Încă de mică, Anei îi plăcea ideea de a-i învăța pe alții. Își amintește și acum zâmbind de momentele în care îi aduna în scara blocului pe copiii din vecini, pentru a se juca de-a școala sau grădinița: „Coboram pături, pixuri și mijloace didactice, pe care pe atunci le numeam «foi cu exerciții» dinainte pregătite, și începeam să fiu doamna învățătoare sau chiar educatoare, când se adunau doar copii mai mici decât mine”, spune ea. Pe măsură ce a crescut, opțiunile i s-au clarificat și a ajuns la concluzia că vrea să devină educatoare.
A ales profilul pedagogic pe ultima sută de metri
La finalul clasei a VIII-a, Ana nu se simțea încă pregătită să se rupă de casă, iar cel mai apropiat liceu pedagogic se afla în Târgu Jiu, la aproape 50 de kilometri de Motru, orașul în care locuia. „Această decizie avea mai multe consecințe: statul la cămin, acomodarea într-un oraș nou... Erau suficiente aspecte negative”, mărturisește eleva. Era resemnată cu ideea că va urma un profil real în orașul ei, dar își dorea în continuare să urmeze cândva pedagogia: „Oricum, și după biochimie visul meu era să devin tot profesoară. Făceam un liceu doar ca să fie un liceu de aici din oraș și mai apoi urma să studiez tot pedagogia”.
Cu trei zile înainte să se încheie înscrierile la liceu, Ana a găsit pe o rețea de socializare un anunț că probele de aptitudini pentru liceul pedagogic se echivalau cu mediile de la câteva materii deja făcute la școală, ceea ce a determinat-o să își reconsidere opțiunea. „Nu-mi era teamă de probe în sine”, explică ea, „însă în urma unui final de clasa a VIII-a pandemic, cu multă recuperare pentru Evaluarea Națională, nu-mi mai stătea gândul la pregătirea pentru probe de aptitudini”.
S-a mobilizat, iar, în câteva zile, avea toate actele necesare pentru a ajunge mai aproape de profesia visată. Își amintește și acum cu emoție de momentul în care s-a văzut admisă la specializarea învățători-educatoare: „A fost primul moment în care am plâns de fericire. Cea mai puternică dorință se împlinise”. Era elevă la Colegiul Național „Spiru Haret” din Târgu Jiu.
S-a calificat la națională de ziua ei
Ana a ajuns să participe la Olimpiada Națională de Pedagogie și Psihologie la sugestia unei profesoare de la clasă, dar și din dorința de-a descoperi mai multe despre provocările pedagogiei actuale.
Înainte de pandemie, mai fusese la olimpiade de limba română, biologie și matematică. Îi plăceau materiile, însă niciuna nu o atrăgea în mod deosebit. Pedagogie, în schimb, o interesa atât de mult, încât a învățat cu cea mai mare ușurință: „Nu pot spune ca am depus efort în concentrarea exclusivă pe învățat și repetat, căci totul era din pasiune și din dorința de a descoperi cât mai multe despre tainele pedagogiei”, povestește ea. Etapa județeană a avut loc în martie, chiar de ziua ei, aducându-i cel mai frumos cadou: calificarea la națională.
La naționala din acest an, elevii au avut două probe: una scrisă, pe care au susținut-o în județul de reședință și una orală, la Târgoviște - acolo au participat doar elevii care au obținut peste 85 de puncte la proba scrisă. Despre ziua probei orale, Ana își amintește că a perceput-o drept cea mai emoționantă zi din viața ei. „Nu știam cum vor arăta subiectele, despre ce va trebui să vorbim. Aflasem doar că trebuia să vorbesc în jur de 15 minute”, mai spune eleva.
Cele mai mari emoții au venit din teama că ar fi putut greși în fața unor specialiști în domeniu. Le-a povestit cu pasiune despre activitatea de învățare și despre importanța realizării corecte a acesteia și, deși nu a găsit curajul să privească în ochi comisia, a reușit să obțină punctajul maxim. Și a plecat cu premiul I.
„După această experiență sunt mai puternică, mai curajoasă, cu mai multă încredere în propriile forțe. Am avut confirmarea că drumul meu trebuie să fie pedagogia”, e concluzia la care a ajuns Ana după experiența acestei olimpiade.
Mai mult, și-a sfătuit toți colegii pasionați de pedagogie să participe la rândul lor, pentru că olimpiada i se pare utilă în pregătirea unui elev pentru o profesie în învățământ: „Pedagogia răspunde la întrebarea «ce este educația?» și își aduce astfel contribuția la dezvoltarea cunoașterii umane. Doar prin cunoașterea umană, dar și a nevoilor elevilor, activitatea educativă devine una calitativă. Prin parcurgerea pedagogiei înveți să înveți, înveți să transmiți”, explică Ana.
Primele experiențe de predare
Elevii de la profilul pedagogic doar asistă la ore în clasele a IX-a și a X-a. Apoi, în ultimii doi ani de liceu, fac practică și chiar predau. Dar Ana a avut acea experiență încă din clasa a X-a, după ce i-a propus o învățătoare cu care mai colaborase să lucreze câteva exerciții cu elevii săi. Până la urmă, a predat o lecție de matematică la clasa I și a ținut o activitate de dezvoltare artistică la pregătitoare.
La început, predatul i s-a părut o experiență stresantă: „Să te uiți la ei, să îi vezi pe toți cu privirea asupra ta, iar tu să fii centrul clasei respective.... Toate mișcările tale sunt urmărite de treizeci și ceva de priviri”, povestește ea astăzi, când e mai relaxată.
Adolescenta a avut parte și de situații amuzante. La clasa pregătitoare, spre exemplu, după ce a fost prezentată de doamna învățătoare, unul dintre elevi a întrebat-o dacă a mai predat vreodată. „Acesta a fost unul dintre cele mai comice momente pentru că elevii își puneau problema dacă eu pot să fac cu ei o activitate de dezvoltare artistică – pictam sau modelam. Dar a fost frumos, chiar dacă cei mici nu aveau atâta încredere în ceea ce poate face o practicantă”, spune Ana.
„Să te joci cu copiii pentru a-i învăța este mai serios decât pare”
Asistând la lecții atât la grădiniță, cât și la clasele primare, Ana s-a bucurat să descopere că teoria învățată la școală poate fi pusă într-adevăr în practică: „În mintea noastră se leagă permanent ceea ce studiem la clasă, la pedagogie, cu ceea ce se întâmplă în sala de clasă sau grupă: proiectarea și organizarea activităților, acțiunile copiilor, emoțiile pe care ei le resimt, dar și evoluția comportamentală a acestora”, mai explică ea. De altfel, își amintește că profesoara de pedagogie le-a explicat încă de la început că „pedagogia va fi ca o limbă nouă, în care vom vorbi pe tot parcursul demersului didactic”.
„Să te joci cu copiii pentru a-i învăța este mai serios decât pare”, consideră Ana. În procesul de predare, explică ea, devin relevante chiar și cele mai mici detalii, cum ar fi momentul anunțării titlului: „Una dintre activități, după captarea atenției, e enunțarea titlului lecției. Atunci, elevii se gândesc și fac corelații în minte. Dacă spui titlul la un moment dat în timpul lecției sau dacă nici nu îl spui și începi direct să povestești, asupra elevilor nu va mai avea niciun impact”.
În ceea ce privește copiii pe care i-a cunoscut, Ana a observat că aceștia au acces la mult mai multă informație decât avea ea la vârsta lor, ceea ce îi face mai greu de impresionat: „Nu-i poți surprinde cu tehnologia, de exemplu. Pui un cântecel la televizor, la grădiniță, sau un joc interactiv, la școală, iar ei sunt deja plictisiți, pentru că îl cunosc de acasă. Pe vremea mea nu aveai acces la tehnologia respectivă și chiar un cântecel nou auzit de la doamna educatoare îți atrăgea atenția”, își amintește eleva.
În urma practicii și a discuțiilor cu cadrele didactice, eleva e de părere că cea mai mare provocare pe care o va avea de înfruntat ca viitoare educatoare va fi influența cu care copiii vin de acasă. „Preșcolarul, la grădiniță, învață să zică «mulțumesc», să se trezească în fiecare dimineață și să își facă rutina. Au activități care să le formeze niște deprinderi. Dar dacă acasă, în weekend, nu se respectă un program, atunci educatorul se străduiește singur”, spune ea.
„Am totul în agendă cu liniuțe”
Ana se consideră o fire curioasă, perseverentă și excesiv de organizată: „Uneori mi-ar plăcea să fiu dezorganizată, dar nu, eu am totul în agendă cu liniuțe. Iar acesta poate fi considerat un defect. Pierd prea mult timp încercând să găsesc toate problemele, să le pun într-o ordine, să văd cum e mai bine să le rezolv”.
În perioada pandemiei, a făcut voluntariat la trei asociații și a fost o vreme președinte regional la Asociația O Viață Demnă (pentru copii defavorizați), unde a ajutat-o obiceiul de-a așeza totul în agendă. Consideră că voluntariatul a contribuit la dezvoltarea personală, prin prieteniile pe care le-a legat, cât și profesională: „Prin coordonarea echipelor pe care le-am avut în subordine am învățat cum să atrag atenția asupra aspectelor importante, cum să captez niște copii – chiar dacă la activitățile de voluntariat erau adolescenți de o vârstă cu mine sau chiar mai mari uneori”.
Odată cu reînceperea școlii în format fizic și cu reluarea olimpiadelor, Ana a înțeles însă că nu se poate implica eficient și la școală, și la voluntariat. A ales, pentru o perioadă, să se dedice învățatului, dar nu regretă energia investită în activități umanitare și este convinsă că acestea au ajutat-o să devină „un om mai bun”.
,,Îmi doresc să fiu asemenea doamnei de pedagogie”
După terminarea liceului, Ana vrea să continue studiul pedagogiei în cadrul Facultății de Psihologie și Științele Educației din București, iar, în paralel, să profeseze ca educatoare. Se gândește cu emoție la faptul că peste doar doi ani va fi pe cont propriu în fața copiilor. Ce știe deja e că își dorește să fie o educatoare care să îi învețe pe cei mici să greșească și să își învingă temerile: „Voi fi acea educatoare care îi înțelege pe copii, care îi ajută să își depășească temerile, pentru că asta e cel mai important. Așa devii mai bun, trecând peste temeri. Totodată vreau să îi învăț să greșească, să-și accepte greșelile”, spune ea despre cum vrea să arate viitorul la clasă.
Modelul Anei rămâne profesoara de pedagogie din liceu, Gabriela Crudu, pe care o consideră „profesorul ideal”. O admiră mai ales pentru capacitatea de-a se dedica elevilor: „E unul dintre acei profesori care chiar își iubesc meseria. Se vede că își dorește să deschidă drumuri în fiecare zi și vine de fiecare dată cu zâmbetul pe buze”. Cel mai mare vis al Anei în acest moment este să calce pe urmele profesoarei sale model: „Îmi doresc să fiu asemenea doamnei de pedagogie”.
