Primarii nu vor mai da burse de doar 6 lei pe lună și nici nu le vor mai da elevilor citate din Biblie atunci când aceștia își cer dreptul legal. „Educația a primit cu 2,2 miliarde de lei mai mulți bani față de anul trecut”, a declarat ministrul Sorin Cîmpeanu pentru Școala 9. Din această sumă, peste 527 de milioane de lei va merge către bursele elevilor.
Este prima oară când bugetul de stat prevede o sumă special în acest scop. Niciun elev bursier din România nu va primi sub 100 de lei pe lună începând din acest an, după ce banii pentru burse vor ajunge la primării.
Lupta pentru obținerea banilor prevăzuți de lege pentru elevi a dus-o, în plină pandemie, Alexandru Manda și colegii săi de la Societatea Academică din România (SAR). Totodată, activistul a explicat pentru Școala 9 cum este compus bugetul educației, de unde vin banii și pe ce se duc.
Prin acest nou buget ce s-a schimbat legat de bursele pentru elevi?
2021 este primul an în care se dau bani de la bugetul de stat pentru plata burselor școlare. Până acum, fiecare autoritate locală putea să acorde cât dorea. Așa se ajungea ca aproape 70% dintre primării să nu aloce niciun ban de burse, iar dintre cele care alocau să dea cuantumuri jenante: 6 sau 10 lei pe lună.
Acum, pentru primul an, nicio bursă nu va putea coborî sub 100 de lei, banii pentru plata lor fiind prevăzuți în bugetul de stat. În sfârșit, vom avea burse în toate satele și orașele România. Burse la un cuantum decent.
Bineînțeles, fiecare autoritate locală poate acorda mai mult de 100 de lei, dar niciodată mai puțin. La Constanța, de exemplu, bursa socială este de 300 de lei pe lună. Anul acesta ar fi normal să fie de 400 - adică Consiliul Local să adauge cât aloca până acum peste cuantumul minim finanțat de la bugetul central.
Ești unul dintre activiștii care se luptă de câțiva ani pentru creșterea burselor pentru elevi. Anul acesta este pentru prima oară când s-a stabilit un cuantum minim pentru burse: de 100 de lei. Mai mult, s-au dat 530 de milioane de lei pentru bursele elevilor, aproape dublu față de cât au alocat toate primăriile anul trecut. Când și cum a început lupta pentru dreptul elevilor la burse?
Primul meu contact cu tema burselor elevilor a fost în 2015, când eram președinte al Asociației Elevilor din Constanța, iar administrația locală de acolo refuza să ne respecte dreptul la burse școlare, prevăzut de art. 82 din Legea Educației. A trebuit să ajungem în instanță, unde primarul Constanței a cedat în cele din urmă și a acordat burse pentru cei peste 10.000 de beneficiari, adică elevi care aveau drept de bursă.
În acea perioadă am realizat un studiu și am observat că problema este în tot județul, nu doar în municipiul Constanța: din 70 de localități, doar 4 acordau burse.
Acela am fost unul dintre momentele în care am simțit nedreptatea în starea ei pură - am tras aer în piept și alături de colegii mei de la asociație am trecut la treabă.
În 2018, ajunseserăm deja la 45 de localități care acordau burse, de 4 ori mai multe față de când am început demersurile.
Am știut mereu că situația acordării burselor este una dezastruoasă în întreaga țară, nu doar în Constanța, dar nu aveam imaginea de ansamblu. Pandemia de COVID -19 a accentuat nevoia de implicare a statului și sprijinirea elevilor defavorizați să nu abandoneze școala, așa că în martie 2020 am început să iau la mână date despre acordarea burselor din toate cele 3182 de localități din țară. Toate informațiile le-am materializat în Harta burselor și un raport lansat cu Avocatul Poporului în septembrie.
Foto: Facebook Alexandru Manda
Ce arată acest raport?
Anul trecut, 2139 din 3182 de localități nu acordau absolut niciun tip de bursă. În total, dreptul la burse școlare era încălcat de 3002 localități (95% din total): ba nu acordau toate tipurile de burse prevăzute de lege, ba încălcau criteriile.
Reglementarea dreptului la burse este făcută prin art. 82 din Legea educației, care obligă fiecare consiliu local să aprobe prin hotărâre cuantumul și numărul burselor pentru elevi.
În noaptea dinaintea conferinței de presă, unde am prezentat aceste date, n-am putut dormi prea mult. Mă gândeam că zeci de mii de copii au abandonat școala pentru că primarul din orașul lor nu le-a acordat bursele prevăzute de lege. Un drept al acestor elevi este călcat în picioare de niște primari fără suflet și fără compasiune.
În acea seară mi-am promis: nicio localitate fără burse școlare până în septembrie 2021! Și așa au început lunile maraton de evenimente despre importanța burselor școlare, formarea unei coaliții de peste 20 de organizații, dezbateri cu factorii politici și reprezentanții autorităților locale și presiuni în media asupra politicului pentru ca acele promisiuni să fie respectate.
Din păcate, chiar și în anul 2021, în România face diferența locul unde te-ai născut sau câți bani are familia ta, iar aceste burse sunt în mod real un ajutor pentru unii elevi, care altfel nu ar avea bani să continue școala.
Cât ar trebui să fie cuantumul minim pentru o bursă?
Pentru a-și atinge menirea, cuantumul burselor trebuie să fie decent. Am întâlnit localități unde elevii beneficiari de bursă socială (orfani sau bolnavi sau cu un venit de sub 600 de lei lunar de persoană) primeau de la autoritatea locală 6 lei pe lună (Bucinișu, jud. Olt), 7 lei (Horea, jud. Alba) sau 10 lei (Drăgășani, jud. Vâlcea). Aceste sume de bani erau departe de a fi o bursă socială, cât mai degrabă o bătaie de joc.
Noi am cerut un cuantum minim diferențiat în funcție de tipul de bursă: 135 de lei - bursa de merit, 270 de lei - bursa de performanță, 335 de lei - bursa de studiu și 400 de lei - bursa de ajutor social. Rămâne, așadar, loc de mai bine.
La câteva luni după raportul special din septembrie am lansat un alt studiu, alături de Marius Ghincea, cercetător la Institutul European din Florența „De ce nu acordă autoritățile locale burse școlare?“. Am corelat statisticile pe burse cu alte date disponibile public și am descoperit o relație negativă foarte îngrijorătoare: Cu cât există mai mulți elevi de etnie romă la nivelul unui județ, cu atât sunt mai puține localități care acordă burse sociale.
Ca activist în educație, ca etnic rom și, ca om până la urmă, faptul că prejudecățile din societate și-au făcut prezența și aici mi-a dat un sentiment de groază și m-a motivat cu atât mai mult în lupta pentru burse școlare decente.
Cum pot fi redistribuite aceste burse astfel încât să creștem nivelul de echitate, dar să încurajăm și elevii care fac performanță?
Pentru ca bursele școlare să-și atingă scopul, trebuie ca sumele acordate pentru bursele de ajutor social și studiu să fie suficient de mari încât să suplinească neajunsurile elevilor care le primesc.
Până la urmă, echitatea înseamnă să îi dăm fiecăruia cât are nevoie pentru a-și atinge potențialul maxim, iar dacă elevii săraci nu sunt susținuți să își finalizeze educația, societatea pe de-a-ntregul va avea de suferit.
Din păcate, decidenții uită de multe ori că 32% din copiii României trăiesc sub limita pragului de sărăcie (mai puțin de 750 de lei/lună/gospodărie) și ignoră că, conform UNICEF - OECD, fiecare an în plus de școală înseamnă 7% în plus la venitul persoanei, deci și bani mai mulți în economie.
Doar prin solidaritate vom putea progresa ca societate, iar în România avem o mare problemă în ceea ce ține de perspectiva asupra sărăciei. Oamenii politici, de multe ori, sunt parcă cuprinși de voalul ignoranței și îndeamnă la ură împotriva oamenilor văduviți deja de soartă.
Școala 9: Mai multe publicații au scris că Ministerul Educației primește cel mai mic buget, ca procent din PIB, din ultimii 30 de ani. Ministrul Sorin Cîmpeanu a declarat în repetate rânduri că, dacă educația nu va primi mai mulți bani decât anul trecut, își va da demisia. Ministrul a explicat pentru Școala 9 că bugetul pentru minister este cel mai mare din ultimii 30 de ani, având „o alocare de 31,1 miliarde de lei (inclusiv banii universităților - 2,6 miliarde de lei), cu 2,81% mai mult decât execuţia din 2020. Iar pentru educație în general sunt alocate 39,6 de miliarde de lei anul acesta față de 37,4 miliarde, cât au fost executate anul trecut. Cum ar trebui să interpretăm aceste informații contradictorii la prima vedere?
Din punctul meu de vedere comitem două erori fundamentale. Prima: Refuzăm să ne raportăm la bugetul general consolidat, atunci când vorbim despre banii pentru educație. Bugetul general consolidat este: bugetul de stat + bugetele locale (dar să nu calculăm de două ori aceeași sumă). Dacă ne-am raporta la execuția bugetului general consolidat, am putea vedea, la finalul anului, câți bani s-au cheltuit per total în România pe educație, atât de la bugetul de stat, cât și de la bugetele locale, pentru că avem cheltuieli partajate.
Bugetul este o planificare, o orientare aproximativă, iar execuția ne arată imaginea reală a ceea ce s-a cheltuit.
Uitându-mă pe bugetele și execuțiile bugetare ale autorităților locale, nu mică mi-a fost mirarea să observ că este o tendință generalizată să se aloce mai mulți bani de ochii lumii, pentru ca apoi, la rectificare, să fie tăiați.
A doua mare problemă este că avem o tendință generalizată de reacție întârziată când vine vorba de bugetul Educației.
Costul standard per elev pentru bunuri și servicii (cât primește o școală pentru a funcționa raportat la numărul de elevi, acei bani din care se fac toate cheltuieli de zi cu zi) reprezintă o simplă operațiune matematică, deoarece se stabilește după ce Guvernul face alocarea bugetară.
Și de ce ar fi asta o problemă?
Nu facem decât să împărțim câți bani există la numărul de elevi. Ideal și normal ar fi ca, încă din toamnă, să se determine costul standard per elev pentru bunuri și servicii în funcție de nevoile elevilor: în mod diferențiat după criteriul urban/rural, precum și după profil sau specializare. Apoi, suma rezultată ar trebui trecută în bugetul de stat. Educația trebuie să primească cât are nevoie, nu cât vor decidenții politici.
Mulți actori din educație s-au plâns zilele acestea pentru că se alocă cel mai mic procent din PIB pentru educație. Aceeași discuție a fost și anul trecut trecut. În presă s-a scris că Ministerul Educației (care cuprindea și cercetarea la acea vreme) primește 2,7% din PIB, dar Ministerul Educației a declarat că bugetul pentru învățământ reprezintă de fapt 3,4% din PIB. Care este diferența dintre bugetul Ministerului Educației și bugetul pentru educație?
Pe lângă banii din anexa de buget aferentă Ministerului Educației, există bani pentru Educație în mai multe anexe ale bugetului de stat printre care:
- Anexa 4 a bugetului: funcționarea școlilor speciale, cele aflate sub consiliile județene;
- Anexa 5: peste 2 miliarde de lei - banii pentru bursele elevilor și cei pentru finanțarea bază (totul în afară de salarii, formare profesională, cheltuieli cu bunuri și servicii, examene naționale);
- Anexa 8: finanțarea învățământului confesional și anexele ministerelor Apărării, Justiției sau Internelor (care, fiecare, au instituții proprii de învățământ).
Procentul din PIB alocat Educației prin bugetul de stat trebuie determinat luând în calcul toți banii aferenți sectorului educațional, din toate anexele bugetului de stat. De aceea, când ne raportăm la finanțarea sectorului educațional ar trebui să vorbim despre bugetul general consolidat - cât % reprezintă bani pentru educație din bugetul general consolidat.
Cât de important este să facem diferența între bugetul unui minister al Educației care include și cercetarea și unul care nu?
Ruperea Cercetării, ca minister separat, conduce la un buget mai mic, în acte, pentru Ministerul Educației - toate cheltuielile de personal și de organizare din sfera Cercetării și Inovării sunt acum în bugetul ministerului nou creat.
Cum se face finanțarea? Ce se plătește prin minister și ce se plătește prin autoritățile locale?
În România avem două modalități de finanțare a educației: de la bugetul de stat (finanțarea de bază) și de la bugetele locale (finanțarea complementară). Prima este formată din salarii și cheltuieli materiale cu bunuri și servicii, dar și formarea profesorilor, iar a doua reprezintă acea parte a finanțării destinate investițiilor, reparațiilor capitale și consolidărilor, activităților extrașcolare, bursele pentru elevi și suplinirii cheltuielilor cu bunuri și servicii, atunci când banii de la bugetul de stat sunt insuficienți.
Foto Cover: Facebook Alexandru Manda
