Chris Connaughton nu spune povești. El le construiește ca pe-un spectacol de teatru din gesturi și mimică, din expresii vesele, triste, încruntate, uimite, din tonul și volumul vocii. Te duce de la „A fost odată ca niciodată…” până la finalul fericit, de parcă ai fost acolo, în mijlocul aventurii, de mână cu personajele, auzindu-l pe lup cum vorbește cu Scufița Roșie sau privind-o pe Rapunzel cum își lasă părul în jos, din turn. Chris Connaughton este actor și face educație prin teatru în grădinițe și la clasele primare. Am vorbit cu el despre cum storytelling-ul - sau arta de a povesti - îi ajută pe copii să învețe să comunice și le dezvoltă imaginația și vocabularul.
Copiii procesează informații despre sunetele pe care le aud în jurul lor încă dinainte să se nască. Se obișnuiesc cu tonurile și cu vocile și chiar pot să identifice și să deosebească vocea mamei lor de ale celorlalți. A înțelege de timpuriu sunetele, tiparele vocilor și cuvintele îi va ajuta pe cei mici să învețe mai ușor să citească, spune cercetătoarea Karen Boardman, de la Universitatea Edge Hill din Marea Britanie, într-un editorial pentru The Conversation.
În timp ce manualele de prevenire mizează pe intimidare și zgârie suprafața problemei consumului de droguri, un specialist în reducerea riscului explică în ce fel ar trebui să le vorbim copiilor despre droguri. Și nu o face din cărți.
