trebuie să aibă cunoștințe solide, etica muncii, să știe pedagogie și acestea să fie vizibil reflectate în modul în care predă. Standarde profesionale pentru profesori există și în alte țări și ne putem inspira și de acolo. Așadar, un salariu bun, justificat de un nivel înalt de competență profesională ar da profesorului român un sentiment al demnității de care are mare nevoie.
- Noi ne uităm mereu la rezultate pe întregul lor și pe rural-urban, dar există de fapt diferențe și de tipul centru vs cartiere mărginașe - așa cum este, de exemplu, cartierul Rahova din București. Când vedem că toate școlile sunt diferite, au particularități, credeți că funcționează o rețetă la nivel național, implementată de sus în jos?
- Aceasta nu este o întrebare ușoară pentru un profesor care nu a avut rol în managementul școlar. Cred, totuși, că un sistem de educație sănătos are modele de intervenție pe diverse axe precum și strategii de implementare diferențiate, dar care conduc la atingerea scopurilor propuse.
Pe de altă parte, fiecare școală își cunoaște vulnerabilitățile și punctele tari, prin urmare, este de dorit să aibă spațiu să ia cele mai bune decizii pentru aceia de a căror bine se ocupă. Un cadru clar, cu obiective precise în educarea elevilor va susține și școlile de centru și pe cele de periferie și va avea rolul să ne reamintească tuturor că ceea ce avem de bifat, nu e numai rata de promovabilitate, ci mai ales felul în care creștem și educăm copiii acestei țări.
