Învață să gătească „cu ingredientele pe care le au acasă”
În altă zi, la atelierul de gătit, o grupă de copii cu vârste între 7 şi 12 ani, pregătesc biscuiţi alături de un instructor. „La şcoală trebuie să stai cu orele, să înveţi, e cam stresant. Aici e mai practic, am învăţat reţete pe care să le gătesc”, spune Sara.
Simona, instructorul de la atelierul de gătit, îmi spune, cu o faţă zâmbitoare, că îi place să lucreze alături de copii şi să gătească. „M-am bucurat că au gătit şi acasă ce au învăţat aici. Vreau să îi învăţ să gătească rapid cu ingrediente pe care le au pe acasă. Chiar dacă la acest atelier copiii au diferite vârste, fiecare se descurcă, îşi găseşte locul”, spune ea.
Atelierele, 11 în total, de la rugby tag, breaking, gimnastică, creație homemade au loc în cadrul Asociaţiei Merida din Timişoara, sub umbrela căreia se desfăşoară programul Hobby Lobby. Atelierele sunt create pentru copiii și tinerii care sunt expuși riscului de sărăcie și sunt dezavantajați din punct de vedere socio-economic, cu vârste între 8 și 16 ani. Chiar și în Timișoara, oraș în topul celor mai performante economic din ţară, există cartiere în care trăiesc oameni din categorii vulnerabile.
În ceea ce priveşte instructorii de la ateliere, „pentru noi este important să vedem un model de urmat în aceste persoane care devin instructori la Hobby Lobby, avem interviuri cu ei, iar odată ce începem colaborarea îi ajutăm cu resursele de care au nevoie. Suntem alături de ei la fiecare atelier. Căutăm şi selectăm acei oameni care vor să schimbe ceva, în bine, în comunitatea lor”, spune Elena.
Noris Lobonţiu este instructor de breaking, adică breakdance, la Hobby Lobby. Este un stil de dans care a devenit şi sport olimpic, iar Noris a reușit să ajungă în etapa de calificări pentru breaking la Jocurile Olimpice de la Paris din 2024.
Instructorul de gimnastică este Miguel Torres-Castilla, din Costa Rica. El a practicat şi studiat gimnastica în facultate, în Costa-Rica. De ceva vreme locuieşte în Timişoara şi face voluntariat la Hobby Lobby, la ora de gimnastică. Vrea să înveţe copiii despre cum să se bucure de efortul fizic, să se simtă bine făcând sport. „Abordarea mea le oferă copiilor şansa să se antreneze ca nişte profesionişti, chiar dacă nu vor merge la competiţii sportive”, spune Miguel.
De ce gratuit?
„Sărăcia în rândul copiilor nu înseamnă doar lipsuri materiale, ci merge mână în mână și cu lipsa unor oportunități fundamentale de dezvoltare și incluziune”, spune Iulia Chişiu, managerul de proiect Hobby Lobby. Din aceste motive, toate atelierele lor sunt gratuite. În prezent, se ţin în zona Fabric, la Centrul de zi Antimis, cu care au semnat un acord de parteneriat.
Elena Tănase, fondatoarea Asociaţiei Merida, spune că a adus programul Hobby Lobby în Timişoara pentru a completa serviciile deja existente pentru copii și tineri. Ea consideră că „astfel de contexte de învățare și interacțiune sunt esențiale pentru viitorul orașului nostru și implicarea comunității, iar colaborarea cu instituțiile publice, cu şcolile și/sau antreprenori poate asigura această șansă copiilor în toate colțurile orașului. Ne dorim mult să putem extinde programul Hobby Lobby şi în Kuncz, unde, recent, Primăria Timişoara a construit un centru educaţional. Sau în zona Plopi”. Ambele sunt zone marginalizate în Timişoara, cu un număr ridicat de familii dezavantajate socio-economic.
La momentul discuţiei noastre, Primăria Timişoara nu dăduse încă un răspuns solicitării trimise de Elena privind organizarea de ateliere gratuite în aceste centre.
Povestea Hobby Lobby
Elena şi Iulia s-au cunoscut la Cluj, în 2017. Fiecare avea un background diferit, însă un ideal comun. Să ofere sens muncii lor.
Elena a plecat din Timişoara la vârsta de 12 ani, alături de familie, în Canada. A studiat muzica în Canada şi apoi a predat teatru muzical, timp de doi ani, în Coreea de Sud. A descoperit un masterat despre pace şi conflict la Universitatea din Innsbruck, în Austria. După absolvirea masteratului a început să lucreze la SOS Satele Copiilor International, cu sediul la Innsbruck, pentru situaţii care necesitau răspunsuri de urgenţă şi advocacy. În tot acest timp, îi lipsea România, amintirea bunicii ei şi a copilăriei petrecute la ţară. Revenirea ei în România a coincis cu momentul în care a început războiul în Ucraina şi, în acea perioadă, a lucrat la Asociaţia Logs din Timişoara, unde a coordonat centrul de activităţi pentru refugiaţi. Apoi a decis să continue să lucreze cu copii din cartierul în care locuia, în zona Dacia, şi a înfiinţat Asociaţia Merida. Programul Hobby Lobby există în mai multe ţări din Europa, iar Elena spune că „odată ce exista deja un program care funcţionează, mi s-a părut o idee bună să îl aduc şi în Timişoara. Mie îmi place să lucrez în echipă şi, din prima secundă, m-am gândit la Iulia”.
Iulia a lucrat în Cluj, într-o corporaţie, pe partea de project management şi financiar. În septembrie, anul acesta, a acceptat propunerea Elenei de a se alătura programului Hobby Lobby. A acceptat deoarece crede în valorile promovate prin acest program. Consideră că este o activitate cu mai mult sens decât job-ul din corporaţie, care era destul de static şi, în plus, simţea o plafonare. Este, din fire, o persoană curioasă şi s-a convins de mult timp că învăţarea trebuie să aibă loc pe tot parcursul vieţii.
Atelierele de la Hobby Lobby oferă copiilor oportunităţi educaţionale astfel încât acestea să nu mai rămână un privilegiu pentru ei. Cu toate acestea, cea mai mare provocare cu care cele două se confruntă este percepţia oamenilor că „dacă este gratuit, nu este de calitate, nu se implică aşa de multe resurse sau nu există rezultate”, spune Iulia.
„Am aflat de aceste ateliere de la alţi părinţi. Îmi doresc ca fetele să înveţe lucruri noi şi să îşi facă prieteni noi. Este prima dată când vin”, spune Maria, mama a două fetiţe care participă la ateliere. Adriana, o altă mămică, a văzut că fetiţa e încântată de activităţi, iar ea, ca părinte, îşi doreşte să îi ofere oportunităţi noi de învăţare „contează mult tipul de activitate. Vreau să înveţe şi altceva”.
Pe lângă promovarea diversităţii şi sprijinirea incluziunii sociale, pilonii care stau la baza programului, Elena şi Iulia vor să le ofere copiilor şi ocazia de a-şi dezvolta noi competenţe, empatia, atitudinea de leadership, rutină, implicare şi ocazia de a-şi valorifica potenţialul.
Putem învăţa oriunde
Iulia este de părere că nu trebuie să ne bazăm doar pe instituţiile publice atunci când vine vorba de învăţare. Atât adulţii, cât şi copiii pot, de-a lungul vieţii, să îşi dezvolte hobby-uri sau competenţe noi participând la cursuri pe aria lor de interes.
Pentru copiii care au abandonat şcoala, mesajul Iuliei este că „nu trebuie să punem semnul egal între faptul că am abandonat şcoala şi nu mai trebuie să învăţ nimic. Unele lucruri se învaţă şi în afara şcolii, este important să nu pierdem contactul cu aceşti copii. Trebuie să îi ajutăm să îşi dezvolte gândirea analitică, pentru a putea discerne singuri între adevăr şi minciună”.
Am plecat de la Hobby Lobby înainte ca atelierul de gătit să fie gata. Copiii puneau biscuiţii la copt. Elena şi Iulia m-au salutat, bucuroase că le-am trecut pragul. Din universul colorat Hobby Lobby, am ieșit în cartierul Fabric. Deşi anul acesta Primăria Timişoara a anunţat un amplu proiect de regenerare urbană pentru această zonă, lucrările nu au început încă. Tot aici este situată şi celebra Fabrică de bere Timişoreana, cea mai veche din țară, dar cartierul este în paragină de zeci de ani, case dărăpănate, trotuare pline de gropi şi şosele cârpite pe alocuri.
Cu peisajul din jur pare greu de crezut că până la Operă, în centrul Timișoarei, sunt mai puțin de 3 kilometri.
1/4
