Adriana Ioana Bârcean locuiește de 15 ani la Mărtinești, Hunedoara, unde jonglează cu atribuțiile de mamă a patru copii și cele de dascăl. Predă engleză la Palatul Copiilor și franceză elevilor de Liceul teoretic „Aurel Vlaicu” din Orăștie.
A intrat în învățământ în anul 2001 la Biled, în județul Timiș, după ce a absolvit Universitatea de Vest Timișoara, dublă specializare engleză-franceză. A avut câteva întreruperi de parcurs profesional, când i-a născut pe copii. S-a mutat apoi din Timișoara la Mărtinești, mutare care a venit odată cu nașterea celui de-al patrulea copil.
S-a perindat în mai multe instituții de educație, școli de stat sau centre de limbi străine private în tot acest timp. Ce a fost sigur și fără urme de îndoială, a fost iubirea pe care a purtat-o copiilor de acasă și celor de la școală. Crede cu tărie că are una dintre meseriile cele mai demne care există și că misiunea sa este să fie un om al educației.
Tatăl profesoarei a lucrat în învățământ la rându-i, fiind pedagog la Liceul Silvic din Timișoara. Mama, a fost și ea, la un moment dat, profesor de poligrafie la Timișoara.
„Aveam cărți la îndemână, pe care oricând le puteam scoate din bibliotecă și puteam să stau cu ele deschise chiar dacă nu știam să citesc. Mama ne citea mereu seara și atunci când eram bolnavi, era o carte de basme și povestiri care avea două volume, o carte cu copertă roșie și una cu copertă albastră. Toate poveștile începeau cu un A mare de la «A fost odată ca niciodată...». Mama avea și o voce caldă de te transpunea direct în poveste”, spune profesoara.
Profesoara de engleză care le-a dat libertate
Când era copil, avea o bibliotecă imensă. De pe la 4 ani citea, iar pe la 12 ani, prin clasa a V-a, s-a îndrăgostit de limba engleză, de la primul contact cu această limbă.
Motivul pentru care s-a făcut dascăl de limba engleză a fost, fără tăgadă, profesoara ei de limba engleză din școala generală. „Aveam voie să decupăm și să lipim imagini în caiet. Este prima profesoară, cred, care avea cretă colorată la ore. Era profesoara care cânta cu noi și focusul nu era pe note, era pe progresul și bucuria de a învăța. Doamna profesoară ne dădea nume în limba engleză, îmi amintesc că eu eram Daisy. Ne-a dat o libertate anume atunci în perioada comunistă, o libertate care ne-a făcut să fim motivați și să iubim această limbă”, povestește profesoara.
Epidemia de romgleză
În zilele noastre, înainte de a îmbrățișa copiii o limbă străină, o îmbrățișează părinții. Și ei vorbesc un fel de „romgleză”, crede profa. În ultimii doi ani a avut 200 de copii înscriși la cercul de engleză de la Palatul Copiilor din Orăștie, veniți și din zonele învecinate. La cursuri, Adriana încearcă să abordeze învățarea limbii cu multă libertate și pune accent pe învățarea experiențială.
„Copiii din ziua de azi sunt crescuți în preajma limbii engleze. Am elevi care vorbesc engleză ca vorbitorii nativi și, deși sunt români și nu se vorbește engleză în familia lor, limba dominantă pentru ei e limba engleză și au dificultăți în a-și găsi cuvintele în limba română”, explică profesoara.
„Ce fac eu la clasă ar trebui să fie un fel de Tiktok, Youtube și Insta combinate”
La cercurile de la Palat care se desfășoară doar după amiază, sunt grupuri mixte de copii, de diferite vârste, pentru că nu se poate funcționa ca la școală, pe un singur nivel. Adriana are copii de la 3 la 19 ani. Are o normă întreagă, de 18 ore și între 9 și 20 de copii la o grupă.
Ca activități, mai mereu încearcă să aducă elemente noi, să îi mențină implicați și curioși pe elevi. Mai mult de atât, nu este doar un simplu dascăl care îi introduce pe elevi în universul limbii engleze, ci este atentă la nevoile ficăruia. Conectarea, siguranța, curajul sunt cuvintele în jurul cărora guvernează.
„Metodele folosite sunt doar cele moderne pentru că avem generații care se plictisesc ușor și puterea lor de a sta concentrați cam dispare spre sfârșitul orelor. Ce fac eu la clasă ar trebui să fie un fel de Tiktok, Youtube și Insta combinate, cu esență de treabă serioasă cu implicare reală și autentică din partea elevilor.”
La Palatul copiilor, Adriana își procură singură materialul didactic. Nu folosește auxiliare, ci doar platforme educaționale. Fiind într-un context nonformal, are dreptul de a lucra cu mijloacele pe care ea le consideră importante pentru copii. „Dacă văd că au o timiditate față de a vorbi în limba engleză, creez contexte, folosindu-mă și de tehnici de artă teatrală pentru a le da încredere și a-i ajuta să îndrăznească să vorbească la timpul lor și în ritmul lor atunci când se simt pregătiți”, explică profesoara de limbi străine.
Elevii învață unii de la alții
Adriana Ioana Bârcean în cei aproape zece ani de predare în mediul rural, în școli de stat, a înțeles că fără o pregătire minuțioasă nu te poți prezenta la catedră. Ai de acoperit, spunea ea, activitatea pentru două-trei clase, în caz fericit, în 50 minute. Un avantaj este faptul că elevii „fură” unii de la alții, iar predarea, dacă unitățile tematice sunt comune, se face mai ușor. Cu clasele mari aprofundezi, cu clasele mici, descoperi.
Timpul foarte puțin pentru predare este unul dintre dezavantajele sistemului simultan, dar atenția distributivă, spiritul de echipă, peer learning (învățarea de la colegi, n.r.) sunt mai importante.
„Ce am văzut cu elevii de la clase simultane e că se deprind să lucreze individual, știu ce, cum și când au de făcut muncă individuală, sunt foarte atenți și prezenți. E de menționat aici și e foarte important faptul că în clasele simultane nu sunt un număr foarte mare de copii. Conectarea cu ei e mult mai rapidă și felul în care se deprind cu mersul lecției se realizează mult mai repede decât în clasele tipice”, explică profesoara care este și voluntar SuperTeach și facilitator de Mentalitate Deschisă.
Vorbitori de franceză s-au întâlnit online cu elevii ei
La liceu, unde profesoara predă franceza, spune că îi e mai greu să-i „capteze” pe elevi în lumea limbii franceze, mai ales că într-o clasă sunt și aproape 30 de elevi.
„Pentru asta, am dat strigare pe Facebook și am rugat dintre prietenii mei vorbitori de limbă franceză care lucrează în domenii diferite, să intre online cu noi și să le vorbească elevilor. Foarte mulți vorbitori de limbă franceză au fost încântați de provocarea mea și au răspuns prezent. Este un proiect pe termen lung menit să ofere perspective diverse din care copiii să își extragă cel puțin un motiv de a merge mai departe pe drumul acesta al învățării limbii franceze”, explică cadrul didactic.
La limba franceză, în schimb, a investit în caiete auxiliare. Îmbină și tehnici din educația nonformală și încearcă prin testare, metode care să le vină în ajutor elevilor și să treacă peste gândul că nu pot vorbi în limba franceză și că e grea.
„Am vorbit, folosind limba franceză, despre hărți mentale, comunicare nonviolentă, interviu proustian etc. Încerc să le ofer metode pentru a structura informația așa cum au nevoie ca să înregistreze progres. Demersul meu a fost apreciat și la sesiunile de feedback (pentru că avem așa ceva, am nevoie să îmi îmbunătățesc metodele continuu), mi-au spus că apreciază că au acces și la altfel de informații decât ce e strict în manual.”
