Numai de bine despre „starea de bine”. Pentru că educația nu mai este doar despre performanțe academice și rezultate la examene, ci și despre copilul de azi, care are nevoie să se dezvolte ca ființă umană complexă.
Despre starea de bine (well - being) în școală se vorbește deja de mai bine de un deceniu în sistemele de învățământ avansate. În ultima perioadă, interesul pentru sănătatea fizică și mintală a personalului didactic și a elevilor a crescut foarte mult.
Există state precum Canada, Irlanda, Finlanda, Australia sau Coreea de Sud în care s-au implementat politici educaționale substanțiale pe acest subiect, s-au dezvoltat strategii, metodologii, ghiduri și alte materiale-resursă pentru profesori și echipele de management ale școlilor. Pe scurt, starea de bine a devenit un standard al unei educații de calitate. Din fericire, de câțiva ani, această temă a început să devină una de interes și pentru domeniul educației din România.
Cum se construiește starea de bine într-o școală
Starea de bine este un concept care nu ar trebui abordat la întâmplare, prin raportarea la el doar în diverse demersuri mărunte de schimbare care au loc în școală și includerea lui cu prea mare ușurință în texte, webinarii sau cursuri de formare ce propagă doar ideea că „e bine să ne simțim bine și fericiți”.
Starea de bine este un concept care are la bază modele pedagogice dezvoltate de specialiști, care și-au dovedit deja eficacitatea și care promovează o abordare amplă a acestui concept, care cuprinde, de fapt, întreaga organizație școlară.
De exemplu, modelul Konu și Rimpela (School Well-being Model, 2002, Finlanda), folosit în multe țări, împarte starea de bine dintr-o școală în 4 categorii:
1. Condițiile de lucru – mediul fizic școlar, programul școlar, organizarea, colectivele de elevi, hrana, serviciile de asistență medicală, activitățile de consiliere etc.
2. Relațiile între membrii comunității educaționale: profesori - elevi / elevi - elevi / profesori - părinți. Aici se poate analiza climatul școlii în general, nivelul de bullying, colaborarea cu familia etc.
3. Mijloace de realizare personală - modul în care se dă și se primește feedbackul, creșterea stimei de sine, modalități de încurajare etc.
4. Starea de sănătate – grijă și atenție pentru cei cu boli cronice, pentru managementul situațiilor de epidemii etc.
Un program care vizează starea de bine într-o școală ar trebui să aibă în vedere toate aceste 4 categorii și să identifice instrumente, metode și activități care să conducă la optimizarea tuturor elementelor ce compun respectivele domenii.
Fiecare etaj este cu atribuțiile sale
Un alt model util pentru echipele de management (conform lui Mark Solomons) care doresc să implementeze programe menite să crească starea de bine a profesorilor în școlile lor este cel numit „casa stării de bine” .
Directorul ar trebui să facă din școală o casă a stării de bine, a cărei fundație să o pună chiar ei, prin modul în care se comportă și își tratează colegii, în care îi sprijină, în care îi solicită, fără a-i hărțui, prin atribuirea clară a responsabilităților, cât și prin maniera în care îi evaluează și le apreciază munca în școală .
Casa stării de bine se construiește începând cu parterul, care înseamnă o foarte bună organizare a activității școlii, alocarea clară de roluri și responsabilități pentru profesori, construirea unei culturi organizaționale care încurajează lucrul în echipă, cunoașterea și împărtășirea unui scop comun de către tot personalul etc.
La etajul I al acestei case, directorii de școli ar trebui să dezvolte sprijinul individual pe care îl acordă colegilor profesori, activități de coaching și de dezvoltare profesională bazate pe nevoile de formare ale personalului. Abia la etajul al II-lea, după ce parterul și etajul I sunt finisate, apar acele elemente care de multe ori, din păcate, sunt considerate singurele activități dedicate stării de bine a profesorilor: team building, petreceri, cafea în cancelarie sau, mai rar, chiar o sală de relaxare pentru personal.
Când îți propui, ca director sau ca profesor, să aduci starea de bine/well-being în școală, nu o faci doar pentru că ți se pare un termen la modă.
Mai întâi, înveți ce înseamnă acest concept, apoi faci o evaluare pentru a înțelege care sunt, de fapt, nevoile profesorilor și ale elevilor (din ce știi deja, din ce ți se spune, cu ajutorul unor chestionare special create pe această temă și al unor discuții deschise cu personalul etc.). Apoi, îți creionezi un program cu scopuri și obiective de atins, care să fie cunoscute și agreate de întreaga echipă. Doar după ce treci de aceste etape poți să începi să acționezi prin diferite căi și forme, pe care le poți prelua din studiile de specialitate sau le poți crea chiar tu.
Pentru a aduce starea de bine în școală, e important să avem în vedere persoanele cu care lucrăm, procesele care au loc în instituție și spațiul în care se desfășoară activitatea.
Iar pentru fiecare dintre cele trei elemente e nevoie de anumite inițiative și tipuri de intervenții care să aducă în organizație empatie, colaborare, participare și focalizare pe dezvoltarea cognitivă, emoțională și socială a copiilor.
A aduce starea de bine în școală înseamnă a transforma, a reinventa, a începe să faci reforma din interior. Consider că sub umbrela unui program care să vizeze starea de bine a elevilor și a profesorilor, școlile pot desfășura un proces de schimbare profund, care să însemne atât o nouă cultură organizațională, cât și alt mod de organizare și alte tipuri de activități.
Acest proces poate ajuta școlile să se plaseze pe traiectoria unei educații moderne, adaptată nevoilor și așteptărilor noilor generații, fie ele Z sau Alpha. Copiii așteaptă.
Foto Cover: Shutterstock
