Bibliotecarele de la țară care au creat rețeaua „fetelor puternice”. Într-un sat din Vâlcea, adolescentele și-au convins primarul să le facă un parc

Leagănele tiribombei din bâlciul de la marginea drumului principal din Frâncești, o comună vâlceană care numără mai puțin de 5.000 de locuitori, se învârt pe note de manele. Ritmurile orientale contrastează cu versurile bisericești care se aud câțiva metri mai încolo de pe scena pe care un preot cu o cădelniță sfințește comuna de ziua ei, în ultima duminică din luna septembrie.

„La mulți ani, Frâncești!”, strigă primarul Daniel Paraschiv la microfon când preotul își încheie slujba, în aplauzele localnicilor așezați pe băncuțe în fața scenei. Unii stau în picioare, încercând să imortalizeze cât mai mult și cât mai bine din moment, în timp ce alții au format deja cozi la gogoși, popcorn cu caramel și vată de zahăr.

Copiii cu experimentele

Într-un miros ademenitor de dulciuri, completat cu fumul grătarului, frânceștenii își încearcă norocul la jocurile din bâlci. Nu toți reușesc să pună, din zece încercări, inelul pe gâtul sticlei de gin sau whiskey și pleacă dezamăgiți cu doar o doză de energizant, și nici nu reușesc să spargă toate baloanele pentru a câștiga o jucărie de pluș.

Ceva mai încolo, un puști încearcă să-și bată propriul record la aparatul de kickboxing. Un Huggy Wuggy albastru rânjește agățat de acoperișul unei tarabe pline de păpuși, mașini colorate și diverse seturi mici de jucării pentru copii, în nuanțe de roz.

La intrarea în bâlci, bibliotecara Mariana Bărbulescu discută pe un ton vesel cu mai multe fete care abia se instalaseră la standul lor. Scundă, cu părul prins cu o clamă albastră, se agită în jurul mesei, ba să scoată pahare, ba să mute o sticlă, ba să așeze mai bine o cutie.

„Fetele puternice din Frâncești”, scrie cu litere colorate pe o planșă albă lipită de stand. Tinerele, eleve la școala din sat, au întins pe masă în fața lor sticle de ulei și oțet, un tub de spumă de ras, mai multe vopseluri și un mic insectar, pregătite să le arate tuturor localnicilor ce experimente științifice știu să facă.

Fetele îi povestesc entuziasmate bibliotecarei cum au împărțit deja toate pliantele cu informații despre noul parc care se va construi în comuna Frâncești. Parc care va fi făcut datorită lor.

Foto: Daria a condus delegația de la primărie

S-au dus în fața autorităților locale și au cerut spațiu verde și loc de joacă

Adolescentele, zece la număr, au fost implicate în proiectul „Girl Power Network” - Rețeaua fetelor puternice din rural, al Fundației Progress, din care fac parte mai multe biblioteci din mediul rural.

În cadrul acestui proiect desfășurat în biblioteci, fetele participă la ateliere ținute de bibliotecare pe 10 teme: educație pentru sănătate - despre alegerile asupra propriului corp; comunicare asertivă; independență financiară; diversitate, toleranță și incluziune; fake news și gândire critică; schimbări climatice; bullying; job-uri de viitor; bunăstare și cetățenie activă.

La finalul acestor ateliere, adolescentele trebuie să-și construiască o idee de proiect care să ajute comunitatea în care locuiesc.

Elevele din Frâncești și-au dorit un parc la marginea comunei, pentru că există unul numai în centrul comunei. Tinerii care nu locuiesc în centru nu prea au unde să-și petreacă timpul în aer liber, au motivat ele. Singurul lor punct de întâlnire este biblioteca, inclusiv verile și le petrec acolo.

Au strâns semnături 

„Am mers la primărie, ne-am prezentat și am spus că în urma sondajului de pe teren am constatat că locuitorii își doresc un parc în spatele căminului, mai la deal”, povestește Daria.

Ea a condus „delegația” care a mers în fața reprezentanților primăriei, alături de alte patru fete, Diana, Mona, Alessia și Lore, „susținute de cei cinci băieți, bodyguarzii, care au stat tot timpul în spatele lor”.

La primărie au fost întâmpinate de un alai de adulți: contabilul primăriei, secretarul, viceprimarul și unul dintre consilierii primarului. Au avut emoții mari, recunosc ele. „Vorbeam foarte greu, uitasem tot ce citisem”, afirmă Daria. „Dar am intrat în primărie cu curaj și hotărâre”, adaugă. Și înarmate, de asemenea, cu o listă de 68 de semnături ale frânceștenilor care locuiesc în zona în care ar urma să fie construit parcul.

Vor ca acesta să aibă leagăne și tobogane, băncuțe pentru toată lumea, o masă de șah și una de ping-pong și musai un teren de volei sau de baschet. Iar mesele de joc să nu fie oricum, ci din beton, ca să nu poată fi furate sau vandalizate.

„Oamenii au crezut că le cerem bani”

Terenul pe care au propus tinerele să fie amenajat parcul este acum gol, nu e nimic construit pe el. Se află nu foarte departe de bibliotecă, spre ieșirea din comună.

Cele aproape 70 de semnături le-au strâns într-o zi ploioasă. Au bătut la fiecare poartă. Unii au vrut să semneze, alții, nu.

„Au fost cumva neinteresați pentru că au crezut că le cerem bani”, povestește Diana despre experiența adunării semnăturilor. „Unii chiar ne-au huiduit. A fost interesant”, adaugă ea, râzând. E convinsă însă că și cei care au refuzat acum să semneze se vor bucura de parc.

Aproape jumătate dintre adolescentele din rural nu văd un viitor acolo unde sunt

O cercetare a Fundației Progress la care au participat peste 100 de fete și adolescente cu vârste între 10 și 16 ani din mediul rural arată că 53% dintre ele sunt frecvent jignite. Aproape jumătate s-au declarat îngrijorate pentru viitorul lor.

„Girl Power Network s-a dezvoltat cumva pe nevoile lor”, explică, într-o discuție cu Școala 9 la biblioteca din Frâncești, Laura Sgârcitu, managera proiectului.

Sondajul realizat de Fundația Progress a mai arătat că 44% dintre fete nu știu cum să recunoască un fake news și cam tot atâtea nu se simt pregătite pentru provocările cu care vine adolescența. Peste 40% au spus că nu sunt mulțumite de caracteristicile lor fizice și o treime din total au mărturisit că au fost foarte des în situația în care cineva a râs de aspectul lor fizic.

De asemenea, cu toate că 57% dintre fete au spus că adulții le ascultă, în mare măsură, ideile, puține au curajul să-și spună cu voce tare opiniile în chestiuni care le privesc.

„Eu am convingerea că acest proiect pentru fetele mele din Frâncești este rampa lor de lansare înspre progres și înspre realizare personală și profesională”, afirmă Mariana Bărbulescu.

Spune „fetele mele” de parcă toate cele zece fete din mica bibliotecă ar fi copiii ei. În fond, le știe de când s-au născut. Ea însăși e din Frâncești.

„Am învățat aici să fim puternice, independente și încrezătoare”, continuă bibliotecara, privind pe rând către tinerele așezate în semicerc înainte să plecăm către bâlci. Niciuna nu are mai mult de 14 ani.

Primăria nu a mai investit de ani buni în bibliotecă

De afară, clădirea bibliotecii din Frâncești, situată pe un deal lângă școală, arată dărăpănată. Zidăria exterioară e căzută pe ici, pe colo, lăsând la iveală petice de cărămidă.

În interior însă, Mariana Bărbulescu a reușit să-i dea o atmosferă caldă, prietenoasă. Pe panouri puse deasupra rafturilor a lipit picturi și desene ale copiilor care îi trec mereu pragul, nu doar „fetele puternice”, ci și elevii înscriși la atelierele de informatică Code Kids. A agățat de o sfoară întinsă alte desene sau planșe de lucru dintr-o parte în alta a sălii.

Rafturile sunt ticsite de cărți, cele mai multe ediții vechi, cu coperți îngălbenite și uzate, ale unor volume de poezii sau povestiri care se studiază în programa școlară de gimnaziu. Totul pare înghesuit în încăperea mică.

Primăria Frâncești nu a mai investit de ani buni în bibliotecă, nici pentru renovare, nici pentru cărți noi. Bugetul este unul mic, care acoperă doar strictul necesar, adică utilitățile și, cel mult, hârtie și instrumente de scris.

Edilul Daniel Paraschiv admite nevoia de investiții, dar spune că nu merită făcute intervenții acolo, într-un „spațiu insalubru”, pentru că biblioteca va fi mutată, într-un corp nou, o clădire care urmează să intre în reabilitare cu bani prin Planul Național de Redresare și Reziliență. Banii încă nu au sosit, așa că nu se știe când va avea loc mutarea.

Nici pentru parc nu are primarul un răspuns clar. „Nu în viitorul foarte apropiat pentru că va fi o lucrare complexă”, poate 2-3 ani, poate mai mult. Promite că vor fi alocați bani în bugetul pe anul viitor.

„Nu voiam să port anumite bluze pentru că mi se părea că am mâinile prea mici”

Până când biblioteca va avea un sediu nou, Mariana Bărbulescu va continua să facă ce-i stă în putință ca cel vechi să fie primitor. Ușile bibliotecii sunt mereu deschise. Iar când nu sunt, copiii doar o sună și vine imediat de-acasă, pentru că stă aproape.

„Noi toate verile ni le petrecem aici, la bibliotecă, împreună, copiii au crescut în fața mea”, povestește bibliotecara.

Când nu țin ateliere Girl Power Network sau Code Kids, ori Științescu, se joacă, fac puzzle-uri, desenează și citesc. Vorbesc mult despre orice simt copiii nevoia să vorbească.

Mariana Bărbulescu a învățat să aibă o relație bună și cu părinții celor mici. Și i-a ajutat și pe ei să întărească relația cu copiii lor. Un proces pe care l-a deprins o dată cu zeci de generații care i-au trecut pragul bibliotecii.

„Prin ce am făcut de peste 20 de ani de când sunt aici, s-au creat relații de comunicare, pentru că părinții s-au implicat mai mult”, spune Bărbulescu.

„Fetele puternice” din Frâncești simt, după aceste ateliere și după ce au reușit să convingă autoritățile să le asculte nevoile, că au făcut progrese și în ceea ce privește relația cu ele însele.

„Lecția mea preferată a fost cea despre corpul meu, alegerea mea. Nu voiam să poarte anumite bluze pentru că mi se părea că am mâinile prea mici, prea subțiri. Dar acum nu mai cred asta”, spune una dintre fete.

Toate visează la cariere promițătoare: învățătoare, profesoare de istorie sau geografie, avocate, polițiste sau artiste. O adolescentă vrea să fie medic veterinar - „Să știți că Denisa își dă toată alocația pe căței și pisici!”, o laudă bibliotecara.

Fetele au învățat de la Mariana Bărbulescu să aibă mai multă încredere în ele, să aibă curaj să privească autoritățile în ochi și să ceară ce au nevoie și să ia atitudine pentru comunitatea lor.

„Iar eu am învățat de la ele să spun lucrurilor pe nume, direct”, spune bibliotecara.

„Împreună am învățat că trebuie să învățăm, să investim în noi”, conchide ea.