Atelier de pâsluit greșeli

Suzana Dan a descoperit procedura de pâsluire a lânii în primii ani de grădiniță ai fiicei ei care învăța pe modelul Waldorf, o metodă alternativă de educație. Una dintre activitățile pe care a trebuit să o facă a fost această pâsluire a lânii pe o minge de poliester și, după aceea, colorarea sa cu lână de diferite culori.

Artista a observat cât de terapeutic este tot acest proces și a decis să-l aducă într-un atelier despre greșeli, cu cei dornici să se împace cu ce-i frământă. Atelierul din decembrie a fost organizat în cadrul expoziției colective pe tema greșelii „Atâta s-a putut”, care a încununat lansarea numărului 6 al revistei Scena9.

• Revista Scena9 vorbește în noul număr tipărit cu deschidere și luciditate despre ce și cum greșim. La ea au contribuit zeci de jurnaliști, artiști, scriitori, cercetători și fotografi, care au încercat să fie onești cu slăbiciunile lor și înțelegători cu orbecăirile în căutarea unor soluții, multe imperfecte, altele iluzorii. Poate fi comandată de aici. 
• Expoziția de la Rezidența9 poate fi vizitată până pe 28 februarie, de marți până vineri de la 16 la 20 și în weekend, de la 13 la 20. 

Îmblânzirea demonilor

„Nu e doar terapeutic. Pe undeva, este și o metaforă a felului în care noi, ca ființe umane, suntem cumulul tuturor lucrurilor bune și greșelilor pe care le facem în viață, și toți demonii aceștia care ne bântuie existența și care, la un moment dat, ajung să te copleșească”, explică Suzana Dan ideea atelierului. Spune că scopul lui este să te ajute să îmblânzești acești demoni.

„Faptul că minimizezi monstrul care îți apasă gândirea și sufletul este un alt soi de taming master și asta cred că m-a apropiat foarte mult de greșeala pe care o faci în timp ce lucrezi. Această greșeală, abordată cu blândețe și cu înțelegerea pe care noi o acordăm nouă înșine, poate să fie corectată”, continuă ea.

Suzana ne-a explicat ce trebuie să facem și, nu după mult timp, desfăceam deja o bucată de lână mov cu care urma să îmbrac bila mea de poliester. Este destul de dificil să îți dai seama câtă lână îți trebuie, mai ales când faci asta pentru prima dată, deși cred că și acum mi-ar fi dificil să estimez. Distracția începe când trebuie să umezești lâna și să adaugi săpun. În acel moment, toată încăperea este acaparată de sunetele apei și de mirosul săpunului cu care participanții mângâie sferele. Mai multe persoane dintre cele care au participat, alături de mine, la atelier, mi-au spus că acesta a fost momentul în care au experimentat inițial un sentiment de haos, dar cu cât au mângâiat mai mult lâna cu apă și săpun, cu atât s-au simțit mai liniștiți. Procesul este destul de plăcut. Pentru mine, a semănat cu senzația pe care o am atunci când spăl vasele.

Cele mai multe dintre frustrări apar odată cu formarea cutelor și golurilor. Atunci când mă concentram foarte mult să umplu un gol, formam altul pe cealaltă parte a bilei. M-am gândit că așa pățești zilnic, dacă te obsedează să acoperi un anume gol, nu observi când altul se formează. Suzana a făcut altă paralelă: „Voracitatea cu care se consumă antibiotice în momentul de față și felul în care de fapt noi ne stricăm o altă parte a organismului consumând în mod dement antibiotice, mai mult întărind virușii împotriva cărora luăm antibioticul”.

• România se află pe locul doi în Uniunea Europeană la consumul de antibiotice, conform unui raport realizat de mai multe agenții europene, publicat la începutul anului. Consumul masiv contribuie la creșterea rezistenței bacteriilor la antibiotice. Un raport publicat anul acesta în revista The Lancet arată că antibioticele ar fi direct responsabile pentru 39 de milioane de decese în ultimii 25 de ani și ar contribui indirect la alte 169 de milioane de morți, la nivel global.

Cu apă, săpun și un ac

Următorul pas al procesului mi-a pus cele mai multe probleme, pentru că trebuia să spun povestea greșelii pe care o aveam în minte. Mi-a fost foarte dificil să găsesc o greșeală pe care să o pot ilustra. În cele din urmă, am luat o bucată de lână și, cu ajutorul unui ac, am început să desenez pe bilă. În acest stadiu al procesului, întreaga încăpere era plină de sunete de înțepături. Am empatizat foarte mult cu un participant care mi-a spus la sfârșitul atelierului că cel mai dificil lucru pentru el era atunci când se uita în jurul lui și vedea niște lucrări așa frumoase, iar propria sa lucrare o considera mai puțin arătoasă. Poate o rămășiță din școală unde fiecare greșeală este penalizată prin notă. 

Înțepatul cu acul și formarea unor ilustrații nu este un lucru foarte străin de noi, îl vedem peste tot. De exemplu, mileul brodat de pe mobilierul bunicilor. Acest proces de brodare este răspândit în toată lumea și are diferite forme și semnificații. În culturile indigene din Mexic, broderia Otomi ilustrează animale, plante și creaturi mitologice în nuanțe viu colorate. Pe de altă parte, broderia Phulkari din Punjab, India este recunoscută pentru reprezentările florilor. Această activitate este făcută de femeile de acolo pentru a-și exprima emoțiile, destul de similar cu ideea atelierului.

În folclorul japonez, actul de a înțepa cu un ac este considerat uneori că poate exorciza spiritele rele. Un lucru similar am simțit și eu în timpul atelierului cu cât brodam povestea greșelii pe care o aveam în minte, practic mă exorcizam singur de lucrul acela care mă apăsa.

„Foarte plăcut, relaxant, liniștitor. N-am venit cu ideea să ne dregem greșelile. N-am venit cu o greșeală anume în minte de dres, dar cred că e valabil pentru orice problemă ai avea. Lucrul ăsta manual te calmează”, mi-a spus un participant la atelier.

„Ce mi-a plăcut cel mai mult era că, chiar dacă mă simțeam că-i cea mai ciudată chestie, că-i cea mai greșită chestie, cineva venea la mine și îmi spunea: «Știam eu că te descurci, știam că iese bine». Atunci îmi schimba un pic părerea, mă dădeam un pas în spate și ziceam: Bun, chiar mă descurc”, a spus un altul.

„Mi-a plăcut legătura dintre tema workshop-ului, greșeala, și exercițiul în sine, de unde a început și unde a dus ca creație și rezultat”, a explicat altcineva.

La finalul atelierului, nimeni nu a știut ce greșeală a „desenat” din lână celălalt. Nici Suzana nu a vrut să știe. A vrut să ne lase, a spus ea, să ne cufundăm în propriile trăiri și să le vedem singuri. Ne-a invitat să luăm cu noi fuioarele de lână colorată și să continuăm acasă lucrul manual pe care l-am început ca pe-o joacă, „bucuria asta de a-ți băga mâinile în apă, de a face clăbuci de săpun, de a modela lâna în toate felurile…”.

„Toate poveștile care s-au așternut pe sferele pe care le-ați avut fiecare dintre voi le simțeam extrem de bine definite și totodată, încărcate de ceva acolo. Asta și-a propus atelierul, de fapt, să scoată din tine ceva care, după aceea, rămâne în forma unui obiect pe care îl pui în brad sau pe noptieră lângă tine, afară din sufletul tău. Chiar dacă multe lucrări arată foarte vesele, poate că în spatele lor nu este neapărat cel mai roz lucru. Mă identific cu acest tip de experiență vizual-estetică, vorbind ca artist, pentru că și lucrările mele sunt la fel, foarte pline de culoare, dar ele nu au neapărat cele mai roz povești”, explică ea.

Fotografii: Claudiu-Alexandru Popescu / Rezidența9