Alexandra a lucrat constant timp de patru ani la un cerc de cultură și civilizație spaniolă, pe care-l urma în paralel cu școala. L-a găsit greu și pe acela: spaniola nu e o limbă pentru care există multe variante de studiu extracurricular în Iași.
„Nu a fost un moment exact în care să îmi dau seama și să spun gata, de atunci îmi place spaniola. Mi-a plăcut de mică, mă uitam la actori din Spania, America Latină, ascultam melodii în spaniolă și mi-a plăcut foarte mult. Din clasa a VIII-a am început să învăț, am vrut să fac și cursuri, dar nu am găsit, așa că m-am înscris la un cerc de cultură și civilizație din Iași, unde înainte de olimpiada de anul acesta am făcut cursuri de conversație ca să mă pregătesc mai bine”, povestește Alexandra.
Multor tineri din provincie le lipsesc activitățile extrașcoală prin care să-și dezvolte o pasiune. Asemenea Alexandrei, trebuie să găsească soluții singuri. Iar în ceea ce privește învățarea de unul singur a unei limbi străine, cercetările arată că se poate prin diverse metode:
- Imersiunea, adică interacțiunea cu vorbitori nativi, să asculți muzică, să vezi filme în acea limbă, totul din jurul tău să fie din acel mediu. Școala 9 a vorbit cu Scott H. Young, un canadian care într-un an a ajuns la un nivel bun în patru limbi, mutându-se chiar în țările ale cărei limbi voia să le învețe;
- Învățarea prin asociere, adică pentru a învăța vocabular, asociezi cuvintele pe care le știi într-o limbă cu cele din limba pe care o studiezi;
- Persistență - studiile arată că e mai bine să înveți jumătate de oră zilnic, decât patru ore o dată pe săptămână;
- Metoda potrivită pentru tine. Unii învață bine în regim de meditații, alții în grupuri, unii folosind aplicații;
- Practică, practică și iar practică.
Alexandra cu siguranță a luat în serios practica, chiar din clasele mici. Asta chiar dacă nu avea cu cine să schimbe măcar un „hola” din când în când. „Nu am avut cu cine conversa, nu am crescut cu vreun prieten cu care să împart pasiunea”, spune tânăra.
Am întrebat-o dacă crede că este nevoie de meditații pentru a putea să faci față, astăzi, la școală. Alexandra a explicat că, din punctul ei de vedere, copiii care au timp să meargă la școală și să se pregătească din timp de examene nu ar avea de ce să se pregătească suplimentar ca să obțină o notă mare la examene de tipul bacalaureatului.
„Depinde mult de modul în care se pregătește fiecare în cei patru ani. Dacă te trezești cu puțin timp înainte și nu ai învățat, din diferite motive, atunci ai nevoie de astfel de metode, dar dacă te pregătești constant, din timp, nu. Dacă e o lună înainte de examen și nu ești pregătit, atunci ai nevoie de ajutor, dar este o decizie personală și fiecare simte când se apropie acel moment”, a punctat Alexandra.
Surpriza de după olimpiadă: o vizită la Barcelona
Alexandra a lucrat constant înainte de olimpiada de spaniolă fără să-și neglijeze școala; tot disciplina a ajutat-o. Nici nu se aștepta să fie prima, spune ea, deși a simțit că s-a descurcat bine și că va obține un punctaj mare.
La faza națională a olimpiadei a trecut prin trei probe: una scrisă, una de înțelegere a unei înregistrări audio și o probă tip interviu, un dialog cu unul dintre profesorii examinatori.
La ieșirea de la festivitatea de premiere au așteptat-o prietenele cu un mesaj colorat, premiu mai mare decât orice diplomă: „La reina de todos” („regina tuturor”). Iar din acel moment, lucrurile au mers în bine pentru Alexandra. O fire modestă, după cum o descriu profesorii, a început să vorbească despre performanța ei abia la 24 de ore de la momentul în care a fost premiată.
Serinella Zara, diriginta ei, profesor de limba și literatură română la școala la care învață Alexandra, Colegiul „Mihai Eminescu”, a scris pe Facebook despre performanța fetei. Un fost coleg de clasă al ei, absolvent tot de „Eminescu”, a contactat-o și a chemat-o pe Alexandra un weekend în Spania, în Barcelona. I-a scris profesoarei că vrea să întindă și el o mână de ajutor unui elev de excepție, cum a primit la rândul său un ajutor nesperat când era la școală.
„Să o spuneam pe-aia dreaptă: e greu să faci performanță doar pentru că îți place ție și nu te împinge un profesor. În școli vor și copiii, dar vor și profesorii, este un orgoliu atins când un copil ajunge la o performanță. De aceea mi se pare extraordinar ce a făcut Alexandra: pe tăcute, a învățat, s-a pregătit, la un moment dat am aflat că lucra pentru olimpiada de spaniolă fiindcă s-a calificat la faza națională. Și habar nu aveam: sunt foarte modești genul acesta de copii. Am elevi care fac coreeană, arabă, japoneză – îi văd că lucrează în bancă și-i întreb «ce faci acolo?». «Coreeană». «Dar cine te ajută?». «Nu, că fac singur»”, a declarat Serinella Zara pentru Școala 9.
Despre autodidacticism se vorbește mult printre experți și se caută metode prin care profesorii să dezvolte mai mult independența în învățare pentru elevi, acel „învață să înveți” din programele Ministerului Educației.
„Câți dintre noi se apucau de o limbă străină singuri, când am fost elevi?”
Profesoara spune că generația lor este nedrept judecată atât de dur și de aspru: că scade valoarea de la an la an, că elevii sunt nepregătiți etc. Există o schimbare generațională, spune Serinella Zara, iar asta se vede în primul rând din educația tinerilor, crede ea. Cei care fac performanță astăzi sunt copii modești, care muncesc fără să facă din asta un titlu de glorie.
Industria educațională este în creștere la nivel global. Estimările arată că se cheltuiesc pe educație și training, la nivel global, 5,6 trilioane (mii de miliarde) de dolari pe an, de către guverne și individual, potrivit platformei Predictive Analytics Today. În ceea ce privește sectorul privat al educației, incluzând școli sau diferite businessuri, se estimează ca profitul acestora aproape să se dubleze până în 2030. Educația iese tot mai mult din curtea școlii.
„Hai să ne gândim la noi – câți dintre noi se apucau de o limbă străină singuri, când am fost elevi? Sigur, nu erau posibilitățile de astăzi, dar aveam biblioteci, dicționare, puteam să o facem. E clar că există o schimbare generațională. Poate nu sunt mulți astfel de copii excepționali, dar ei există și sunt nedreptăți în discuția generală că «elevii de astăzi nu sunt interesați și stau doar pe telefon». Da, stau pe telefon, dar învață spaniola singuri, așa că hai să nu le mai dăm la fel de tare în cap și să îi solicităm pe cei care merită. Iar Alexandra este un copil care a fost ghidat, dar care a muncit singur foarte mult”, a mai explicat profesoara.
Diriginta a aflat că Alexandra a câștigat olimpiada după ce a întrebat-o ea, ziua următoare, ce a făcut la concurs. Iar fata i-a spus „știți, nu știu dacă să mă bucur”. De aceea Serinella Zara e încrezătoare în continuare în tinerele generații de astăzi. „Sunt profunzi și înțelepți la vârsta asta foarte fragedă. Sunt convinsă că lumea va fi a lor, le lipsește impulsul și curajul. Să le dăm asta, să punem umărul și să îi susținem. Au nevoie ca noi, ăștia mai mari, să le spunem «băi, ești bun», nu să îi întreb când au luat 9.90 de ce nu au putut să ia 10”, a mai spus Serinella Zara.
Profesoara de la cercul de spaniolă este chiar mai discretă decât Alexandra și nu a dorit să vorbească despre munca ei la Palatul Copiilor din Iași.
Alexandra ne-a povestit că nu vrea să lase pasiunea atât de mare pentru spaniolă în urmă, vrea să facă ceva în această limbă, dar nu se gândește să plece din țară. Sigur va face facultatea în România și apoi va avea timp să se gândească, să vadă cum poate să profite de faptul că „spaniola îmi aduce multe momente fericite și sigur îmi va aduce și pe viitor”.
Fotografii din arhiva personală
Dacă aveți o sugestie de articol, temă pe care să o abordăm sau o observație legată de acest material, vă rugăm să ne scrieți pe adresa redactie@scoala9.ro.
