Alexandra Muscalu are 27 de ani și este din Mogoșești-Siret, județul Iași. Nu se gândea când a dat la facultate că va fi profesoară. A terminat Facultatea de Studii Europene și Relații Internaționale din Cluj-Napoca. Nici când a intrat în câmpul muncii nu a făcut-o în educație, ci marketing.
„Am lucrat încă din anul doi de facultate. Am început cu experiența de agent ticketing la o expoziție temporară în Cluj și am continuat cu activitate în traduceri, predarea limbii engleze prin intermediul muzicii în grădinițe, asistent manager la un cabinet privat de kinetoterapie, iar după facultate am lucrat în marketing doi ani și jumătate”, își trece în revistă traseul Alexandra. Scria articole, făcea strategii de marketing, oferea consultanță în vânzări de produse publicitare. Nu știa atunci că toate aceste abilități aveau să-i fie de folos și la catedră.
În tot acest timp, s-a implicat constant în proiecte de voluntariat și de aici i-a apărut ideea să fie profesoară. În opinia sa, este profesia cea mai apropiată de dorința sa de a pune umărul la o lume mai bună. Face parte din comunitatea Teach for Romania din anul 2020 care sprijină cadrele didactice care merg să predea în școli defavorizate.
„Am intrat în organizația Teach for Romania în urma unei serii de interviuri serioase, dar create cu un scop bine definit: alegerea celor mai capabili candidați pentru doi ani de implicare într-o școală cu grad mare de abandon școlar și absenteism. A fost a doua mea încercare de a intra în programul Teach și am simțit de la interviul telefonic că de data asta sunt gata să îmi asum rolul de profesor”, povestește profesoara.
O cancelarie care colaborează
Astăzi, Alexandra are deja doi ani de când e profesoară de engleză la Școala Gimnazială nr. 2 Tânganu, Ilfov, iar din septembrie a început să predea și la Școala Gimnazială „Anton Pann” din Voluntari. Copiii cu care lucrează au diferite nevoi materiale și emoționale. Mulți dintre ei sunt crescuți de bunici sau doar de un singur părinte. Unii sunt foarte săraci și asta înseamnă un risc de abandon școlar mai crescut. Dar tânăra profesoară nu se descurajează și trage nădejde că va reuși să-i capteze pe toți elevii să vină la orele sale. Are și sprijinul celoralți profesori.
„Am găsit în școală colegi care mi-au răspuns necondiționat la întrebări, care m-au ajutat să-mi corectez greșelile de începător și care mi-au oferit constant motivație prin aprecieri. Orice proiect propus a avut susținere din partea doamnei director, dar și din partea a minimum trei-patru colegi. Cred că o valoare importantă a cancelariei din Tânganu este susținerea necondiționată”, spune Alexandra Muscalu.
Întâlniri cu părinții de cel puțin o oră
Alexandra are elevi de la clasa pregătitoare până la clasa a șaptea. A reușit să-și cunoască toți elevii în acești doi ani de când e la catedră. Unele povești i-au rupt inima: sunt fie doar în grija bunicilor, cu părinții în străinătate, fie fac parte din familii monoparentale.
Încă de la început a aflat că nu toți din comunitate înțeleg că educația este primordială sau de ce e important să știi o limbă străină. Dar nu s-a lăsat descurajată. Pentru cei care nu veneau la școală, a făcut vizite acasă și discuții cu părinții.
„Dincolo de orele petrecute la şcoală, mulţi dintre elevii cu care lucrez se confruntă cu sărăcia sau cu lipsa de implicare a părinţilor în parcursul lor educaţional, dar atât eu, cât și colegii mei de cancelarie, ne-am folosit de proiecte, discuții cu părinții și de comunitate”, spune redă Alexandra. Cu ajutorul primăriei și al unor persoane private, copiii primesc și o masă caldă și transport gratuit.
După încheierea pandemiei în timpul căreia a vorbit cu părinții doar la telefon, a căutat să-i aducă mai aproape de școală. „Am luat decizia să mă întâlnesc cu fiecare părinte separat pentru a le oferi o paletă mai largă de ore în care puteau veni la școală pentru o discuție. Am reușit să mă întâlnesc cu fiecare cel puțin o dată, iar telefonic cu unii discutam săptămânal, iar cu un procent mic comunicam mai greu pentru că ori nu aveau telefon, ori își schimbau numărul de telefon și nu reușeam să discut cu ei în timp util”, spune profesoara de engleză.
Știe că înainte de a ajunge la inima copiilor, acasă e un mediu care poate descuraja apropierea de școală. A lucrat în tot acest timp și la atmosfera din clasă.
„E nevoie de a schimba școala într-un mediu prietenos, în care elevul să vină cu plăcere și cu inima deschisă. Un mediu în care să nu existe teama de exprimare, iar elevii să fie educați să ofere și să primească sprijin. Cred că profesorii ar trebui să asculte mai mult nevoile elevilor și să le ceară feedback oră de oră”, crede profesoara.
„Unul dintre elevi și-a convins colegii de avantajele învățării unei limbi străine”
Crede că școala este un loc asemănător cu un atelier de lucru și asta înseamnă că poți face greșeli și le poți repara prin exercițiu zilnic. A încercat să lucreze diferențiat după puterile fiecăruia.
„În primele ore de engleză, din primul an de predare, am avut acest tip de discuție la o clasă a cincea despre necesitatea unei limbi străine și unul dintre elevi și-a convins colegii de avantajele învățării unei limbi străine, iar eu doar i-am întărit argumentele. Am înțeles atunci că e foarte bine să le oferim cât mai mult spațiu de exprimare elevilor, iar noi să-i ghidăm cu tact spre obiectivele stabilite împreună.”
Nu a lipsit niciodată joaca și muzica de la orele cu cei mici, iar de la gimnaziu nu a lipsit colaborarea în perechi sau grupe. Cei mai mulți elevi ai școlii știau să citească în limba maternă, dar provocări a întâmpinat la înțelegerea textelor citite și folosirea informațiilor citite în contexte de viață sau de la alte materii.
„Cred că cea mai mare bucurie a unui copil cu care lucrez este să audă că a făcut ceva bine, poate un «bravo» sau un «keep going». Am început cu aceste încurajări. Am continuat să-i provoc prin multe activități în grupe. Atunci când sunt împuterniciţi în procesul de învăţare, elevii îşi doresc să revină la orele tale şi să se implice mai mult”, crede Alexandra.
Sala devenită spațiu de lectură
Alexandra a avut în tot acest timp un profesor-mentor care a ghidat-o, pe Ionela Munteanu, care i-a fost tutor coordonator timp de doi ani. Este una dintre persoanele din comunitatea profesorilor Teach for Romania care oferă sprijin în evaluarea și monitorizarea profesorilor la clasă. Când a venit prima oară în vizită, Ionela a intrat cu Alexandra și într-o sală veche, plină cu cărți prăfuite, așezate de multă vreme pe rafturi. „Cred că ar fi o sală bună pentru o bibliotecă”, i-a spus Alexandrei atunci. De atât a fost nevoia ca ideea să capete culoare în mintea tinerei profesoare. Doar că acea sală făcea parte dintr-un corp care urma să fie demolat.
„Am părăsit gândul bibliotecii o vreme, până când doamna director mi-a prezentat o altă sală, din incinta școlii, care ar putea fi renovată și transformată într-un spațiu de lectură. De aici, până la renovare, nu a mai durat decât jumătate de an”, spune profesoara.
Prin intermediul Teach for Romania, a obținut un sprijin financiar din partea companiei MindIt, care a ajutat cu achiziția mochetei, rafturilor, decorului, dar și a aranjării sălii. Tot întreg personalul s-a mobilizat pentru curățenie, iar spațiul acum e folosit în permanență de elevi și profesori.
Cărțile erau primite cu un an înainte prin intermediul unui proiect derulat de către una dintre colegele de cancelarie ale Alexandrei. Frecvența elevilor la școală a crescut odată cu captarea atenției prin intermediul acestui spațiu nou, dar în egală măsură consideră că pentru un rezultat pe termen lung, este nevoie să se folosească această sală într-un mod cât mai creativ cu putință și cât mai aproape de nevoile lor.
„Copiii încă sunt fascinați de acest spațiu primitor și abia așteaptă să-i anunțăm că ora aceasta o vom desfășura la bibliotecă. Sunt mulți copii care au împrumutat deja cărți, iar unii profesori au în plan dezvoltarea unor cercuri de engleză sau de lectură pentru clasele la care predau.”
