În facultate am studiat Jurnalism, iar acum urmez un master în Management educaţional şi dezvoltare curriculară în cadrul Universităţii de Vest din Timişoara. Îmi place să citesc, să scriu şi să călătoresc.
Odată cu revenirea la școala în format fizic pe ultima sută de metri a anului școlar, în majoritatea familiilor cu copii au apărut nesiguranțe și temeri cu privire la mersul la școală. Copiii și adolescenții au mare nevoie de sprijinul familiei și al cadrelor didactice pentru reacomodarea la școala fizică, în special acum, în plin sezon de teste, teze, evaluări naționale, bacalaureat și admiteri - toate sub masca de protecție și cu miros de dezinfectant.
O profesoară aplică la clasă învățarea bazată pe proiect pentru ca elevii să fie mai creativi și mai responsabili față de propriul proces de învățare.
Poate este o amintire falsă, nu știu, dar tind totuși să cred că într-unul dintre manualele din clasele primare exista o povestioară despre un băiat care, trecând pe lângă un om din sat, nu i-a dat binețe, iar acesta i s-a adresat căciulii cu proverbul pe care cred că mai toți îl cunoașteți. Privind în urmă cu experiența omului de la catedră, îmi spun că povestirea cu pricina (dacă o fi existând) avea caracter moralizator și viza dezvoltarea unor atitudini, într-o vreme în care nu se vorbea despre modele curriculare, despre competențe, despre dezvoltare personală, într-o vreme în care se implementau programe analitice, iar manualul era unic și sfânt, într-o vreme în care respectul...