Clasa a XII-a e un prag pe care fiecare licean îl trece în alt fel. Alexandru Dobromir, proaspăt absolvent al Colegiului Național „Sfântul Sava” din București, a fost mereu autodidact și a căutat – pentru olimpiade, teze sau pregătiri pentru Bac – răspunsuri dincolo de programa oficială, pe care nu de puține ori a găsit-o lipsită de coerență. Cu 9,95 la mate și un 9,70 la chimie organică la Bac, Alex explică cum notele nu reflectă neapărat un sistem de predare care merge ca uns, ci un instinct de a te descurca pe cont propriu.
*
Oamenii de a XII-a, în general, nu sunt stresați. Contextul te stresează, părinții te stresează, sistemul te stresează. Volumul de muncă pe care l-am avut într-a XII-a nu a fost diferit de cel dintr-a X-a sau a XI-a. M-am descurcat la toate, dar am și fost într-o școală cu opt-zece ore de matematică pe săptămână în generală. Într-a IX-a și a X-a aveam cel mai bun și mai sever profesor din Colegiul Național de Informatică „Tudor Vianu”. Dar am ajuns să stau pe acasă ca să pot face și alte lucruri, sau pentru că eram obosit. Mai chiuleam de la o oră pentru că nu mă trezeam la timp sau pentru că-mi făceam tema la altceva. Profii se uitau cu dispreț când aveai absențe, te ascultau din ceva „greu, ce n-o să știi”, de parcă absențele alea erau o ofensă la adresa lor.
*
M-am mutat într-a XI-a din Vianu, de la șase ore de mate pe săptămână și olimpiade la chimie, în Sava, pentru că m-am hotărât să fac psihologie [și datorită influenței Learnity, o școală alternativă pentru liceeni – n.r.]. Prin iarna dintr-a X-a mi-am dat seama că vreau asta, dar nici nu știam exact ce e psihologia – credeam că după ce termini poți face doar terapie sau consiliere, coaching sau HR.
*
Nimeni nu povestește despre cum se face cercetare în psihologie, sau despre partea care nu e doar aplicată. Research-ul serios și greu. În afară, psihologia e combinată cu chimie, experimente, înveți cum să faci umanism științific, așa că voi merge în Anglia la o facultate care are cursuri de psihologie experimentală: introspecție, experimente, știință, neurologie și neurofiziologie. Am început să mă uit și eu la cum comunic cu alții, la cum funcționează relațiile dintre oameni, la frici, la lucruri pe care le ascundem (și de ce).
*
Mama a fost profesoară de matematică și știe că lucrurile nu merg bine la noi, doar că încă are gândirea că școala e importantă și trebuie să ai note mari. A spus că mă lasă să fac psihologie, dar cu condiția să merg în continuare la Olimpiada de Chimie. Până nu i-am dovedit concret că ce fac e pe bune, a fost mai rigidă. Nu e ușor să lași în spate câteva olimpiade de chimie și Medicina – unde eram ca intrat – și să zici „ah, eu fac altceva pentru că am eu chef”; trebuie să ai un job, bani, să fii serios.
Cuvântul „serios” e foarte important pentru mulți părinți. Să ai o meserie serioasă – de parcă nu orice profesie e serioasă pentru un profesionist. Unii nu percep orice profesie la fel de serioasă ca pe alta, dar un actor poate munci mai mult ca un medic într-o anumită zi. Omul care e extrem de serios în ce face dă tot ce are.
*
Am fost serios într-a XI-a la chimie, ca să pot studia psihologie. După locuri fruntașe la olimpiade într-a IX-a și a X-a, într-a XI-a – când credeam eu că știu mai mult – am ieșit primul sub linie. M-a dărâmat, mama era supărată. Făceam asta de câțiva ani și nici nu știam cum să trăiesc altfel, așa că m-am dus la Olimpiada de Științe ale Naturii – pentru care trebuia să știu bio, geogra, fizică, chimie. Eu nu mă consideram pe mine un eșec – îmi dădusem seama că medicina nu e pentru mine (deși m-aș fi dus pe neuro), dar unii au perceput ca pe un fail că n-am reușit s-o fac să fie pentru mine.
Am înțeles aproape tot ce se face prin liceu, fiecare capitol, și așa mi-am dat seama că nu se fac deloc conexiuni. La Olimpiada de Științe trebuie să corelezi geografie cu biologie, cu fizică și chimie. Te întreabă dacă un gaz nu-știu-de-care se propagă deasupra nu-știu-cărui-oraș în nu-știu-ce strat din stratosferă. Trebuie să știi straturi de la geografie, densitatea gazului de la fizică, cum reacționează de la chimie și dacă deasupra orașului e poluare sau nu, dar ca să poți da răspunsuri trebuie să legi informațiile din materii. Or ele sunt predate separat, în ani diferiți de școală. Partea de știință din geografie se predă într-a IX-a și a XII-a, la biologie tot a IX-a și a XII-a, la chimie într-a XI-a și a XII-a, iar la fizică jumătate din informații nici nu se predau la liceu, le înveți acasă.
*
La științe, examenul de Bac a devenit o glumă proastă. Ministerul Educației Naționale a stabilit că e o idee bună să uniformizeze materia de la liceele tehnologice cu cea de la liceele teoretice. Adică un om care e olimpic internațional la chimie dă același examen la sfârșitul liceului cu unul care a intrat cu 4,50 la un liceu tehnologic. Nu mi se pare un progres, ci un regres.
*
Într-o școală internațională, de exemplu, înveți patru materii și volumul este 50% din al nostru pentru opt materii. Cine are mai mult succes oare? Când profesorul a explicat cu cel mai mare zen teoria relativității, la sfârșitul orei de fizică am fost doar doi care am înțeles. Eram clasa cu a doua medie din țară și cu pretenții de elită în fața inspecțiilor care crispează toți profesorii. Pe colegi nu-i interesa neapărat să înțeleagă, ci să-și ia notele, iar profii, cu programa așa cum e, făceau ce puteau.
*
La chimie, fiecare proces se desfășoară după un mecanism: pentru că, pentru că. Noi învățăm într-a IX-a cât de cât de ce, apoi într-a X-a și a XI-a zic asta și asta se mută dintr-o parte într-alta pentru că e acid sau altceva, dar nu ți se explică o cauzalitate a mecanismului. Etapele mecanismelor organice se dau abia într-a XII-a. După ce ai tocit doi ani toate reacțiile și le știi pe de rost, ți se explică de ce sunt așa. După doi ani. De ce? La fizică trebuie să înveți într-a IX-a lucruri din programa de clasa a XI-a, semestrul doi, dacă vrei să le știi ca lumea.
*
Dacă nu termini toată materia, ca profesor, ești considerat slab. Dar dacă termini, sunt șanse mari să nu înțeleagă toți. Profa noastră de bio ne spunea: „Dacă ați fi știut X lucru, ați fi știut ce predau acum, dar X s-a scos din programă. Și asta a rămas, dar nu vă trebuie decât la un subpunct de la Bac, în rest vă trebuie doar dacă ajungeți la Politehnică.” Dar învățăm așa, ce să facem.
*
La biologie erau vreo șase manuale și erau cu greșeli. Dacă iei două manuale și te uiți la același capitol, nu scrie același lucru despre același subiect. Olimpicii de la biologie mi-au povestit că ei citesc toate manualele, dar apoi se duc și la tratate. Când primesc un exercițiu la olimpiadă, se gândesc dacă în manual era într-un fel sau altul și se gândesc cum ar vrea profesorul să răspundă, nu se gândesc cum ar fi 100% corect din punct de vedere academic, pentru că apoi scade punctajul pe motiv că în manual apare într-un fel și ei au scris ca-n tratat.
*
Olimpicii și oamenii autodidacți învață pentru că așa vor ei, nu pentru că li se impune, și vorbesc între ei, fac conexiuni. Dacă te rezumi la ce ți se dă e incomplet pentru vederea de ansamblu. Dar dacă stai să-ți faci toate temele, nu ai timp să ai spirit autodidact.
Eu am avut timp pentru că nu făceam temele și știam c-o să iau trei. Am prieteni – liceeni cu argint la olimpiada internațională de mate – cu sloganul „o absență e mai bună decât un trei”. În alte țări, dacă ești olimpic ești ajutat mai mult. La noi trebuie să te descurci.
Alex s-a descurcat și în ultimul semestru de liceu, în care – pe lângă toate pregătirile pentru Bac –, a organizat împreună cu un prieten EXTRA, o conferință cu, despre și pentru liceeni, în care colegi și prieteni au vorbit despre pasiunile lor. A fost o zi de martie pentru care făcuseră rost de sponsorizări, sală, invitați, microfoane, în care ieșise totul bine, deși nu mâncaseră o zi întreagă.
În ultimele luni înainte de Bac, a descoperit platforma pentru freelanceri Fiver, prin care a strâns vreo 450 de dolari din scris despre filosofie și psihologie, pentru o vară independentă la festivaluri.
Acum face pregătiri pentru o tabără cu copii, pentru plecarea în Anglia și se gândește în grija cui va lăsa EXTRA, conferința pe care o vede evoluând într-o comunitate de liceeni care schimbă idei și se ajută reciproc.
„E important să fii activ”, spune Alex, „și să dezvolți în jurul tău.”
