Corina Popa a terminat Facultatea de Litere în 2012, specializarea Română-Spaniolă. A absolvit și două masterate, în domeniul lingvisticii și al tehnicilor diplomatice. Apoi, a fost admisă cu media 10 la Școala Doctorală a Facultății de Litere. În al doilea an de doctorat a fost selectată pentru un stagiu de cercetare la Universitatea Complutense din Madrid – Facultatea de Științe ale Informării. Tot la Madrid, a fost admisă la Școala Diplomatică. A fost una dintre cei 40 admiși din 3000 de candidați.
De pe postul de asistent universitar din capitala Spaniei, s-a întors în România. „Am ajuns să trăiesc perioada cea mai bogată în activitate științifică și de recunoaștere de până atunci.” A devenit un om cu o largă viziune despre educație, astfel a dorit să împartă acasă ce a dobândit de la spanioli.
La ce folosește gramatica? Să știm că mergem la „serviciu”, nu la „servici”
Abia împlinise 28 de ani când, în 2019, Corina Popa a înființat Școala de Gramatică, îngrijorată că dezacordurile sunt pe punctul de a deveni normă. A decis să înființeze un concept educațional integrat. A înțeles ce rol îi revine gramaticii și spune că de ea nu scăpăm niciodată.
„La un interviu de angajare, spre exemplu, când credem că «am scăpat, în sfârșit de școală», trebuie să adecvăm limbajul stilului de comunicare formal, să prezentăm un CV în care competențele de redactare au fost antrenate odată cu cele digitale, să articulăm clar cuvintele care ne definesc, să avem o retorică adecvată a privirii, să înțelegem sensul întrebărilor pe care le primim și să răspundem concis și la obiect, să analizăm și să argumentăm temele propuse, să cunoaștem tehnicile de autoprezentare realistă și pozitivă, să ne cunoaștem drepturile și obligațiile, știind totodată că vom merge la serviciu, nu la … «servici»”, spune profesoara.
Școala de Gramatică vine cu tot felul de metode noi. A transformat dicționare în jocuri, regulile gramaticale în formule matematice, astfel ca noțiunile lingvistice să fie pe înțelesul tuturor. De exemplu, printr-o poezie, poți înțelege mai bine forma de plural a unor cuvinte care ridică probleme de obicei:
„Din visuri făcute scrum, /Învață-mă să adun/ Puf și pene de speranță, /Gânduri fără importanță, Pe care capul s-așez, / Și-n vise să croșetez / Lumea din arce de cerc, /Lumea-n care să încerc/ Din arcuri s-arunc săgeți/ De speranță către toți/ Ce-au uitat a mai zâmbi/ Cu nădejde, zi de zi.” Platforma online a adunat deja 75 de mii de utilizatori.
„Educația din România a supraviețuit cumva datorită profesioniștilor de la firul ierbii”
În România, profesorul își câștigă respectul mai ales dacă știe să se impună prin autoritate. În comunitatea universitară spaniolă, Corina Popa a înțeles că autoritatea vine din integritate și exemplul moral și profesional.
„În Spania, am putut observa, în practică, viziunea mentalității deschise în educație. Așa am înțeles că una dintre ideile falimentare ale sistemului românesc de educație este aceea că o persoană foarte tânără cu idee bune nu se poate compara cu persoanele în vârstă, cu experiență.”
În realitate, România are nevoie de o credibilizare și de o revalorizare a profesiilor didactice, crede Corina. Totuși, profesoara observă și lucrurile pozitive. „Ne sabotează uneori și viziunea consumeristă a educației – elevul este un client, apoi un absolvent, care trebuie să fie integrat pe piața muncii, iar profesorul – un instrument”, consideră tânăra.
„Mare păcat, căci avem realmente profesori excepționali în care merită să investim. Dacă educația a supraviețuit cumva, acest fapt li se datorează profesioniștilor de la firul ierbii, care au făcut ce au știut și ce au putut mai bine, indiferent de crizele pe care țara le-a traversat.”
În Spania se pune accent pe relația dintre elev și profesor. Educatorii, învățătorii, profesorii sunt mentori ai copilului și trebuie să întrunească câteva însușiri esențiale. „O să enumăr câteva calități și criterii: empatie, vocație asumată și exersată, disponibilitatea de a învăța constant, demnitate, responsabilitate, profesionalism, integritate, stăpânirea exactă a noțiunilor din sfera propriei discipline, abilități de comunicare.”
Se șterge clar linia de separație între cei care predau și cei care învață. Profesorii sunt mai mult orientatori decât transmițători de cunoștințe. Ei ghidează elevul pe propria lui cale de cunoaștere. „Profesorii le sunt coechipieri studenților. Relația se bazează pe încredere, afecțiune și respect. Studenții sunt încurajați să îi contrazică pe profesori, să gândească, să le devină colegii curajoși de mâine”, spune Corina.
„Minimum un an de practică pedagogică intensivă, mentori, stagii de pregătire”
Crede că în sistemul educațional românesc ar fi necesară o schimbare de mentalitate. Încă nu se apreciază just oamenii competenți. „Multe din problemele din sistem vin pentru că unele dintre posturile-cheie din foarte multe domenii sunt ocupate de persoane pe care nu mereu le recomandă competențele, ci tradiția de familie sau influența”, adaugă Corina Popa.
Mentalitatea cu privire la educație ar trebui să și-o schimbe întreaga societate. Auzim prea des în jur: „la ce servește atâta școală?”. „Știm că educația este mai mereu Cenușăreasa bugetului de stat, că avem o rată rușinoasă a analfabetismului funcțional, probleme grave în privința digitalizării, un curriculum preuniversitar perfectibil, multe de rezolvat cu privire la etica academică etc.” spune profesoara.
Una dintre soluțiile sistemului educativ din România ar fi investiția în mediul universitar, către acele departamente care formează profesorii, către studenții de azi, care vor deveni mentorii copiilor de mâine. „Aș regândi programele de formare psihopedagogică a viitorilor profesori, care ar trebui să aibă parte de minimum un an de practică pedagogică intensivă, de mentori, de stagii de pregătire, de examene serioase prin care să-și poată demonstra de la abilitățile pedagogice, la cele de oratorie, de la cele de etică și de integritate academică la cele de didactică a propriei discipline.”
Schimbarea începe de la autorități, guvernanți și politici educaționale. Dar nimeni nu este ținut în loc să fie mai responsabil și să aducă o contribuție. „Nimic nu îi împiedică pe primari să aloce resurse școlilor din localitățile pe care le păstoresc. Nimic nu îi împiedică pe profesori să fie deschiși și amabili cu elevii și cu părinții, creativi în realizarea lecțiilor și interesați de formarea lor permanentă. Nimic nu-i împiedică pe elevi să se raporteze la învățare ca la un dar, să citească, să gândească critic.”
Gramatică și teatru pentru copiii din clasele mici
Corina a început deja să pună umărul la partea ei de contribuție prin Școala de gramatică. În cadrul ei există și o școală-pilot care se desfășoară sub forma unui teatru de păpuși. Copiii cu vârste cuprinse între 6-11 ani lucrează alături de actori profesioniști și pedagogi. Printre cursuri se numără „Gramatică, gândire critică și comunicare” – curs coordonat de Izabela Manolache, și „Media, televiziune și redactare de text jurnalistic”, program pe care Oana Despa îl susține pentru elevii de gimnaziu și pentru liceeni.
Școala de gramatică se adresează și românilor de peste graniță. În colaborare cu Școala de Artă „Catharsis” și cu susținere de la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul Guvernului României, au creat proiectul „Limba română pentru toți românii.” Mai au și platforma „Cuvinte românești” care cuprinde materiale didactice video și audio, utile elevilor, profesorilor și tuturor iubitorilor limbii și culturii române.
În plus, anul trecut au lansat primul volum din „Jurnalul călătoriei lui Gramolino. COOLegere de gramatică”.
