Ce meserie e asta lucrător de tineret?

Scroll down for the English version

Cum poți să vezi Europa prin intermediul programelor Erasmus+, din ipostaza celui care organizează activități non-formale? Care sunt bucuriile și provocările acestui job?

Am cunoscut-o pe Rasa Tučinskaitė în 2022, în Țările de Jos, din ipostaza de participant la un curs de pregătire Erasmus+, pe tema drepturilor omului. Alături de participanți din mai multe țări europene, am petrecut cu ea și cu Stefano (colegul ei de la Loud and Clear) 10 zile intense de training în Ommen, un liniștit sat olandez, cu apusuri superbe. Pentru mine au fost 10 zile de descoperire și uimire, fiind prima mea interacțiune cu o altă țară într-un astfel de context. În Țările de Jos am simțit că am descoperit și educația non-formală în profunzime, și mobilitățile Erasmus+, și cultura olandeză. 
În plus, am creat legături cu oameni din mai multe țări și am profitat de ocazie pentru a înțelege mai bine profesia de facilitator, analizând structura activităților propuse și discutând cu Rasa despre ce înseamnă acest job, la care pe vremea aceea abia contemplam. 

Rasa s-a oferit să mă lase să facilitez un atelier, însă am refuzat șansa simțind că nu sunt pregătită și că nu am energie, însă doi ani mai târziu, când am primit din nou o astfel de propunere, tot la un curs de pregătire, am acceptat invitația. Între timp, devenisem chiar eu facilitator și, deși nu mi-am dorit să încerc atunci, cred că invitația Rasei a pus o cărămidă la fundația curajului meu de-a încerca mai târziu. 

 În timpul petrecut în Țările de Jos am făcut numeroase exerciții și am purtat multe discuții pe tema cursului. Am discutat despre egalitatea de șanse și acceptarea diferențelor culturale dintre noi și bineînțeles despre drepturi și libertăți umane: dreptul la viață privată, dreptul la libertate, dreptul la siguranță etc. Am urmat un program bine organizat, care s-a adaptat și cerințelor și nevoilor noastre și care a inclus mai multe tehnici non-formale: teatru forum, dezbatere, improvizație, ateliere conversaționale, proiect și multe altele. 

Atât ea, cât și Stefano, mi-au părut foarte pasionați de munca lor. Mi s-a confirmat asta mai ales peste 2 ani, când am fost din nou la un curs de pregătire Erasmus+, de data aceasta în Neunagelberg, Austria și am putut compara experiența pe care am primit-o din partea trainerilor. În timp ce eram în Austria, unde participanții erau lăsați să facă ce vor și li se acorda doar un minim de atenție, am înțeles că poți organiza un curs de pregătire și responsabil, așa cum am văzut că fac Rasa și Stefano.

M-am gândit că experiența lor ar putea folosi și altora așa că i-am propus un interviu Rasei. Iată cum ar suna prezentarea ei mai formal: Rasa e o lucrătoare de tineret din Lituania, care, la 33 de ani, a devenit cofondatoarea unui ONG adresat lucrătorilor de tineret europeni. Alături de colegul ei italian, Stefano Esposito, a înființat „Loud and Clear”, iar scopul lor din acest moment este să dea mai departe, prin activități non-formale, ce au învățat ei din meseria de lucrător de tineret.
Iar informal: este omul ăla pasionat care crede în descătușarea creativității tinerilor. 

Ce meserie e asta? 

Știm, sună ciudat în română „lucrător de tineret”, dar profesia există, are chiar și un cod în Codul Ocupațiilor din România (COR) și există diferite entități care te pot forma în această profesie, cu scopul de obține un certificat acreditat de Ministerul Muncii și Ministerul Educației. 

La noi în țară, lucrătorul de tineret este o persoană care în principiu lucrează cu tinerii, în diferite contexte. De exemplu, lucrătorii de tineret sunt cei care lucrează într-un ONG, care organizează mobilități de tip Erasmus+. 

Acest lucru poate însemna că organizația fie se ocupă de scrierea și de aprobarea unui proiect, fie facilitează participarea la proiecte în parteneriat cu alte organizații, făcând partea care ține de recrutare de participanți potriviți din țara organizației, asigurarea că participanții respectivi ajung la destinație și înapoi în țară în condiții de siguranță, că primesc banii pentru transport înapoi, că au asigurare de călătorie etc. Sau care chiar se ocupă de întreg procesul: scriere și aprobare de proiecte, gestionare participanți, gestionare documente, raportare rezultate proiect. Lucrătorii de tineret sunt cei care lucrează în astfel de organizații. Rasa a descris pe larg profesia și ce spune ea este valabil și în România. 

Școala9: Povestește-mi mai multe despre ceea ce faci tu în prezent, la job

Rasa Tučinskaitė: Acum am propria organizație de tineret, un ONG în Vilnius, Lituania. Eu și colegul meu, Stefano, suntem co-fondatorii, project managerii și facilitatorii organizației „Loud and Clear”. Împreună identificăm nevoile, scriem proiectele, le organizăm și le și implementăm. Organizăm mobilități adresate lucrătorilor de tineret în special, dar lucrăm și cu alți traineri interesați să își dezvolte abilitățile profesionale.

- Ce înseamnă să fii lucrător de tineret? Poți să îmi dai mai multe detalii?

- Definiția variază în funcție de țară. În unele țări europene, nu există o definiție pentru acest rol, așa că mulți oameni improvizează atunci când trebuie să găsească una. În Lituania, de exemplu, această meserie este înregistrată și, pentru a deveni lucrător de tineret, trebuie să dai un examen și să studiezi științe sociale sau psihologie. 
Notă Școala9: În România, există cursuri de lucrători de tineret cu acreditare COR 341205.  

Pentru mine, lucrător de tineret este acela care lucrează direct cu tinerii. Cel care îi ascultă, îi ajută și îi sprijină în diferite contexte. Poți găsi lucrători de tineret în centrele de tineret sau în diverse ONG-uri și aceștia pot ajuta tinerii prin intermediul educației non-formale, al consilierii, însă fără a se limita la acestea. Depinde și de grupul-țintă al organizației.

- Povestește-mi puțin despre tine. Cum ai ales acest drum profesional?

- Mai degrabă drumul m-a ales pe mine. Totul a început cu un proiect Erasmus+; apropo, pentru mine, programul Erasmus este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care Uniunea Europeană le oferă tinerilor.

Totul a început cu un proiect de voluntariat prin intermediul Corpului European de Solidaritate, prin intermediul căruia am plecat un an în Portugalia. Știam de Erasmus+, dar nu mi-am imaginat că este așa de amplu, însă atunci când am făcut voluntariat, am aflat că există schimburile de tineri (pentru cei care au între 18 și 30 de ani), dar și cursurile de pregătire dedicate și celor de peste 30 de ani. Și bineînțeles proiectele pe termen lung, pe care le-am înțeles mai bine tot prin intermediul organizației pentru care am făcut voluntariat. Și așa am descoperit educația non-formală și mi-am dat seama cât este de interesantă și de frumoasă. 

În primul meu proiect Erasmus+ (era un schimb de tineri în Macedonia de Nord), chiar în ultima zi, mi-am dat seama că vreau să lucrez în acest domeniu. Mi s-a părut că este atât de interesant și de frumos și de impact și că vreau să le arăt și altor oameni aceste lucruri. Și când am ajuns acasă, i-am spus spus celei mai bune prietene: „Știi ce? Îmi deschid propria organizație, vreau să fac asta.”

Apoi lucrurile s-au pus în mișcare. Am auzit despre programul Erasmus pentru Tinerii Antreprenori, care le permite antreprenorilor la început de drum să meargă în afara țării să învețe de la antreprenori mai experimentați, lucrând mai întâi într-o organizație similară cu cea pe care vor să o construiască. Așa că mi-am făcut planul de afaceri pentru a deschide propria mea organizație în Lituania și am aplicat la o organizație din Grecia pentru a căpăta experiența necesară. 

Acolo am înțeles cum se organizează aceste proiecte și, în loc de patru luni cât trebuia să petrec acolo, am rămas timp de trei ani. Tot în Grecia l-am cunoscut și pe colegul meu Stefano, organizația ne-a oferit amândurora contracte pe termen lung și, timp de trei ani, am lucrat umăr la umăr. Și, bineînțeles, când petreci atât de mult timp lucrând cu cineva, rezultatul este că devii mai inspirat. Și așa am ajuns să deschidem împreună „Loud and Clear”.

Stand-up comedy despre drepturile omului

- Cum este organizația „Loud and Clear” diferită față de alte organizații care realizează proiecte pentru tineri?

- Cu „Loud and Clear” ne-am dorit să inovăm și să schimbăm puțin abordarea. Cât timp am lucrat în Grecia, am avut multe momente când nu ne simțeam suficient de motivați sau inspirați. Ne-au lipsit multe lucruri, cum ar fi ghidaj în realizarea proiectelor. Am vrut să învățăm cum să facem bine aceste proiecte, dar nu am avut mentori, am învățat de unii singuri. Și acum ne dorim să acoperim aceste nevoi și pentru alți oameni care vor să lucreze în domeniu. 

- Îmi poți da un exemplu de proiect care are acest ingredient inovativ?

- De exemplu, am avut un proiect cu tema „drepturile omului” și scopul era să creștem conștientizarea pe acest subiect. Și ne-am gândit să facem acest lucru prin stand-up comedy. Proiectul a fost scris și gândit în felul acesta. Și deși a fost foarte provocator de realizat, rezultatul a fost foarte puternic pentru participanți. 

Așadar, cu „Loud and Clear” ne dorim să păstrăm tematicile proiectelor europene, dar să inovăm puțin metodele pentru a oferi participanților cele mai bune experiențe. Sperăm că în acest fel, ei se vor simți inspirați să ducă din metodele pe care le învață alături de noi și tinerilor cu care lucrează ei. Sau să vină cu propriile lor metode inovative. 

- Care sunt subiectele pe care vă doriți să le abordați și care este focusul vostru din această perioadă?

- Drepturile omului, educația de mediu, problemele de la nivel social. Ne interesează și partea de digitalizare, dar nu doar să vorbim despre efectele negative ale acesteia, ci mai degrabă să îi învățăm pe lucrătorii de tineret cu care lucrăm skillurile tehnice de care au nevoie pentru a comunica online.

Alt lucru care ne interesează foarte mult este să aducem aceste oportunități mai aproape de zonele rurale. De exemplu, în Lituania, nu trebuie să mergi foarte departe de oraș pentru a înțelege că aceste tipuri de proiecte ajung foarte greu în mediul rural. Și cred că este păcat că oamenii de acolo nu le pot accesa, că mulți dintre ei nu știu că e atât de simplu să vezi lumea prin intermediul unui proiect. 

- Pentru cei care nu știu încă, cum poți deveni lucrător de tineret?

- Să fii lucrător de tineret este o responsabilitate uriașă, trebuie să îți dezvolți inteligența emoțională, să știi puțină psihologie, să știi cum să reacționezi în tot felul de situații, să înțelegi dinamica de grup, să fii capabil să creezi un spațiu de lucru sigur într-un grup. 

De aceea, înainte de a decide că vrei să faci asta, cred că trebuie să încerci. Și primul pas pe care îl recomand este să faci voluntariat local într-o organizație care lucrează îndeaproape cu tinerii. Să vezi cum funcționează organizația, nu este obligatoriu să fii de acord cu tot ce se întâmplă acolo, doar să înțelegi care este dinamica. Consider că este o idee bună să faci voluntariat local pentru că în felul acesta vei înțelege nevoile și problemele tinerilor de la tine de acasă. Și dacă îți place să faci acest lucru, dacă te pasionează, oportunitățile vor veni către tine. 

Provocarea cea mai mare: să-i ții pe oameni motivați

- Ce îți place cel mai mult la ceea ce faci?

- Îmi plac mai multe lucruri. Procesul de gândire, când pot să stau la o cafea sau într-un bar cu Stefano sau cu alți oameni și pur și simplu că putem avea un moment când spunem că „trebuie să facem asta!”. Exact așa a fost cu implementarea proiectului bazat pe stand-up comedy. 

Al doilea lucru care îmi place este procesul de implementare, când poți să transformi acele șapte sau zece zile ale participanților în ceva care pentru ei are foarte mult sens. Că pot urmări cum se construiesc relații între indivizi sau între grupuri de indivizi. Că pot să le provoc puțin felul în care gândesc despre diferite subiecte. Acestea sunt recompensele care mă motivează pe mine și din aceste motive, cred că acest job este minunat, este magic. 

- Care sunt provocările, dificultățile din cadrul proiectelor?

- Una dintre provocări este să îi păstrezi pe oameni motivați. Să îi faci să vorbească, să le stârnești interesul. Când lucrezi cu grupuri, apar mereu diferite dinamici, pe care este nevoie să le gestionezi. Apar conflicte, de care trebuie să fii conștient și pe care trebuie să știi să le facilitezi, e aproape inevitabil.

În plus, oricât de în detaliu ai planifica, oricât ai încerca să anticipezi toate scenariile posibile, e important să înțelegi că lucruri neprevăzute se vor întâmpla. Anumiți oameni ar putea decide că este amuzant să spargă ceva, că vor brusc să plece undeva, de exemplu. 

- Îmi poți menționa și o provocare personală?

- Sunt copleșită de toate lucrurile pe care este nevoie să le știu. Cu cât lucrez mai mult, cu atât mi-e mai clar că am nevoie să învăț mai mult. Este și frumos, dar este și o mare provocare pentru mine pentru că eu mă așteptam ca după câțiva ani de experiență în domeniu, lucrurile vor fi din ce în ce mai ușoare, însă am senzația că jobul devine din ce în ce mai complex.

Așa că provocarea mea este să fac față și să n-o iau razna, de exemplu, atunci când îmi dau seama într-un proiect că nu avem timp să trecem prin toate etapele pe care le-am planificat și apoi să mă gândesc cum să fac mai bine la următorul. 

„Scopul nostru nu este să le schimbăm opiniile, ci să le provocăm”

- Dar o bucurie?

- Bucuria este când văd acele mici schimbări în gândirea și în comportamentul oamenilor. Sunt oameni care vin cu opinii foarte rigide și scopul nostru nu este să le schimbăm opiniile, ci să le provocăm. Doar că uneori schimbarea se întâmplă de la sine.

De asemenea, mă bucur când îi ajut pe oameni să iasă din zonele lor de confort, când îi provoc să încerce ceva nou și când îi văd cum pur și simplu înfloresc pe măsură ce fac asta. 

- Spune-mi ceva invizibil despre jobul tău. 

- Sunt o grămadă de documente PDF și Excel pe care trebuie să le facem sau să le parcurgem, este foarte multă birocrație și sunt foarte multe nopți nedormite în spatele fiecărui proiect pe care îl organizăm. Și uneori mă simt geloasă pe oamenii care au capacitatea de a-și separa viața privată de job, însă, pentru că această lume este foarte frumoasă pentru mine, nu știu cum să fac să o separ de viața personală. 

- Ceva ce ai vrea să adaugi?

- Nu ești prea bătrân pentru proiectele pe care le organizăm. Uneori oamenii care au 30+ consideră că e prea târziu pentru ei să încerce Erasmus+, dar nu este adevărat.  

Youth worker, what kind of job is that?

„I wanna be a youth worker when I grow up”, said no one. But it should have. We have spoken with Rasa Tučinskaitė, a Lithuanian youth worker about a kind of job born from the European Union's projects: youth worker, which has its responsibilities and joys. How else could it be when you're working with youth?

I met Rasa Tučinskaitė in 2022 in the Netherlands while attending an Erasmus+ training course. The topic was human rights.

Together with participants from many European countries, I've spent with her and Stefano (her colleague from „Loud and Clear”) 10 days in Ommen, a very peaceful Dutch village, with splendid sunsets. For me, it was a period of discovery and amazement, because it was the first time I had the chance to travel in such a way, with an Erasmus training course. 
In the Netherlands, I've felt that I discovered non-formal education, Dutch culture, and Erasmus+ altogether. Also, I created connections with people from many countries, and I used the opportunity to understand better what a facilitator is or can be by analying the structure of the entire project and speaking with Rasa about this kind of job, which was very mysterious for me at that time.

Rasa also offered to let me facilitate a workshop, but I didn't have the guts to do it then, but two years later, when again I received a similar challenge, I accepted the invitation. By that time I was a facilitator myself (not the kind that works as a youth worker), and I think that Rasa's invitation was one of the reasons I fulfilled this aspiration of working as a facilitator because she invited me to try it then. 

During that time in Ommen, we have done numerous workshops and talked a lot about human rights. We talked about equality, acceptance of cultural differences, and human rights: the right to life, the right to safety, and the right to be free. The schedule was very well organized, and it employed different techniques: debate, improv, project-based learning, forum teather, and much more.

Both Rasa and Stefano are very passionate about their job. I could see that clearly two years after my first training course, when I had a similar Erasmus experience in Neunagelberg, Austria, and I could compare the level of involvement of the trainers from there to that of Rasa and Stefano, who, in my opinion, are very responsible and good at what they're doing.

I thought that their experience could be of use to others, so I invited Rasa to a conversation. Here is a formal presentation of her: Rasa is a Lithuanian youth worker who, at 33 years old, is now the co-founder of an organization that works with young people. Together with Stefano Esposito has founded "Loud and Clear,” and their goal for the moment is to spread learning about youth working through non-formal activities.

An informal way to describe her is that she is that person that believes that the creativity of young people should be released. 

Being an youth worker in Romania 

We know that „lucrător de internet” (the Romanian translation of „youth worker) sounds a bit odd in our language, but the job legally exists in our country; it has a code allocated in Codul Ocupațiilor din România (the list of occupations in Romania), and there are different entities that can help you get an official certificate to become a youth worker, which is accredited by the Ministry of Work and the Ministry of Education.

In our country, a youth worker is a person who works with young people in different contexts. For example, youth workers are the ones who work with youth in different NGOs or the ones who organize Erasmus+ projects. That could mean that the organization is either writing or approving projects, or it helps gather participants, or all the above. Youth workers are the ones who work in such organizations, and Rasa told us more about the job.

- Tell me more about your job.

I now have my own organization, an NGO based in Lithuania. I am the co-founder of the organization and simultaneously the project manager and one of the trainers. I work with my colleague, Stefano, and we design the projects, identify the needs, write the proposals, and implement them. We are delivering training, mainly for youth workers and other trainers.
- What is a youth worker? Describe this type of job a bit.

The definition varies depending on the country. In some European countries, the definition of a youth worker does not exist. Many people improvise when they need to define youth workers. In Lithuania, youth work will become a regular profession. The law has already passed, and there will be some requirements to call yourself a youth worker. You must pass a specific exam and study social sciences or psychology.

However, this framework is not that well established. For me, the youth worker is generally the person who works directly with young people. It's the one who hears them, helps them, supports them, and guides them in different settings. We can speak about youth centers. We can talk about NGOs. It can be through non-formal education activities about entrepreneurship, the environment, etc.

It depends on the organization's group target. It could also include youth working in other countries, guiding and counseling them in their careers.

- Can you share your story with me a little bit? How did you decide to choose this career path?

Well, I guess that the path chose me. Well, the story starts naturally with the Erasmus+, because Erasmus+, for me, is one of the most beautiful things the European Union is giving to all of us.

It started when I wanted to volunteer with European Solidarity Corpse for one year in Portugal. That was the first time I heard about Erasmus+ because the organization worked with it.

I went for the Erasmus+ before but never knew it was so big. But thanks to my volunteering, I learned that there are short-term projects, like the Youth Exchanges and Training Courses, and long-term projects because my organization worked a lot for the projects with other organizations around Europe. So, it kind of sparked my interest when I got to understand what non-formal education was about. And I thought that it was so interesting, so lovely.

It was my first project when I went to North Macedonia, a Youth Exchange. I remember sitting there on the last day after this project. I wanted to work in this field because I thought it was so interesting, lovely, and impactful, and I wanted to show others how beautiful it is.

After that, I went to many other projects, but after the first one, I remember when I came back, I was telling my best friend, "You know what? I want to open my own organization, and I want to do this."

Then I heard about the opportunity of Erasmus for Young Entrepreneurs, which is another program that allows people who want to establish their business, social business, whatever business, or already have established recently to go abroad and work in a similar organization and to learn from more experienced entrepreneurs. So that's what I did. I built my business plan to open the organization in Lithuania.

I found an organization in Greece that could host me and went there for four months. That was my first real touch because I started working only on the projects when I went there. So, I was not just a participant, but I was already involved in implementing the projects.

I stayed in Greece for over three years because they offered me a new contract after finishing my Erasmus plan. During those three years, I worked on different projects with different people.

- How come you and Stefano got to work together?

Stefano was already in Greece doing Erasmus for Young Entrepreneurs before me. The organization offered him to stay as well because they liked how he was working. And then, I arrived. So, we met in the organization. We have been working together for three years hand by hand, shoulder by shoulder. And, of course, when you're working with someone, you are getting more ideas and inspiration. So, yeah, it resulted in „Loud and Clear” at the end.

- How is „Loud and Clear” different? 

Let's say that with „Loud and Clear”, we wanted to bring a bit of innovation and a different approach. From the beginning, our primary role was working with the international youth workers community. Of course, we want to bring a lot of impact on the local level. But for now, we are more focused on bringing impact internationally and specifically with youth workers.

We missed a lot when we were working in Greece, and we sometimes had a bit of motivation, understanding, and inspiration. We also missed some guidance on how to do the projects, and how to do them well. We kind of learned it by ourselves. 

- Can you give me an example?

We had a project about human rights, but we wanted to speak about human rights from different perspectives. So, we chose stand-up comedy. The project involved using stand-up comedy techniques to raise awareness about human rights.

And as challenging as the project was, at the same time, it was very, very powerful. So, our main thing is that we want to bring the topics to the table that are very important but to use different methodologies to do a bit more experiential learning. And, yeah, in the end, just to give the best experience for the youth workers, so they could be inspired, they could take the best out of it, and they could bring it to the young people that they are working with daily.

- So, tell me, what is your favourite part of the things that you're doing? 

I like two things I can highlight. So, one, when the idea comes. That's like, you can just be sitting in the bar, and just to have this „Aha!” moment, you know. That's like, oh my gosh, we need to put this on. That happened with the stand-up comedy idea. The second part, of course, is implementation. I believe the job is magical. I am thinking about the learning experience for the people, you can make the seven, or ten days that they are spending with you very powerful, and very impactful. So, for me, for this reason, this job is something amazing.

It is very beautiful when you're building a relationship with the groups or with the individuals. It's also very beautiful when you're changing their thinking patterns a little bit about some topics, like the environment, for example. This is very rewarding.

- What are your main topics of interest?

Human rights, environment, social issues. Then we have digitalization in the sense of digital stability and more than just thinking about the negative aspects of digitalization, like cyberbullying, cyber violence, and cyber security.

Another topic is digital content creation, a kind of technical skill for the youth workers, trainers, and project managers from the NGOs. To give them the technical skills they need. Stefano is very good at this.

Another very important thing that we are working on right now is how to bring opportunities to people from rural areas. Because I know myself that in Lithuania when we were speaking about the Erasmus+ and how beautiful the world is, it's accessible if you are from the bigger cities. But the reality is a bit different if you go to the villages and you don't need to go too far. So, I really would like to focus and work with young people from rural areas. Just to let them know that it's there for them to see the world.

- So, for the people that don't know yet, who can become a youth worker? How can you become a youth worker if you want?

In general, to become a youth worker, I believe that the first step would be to invest in volunteering at a local NGO that works for young people. To see what work they are doing, of course, it's not necessarily that you need to love the work that they are doing but just understand the dynamics.

I would always suggest going to the one that works on the local level to understand what the young people are thinking about, what are the problems, what are the needs, and what is the interaction.

To be a youth worker or to work with young people or with young adults, it's a huge responsibility. So, I believe that you need to love what you're doing because there are so many things that you need to take into consideration.

Like, you need to have good emotional intelligence and a bit of an understanding of psychology as well as how it can work in certain situations, especially when you're working with the group psychology behind. So, you need to invest some time because there are so many things that trigger us. And the youth worker is supposed to be a person that creates a safe space.

So, I believe that before going there, you need to try. And if it's your passion if you love the job you will find the right opportunities for you.

And of course, it's not always rainbows and unicorns, there are a lot of challenges.

- What are the challenges?

The challenge is to keep the motivation of the people to stay engaged and to motivate them to speak. When you're working with groups, there are always group dynamics and group psychology and there are conflicts that you need to know how to facilitate. It's a part of life for sure, so it's not that you need to avoid them.

Also, as much as you can plan all of the details, all of the possible things that would happen, it is important to understand that things that you didn’t plan will happen. For example, a group of people could decide that it's going to be fun to do something, break something, or go somewhere.

- Can you mention a personal challenge?

I'm getting overwhelmed with things I need to know. The more I'm working, the more I understand that I need to constantly update myself. It's a nice thing but it's challenging because at the beginning I thought that I was going to have a few years of experience, and it's going to be very easy. But I understood that there are so many things that I need to be aware of. And that the details matter.

So my challenge is to keep up. And not to get crazy sometimes when I start to think, for example, about how important reflection is, but there's no time for it in the process.

- And your joy?

It's when I see the changes in the behavior, or in the mindset of the people I work with. There are sometimes people who come with very firm opinions and our job is not to change those opinions, it's to question them. You know,  they can find the answers wherever they want. And yeah, my joy, it's to hear the changes or the questions.
And, of course, to see some people blooming and to empower them to try something new to go out of their comfort zone and experience something.

- Tell me something invisible about your work.

There are tons of Excel and tons of PDFs that we save for inspiration, there is a lot of bureaucracy behind a lot of time needed for each project, and many sleepless nights.

Also, sometimes I am jealous of the people who can separate their personal lives from their jobs. But for me, it's too much combined. But the truth is that it's a very beautiful world (the world of youth work). And it's like, I just don't know how to, how it's possible to put the line between work and my personal life.

- Something to add?

You are not too old. Sometimes people over 30 think that they are too old for the kind of opportunities that we are delivering. But the truth is otherwise.