Când „cei 7 ani de acasă” se multiplică
Recomandări de la Ionuț Fantaziu
Un articol BBC despre un fenomen care încă nu există în România, dar care ar putea, pe viitor, să fie o provocare importantă pentru sistemul nostru de educație. Un număr tot mai mare de părinți din Anglia aleg educația la domiciliu pentru copiii lor, conform statisticilor guvernamentale recente, care arată o creștere de 20% față de anul precedent, ajungând la aproximativ 111.700 de copii. Motivele principale includ nemulțumiri față de sistemul educațional, lipsa de sprijin pentru nevoi educaționale speciale și probleme legate de sănătatea mintală a copiilor.
Și în același context aș propune articolul Andreei Archip, cu două mame românce care povestesc de ce au ales homeschooling-ul.
Cum să le citim copiilor, cum să ne gestionăm timpul
Recomandări de la Bianca Ceică
„Why adults should read children's books” e un articol care mi-a plăcut pentru că amintește de importanța literaturii pentru copii în viața adulților (cu sau fără copii) și care cred că atrage atenția și asupra imaginației de care avem nevoie pentru a naviga în lumea de astăzi, dar și pentru a nu ne mai lua atât de tare în serios.
„How to teach the thrill of reading”, care e de fapt o colecție de trei articole despre citit, printre care și unul care conține șapte recomandări de lectură ca să te ajute să mai lași telefonul ăla.
„The Disease of Being Busy” e un articol pe care l-am citit cu mult timp în urmă (să fie vreo opt ani, nu mai știu exact când mi-a apărut în feed), dar încă mă gândesc uneori la el și chiar îl caut să-l recitesc. Este despre incapacitatea de a ne permite să fim mai puțin ocupați și parcă tot mai ocupați am senzația că suntem, deși apar tool-uri noi care ne ajută să ne mai dezocupăm, așa că mi se pare în continuare foarte actual.
Cum să-i sprijinim pe profesori
Recomandări de la Nicoleta Popa
„Când veți investi în profesori, veți vedea rezultate bune la PISA”. Interviu cu John Hattie, autorul cărții „Învățarea vizibilă”. Mi-a plăcut pentru că pune accentul pe formarea profesorilor. În România avem nevoie de asta, tocmai din motivele explicate de Hattie.
„Tot România să vă și ierte, domnule președinte?”. Mi-a plăcut tonul ferm, Raluca Pantazi a pus punctul pe i pentru multe dintre problemele cu care se confruntă sistemul educațional din România.
Cum se simte debutul unui profesor și ceva politică
Recomandări de la Catinca Andrușcă
Sunt foarte mulți studenți care ies din băncile facultăților de pedagogie și chiar dacă prind post undeva, trebuie să se confrunte cu sistemul în sine. Este important pentru ei să vadă că nu sunt singuri și există mereu oameni din breaslă care îi înțeleg. De asta recomand articolul Biancăi Dumbrăveanu, „Primele luni la catedră. Trei profesoare își povestesc debutul”.
Politica în general pare un subiect greu de abordat pentru tineri, dar nu numai, uneori e plictisitor, alteori nu înțelegem cum ne afectează. De aceea poate că ne-am trezit lunile astea că nu știm prea multe despre democrație, cât e de importantă și de ce trebuie apărată. Articole ca „De ce eșuează educația pentru democrație în România?” ajută.
Suntem pe locul 1 la mame minore și educația sexuală este, în continuare, un subiect ocolit. Este important să vedem poziția candidaților la prezidențiale legat educația sexuală și viitorul ei.
Pe merit
Recomandări de la Andreea Archip
De fiecare dată când se vorbește despre reprezentarea minorităților, fie că ele sunt femei, persoane cu dizabilități, diferite etnii, sare din mulțime mingea meritocrației. Sare și se izbește haotic de toți pereții credințelor noastre până ne amețește. Da, meritul trebuie să le recomande pe femei dacă vor un loc în politică fiindcă vedem cum toți cei care ne reprezintă acum, marea lor majoritate bărbați, prin merite și-au asigurat locul, nu? Ce glumă!
E o teză ținută ca o scobitoare de argint și între buzele celor care vorbesc despre educație. De unde o dramoletă națională când o mână de elevi au primit printr-o eroare burse de merit deși aveau note sub 5. Explică aici Cristina Radu de ce am fugit la fentă.
Îmi spunea un activist rom care dezvoltă diferite proiecte într-un sat de pe lângă Pașcani că poate să vândă cauza unui copil rom doar dacă are note bune la școală. Asta topește inimi. Pentru ceilalți care nu se descurcă la școală șansele sunt tare puține să facă rost de bani pentru susținerea lor care oricum merg către servicii de bază.
Am citit multe articole faine anul ăsta, dar o să-l nominalizez doar pe acesta din The Atlantic - „How the Ivy League broke America”, care rezumă în 8 cuvinte, în intertitlu, care-i faza: „Meritocracy isn't working. We need something new”.
Te trece prin istoria universităților Ivy League din SUA, adică top of the top, cele după care pălăriile se duc jos, mai ales când citim despre elevul român cutare care e student acolo. Apoi arată cu cifre segregarea dintre clasele sociale de azi, plus o analiză faină a ce face un prof să fie bun și de ce o facultate scumpă și șmecheră nu garantează că acela e cel mai bun angajat.
„E IQ-ul tău cel mai important lucru la tine?” e printre întrebările din text pe care să ni le punem și noi în relație cu sistemul de educație, piața muncii, viețile noastre în societate.
(Articolul e destul de robust, dar nu vă speriați, are și varianta audio.)
Expecto Patronum, jurnalism bine făcut și educație sexuală
Recomandări de la Cristina Radu
Sunt fană Harry Potter. Îmi place atât de mult că jumătate dintre perechile mele de șosete au desene cu Dobby și baghete magice și poartă culorile celor patru case de la Hogwarts. Recitesc cărțile și revăd filmele în fiecare an. Sunt un mândru Gryffindor, cel puțin așa mi-a spus Pottermore. Probabil ar fi trebuit să fiu în Hufflepuff, dar the Sorting Hat ține cont de ceea ce îți dorești.
Am citit la un moment dat câteva capitole dintr-o carte de eseuri coordonată de o profesoară britanică de literatură engleză, despre ce poate prelua sistemul de educație ca practici de învățare de la Hogwarts. Una dintre ele mi-a rămas în mod special în minte. În volumul „Harry Potter și Ordinul Phoenix”, Ministerul Magiei se infiltrează în bunul mers de la Hogwarts și le interzice copiilor să exerseze magia. Până atunci, toată învățarea a fost practică, cu boggarts, creaturi magice, zbor pe mătură. Când Harry îi spune lui Umbridge, trimisa ministerului, că ceea ce învață acolo nu-i va ajuta deloc în viața reală, Umbridge îi răspunde că „asta e școală, nu viața reală”. Mi se pare că se aplică foarte bine (și) pe sistemul nostru de educație, prea puțin focusat pe corelarea dintre discipline și lucrurile de care se lovesc copiii când ies de pe băncile școlii.
Prin urmare, vă las cu aceste lecții de viață rezumate de o educatoare din fiecare volum al seriei, precum și cu acestea, redate de o specialistă în educație, din vorbele celui mai puternic vrăjitor, Albus Dumbledore. Raise your wands!
Coborând de la Hogwarts, unde mi-aș dori să fiu, înapoi în viața reală, unul dintre materialele jurnalistice care vor rămâne forever cu mine este documentarul Andreei Archip din Școala 9, „Cătunul care și-a dorit o școală”, și continuarea lui, „Ziua în care un sat întreg a mers la școală”. Dovada jurnalismului de impact care a pus pe hartă o comunitate informală și a făcut, într-adevăr, ca un sat întreg să meargă în sfârșit la școală.
Pentru că în curând ajungem cu podcastul nostru REZOLVAT la o altă temă la care încă ne acoperim urechile, educația sexuală, recomand această scurtă analiză de pe The Conversation, ca încălzire. Textul vorbește despre nevoia de educație sexuală la școală. Arată, cu cifre, despre cum educația sexuală poate preveni abuzurile, hărțuirea și comportamentul controlling în relațiile dintre adolescenți.
Vești bune și mai puțin bune din 2024
Recomandări de la Raluca Cristea
Am trecut cu broboane de sudoare pe frunți de alegerile prezidențiale. Cei 14 candidați ne-au spus ce planuri au pentru România și în turul al doilea au ajuns Călin Georgescu și Elena Lasconi. Apoi, chiar în pragul celui de-al doilea tur, CCR l-a anulat pe primul. Se reia procesul de strângere de semnături, campanii, panouri publcitare peste tot în jur, dezbateri televizate, candidați noi sau vechi.
Pentru mine a fost prima dată când am votat la prezidențiale și mă bucur că am făcut-o informat. Articole ca cel din Scena9 despre ce cred prezidențiabilii despre drepturile femeilor au fost de ajutor. Și cred că e important să urmărim analize de felul ăsta când vom merge din nou să ne alegem președintele.
Până în clasa a VI-a am ținut neapărat să am coroniță la premierea de final de an. În editorialul de la Gala Premiilor pentru Directorii Anului 2024, publicat pe Școala9, Andreea Archip povestește foarte frumos despre nevoia noastră de festivism.
După un an cu de toate, cred că ne-ar ajuta să facem și o retrospectivă a lucrurilor bune care s-au întâmplat pentru România și români anul acesta. PressOne vine cu o sinteză bună.
EXTRA
A fost un an în care mass-media a pus pe agenda publică un subiect extrem de important și ignorat de ani de zile: hărțuirea din școală și facultate. O muncă extraordinar de importantă a pornit Rise Project cu proiectul Catedra de Abuz. Ioana Moldoveanu a continuat investigațiile începuse la Rise și a dezvăluit abuzurile lui Alfred Bulai, pe Snoop.ro - Maestrul manipulării: „Dezbracă-te să-mi arăți că ai încredere în tine”. Investigația a dus la arestarea profesorului SNSPA și a dus la reacții din Ministerul Educației, proteste și o presiune generală pentru schimbarea regulilor de depunere a plângerilor în cadrul universităților.
Anterior, Cristian Lupșa și Carla Lunguți au publicat în Scena9 investigația - Proful de licență tocmai s-a dat la mine, care aduna zeci de mărturii despre abuzurile profesorului Horia Bădău de la Facultatea de Jurnalism din București. Din toamnă, lui Cristian Lupșa care predase în cadrul facultății nu i s-a mai prelungit contractul. These are the facts. Adesea jurnaliștii suportă consecințele dezvăluirilor pe care le fac, dar asta nu-i împiedică să continue.
Tragedia care a dus la moartea unei tinere de 19 ani pe un traseu montan din Jepii Mici, după ce a fost atacată de urs a împărțit din nou România în două. Credem că o țară care periodic trece prin acest joc de pro și contra urși, are nevoie să înțeleagă care este situația de fapt. Cristina Radu a explicat pe-ndelete în Snoop. Selfie cu urși, anyone?
În Georgia au fost un an întreg de proteste. Chiar și acum tinerii sunt în stradă înfruntând forțele de ordine și căutând să traseze un traseu european țării lor. Școala9 și Scena9 au urmărit protestul, au vorbit cu tinerii și le-au spus povestea.
Pe final de an am dus niște discuții importante despre care am aflat că nu prea se ating la școală. Scena9 a scos în față o campanie mai veche, dar super importantă - educația civică. Iar starea de fapt e asta: peste o treime dintre profesorii care predau democrație și-ar dori conducători dictatori. Nu uitați și de proiectul Politică la minut, care explică politica foarte fain. Au fost și la noi, Raluca Cristea i-a intervievat.
Școala9 Advent Calendar
Zilele acestea, pe Facebook și Instagram, te așteaptă un Advent Calendar cu articole din Școala9. Am selectat cu grijă 12 texte valoroase publicate pe Școala9 – câte unul pentru fiecare lună a anului – și le aducem pe social media în fiecare zi până pe 31 decembrie. E momentul perfect să recitești articolele care te-au inspirat sau să descoperi unele pe care poate le-ai ratat. Sărbători fericite!
