
Reporter la „Ziarul de Iași” și corespondent la „Libertatea”. A învățat tot ce știe la „Opinia studențească”, din 2008, și de atunci uită câte puțin în fiecare zi.

Am prezentat cazul unei grădinițe private din Moșnița Nouă, din Timiș, unde mai mulți părinții acuză personalul că îi lovea pe copii sau îi închideau într-o cameră întunecată drept pedeapsă. Aceștia au povestit și cât de greu le-a fost să detecteze de la copii de vârste atât de mici ce se întâmpla la grădiniță. Am vorbit cu psihoterapeuți despre cum poți să afli dacă copilul tău trece printr-un abuz și ce poți face ca educator și profesor atunci când ai un copil cu tulburări de comportament la clasă.
Pe vremea când eram noi liceeni, nu exista așa ceva. Elevii nu erau implicați deloc în procesul decizional educațional, nici măcar în calitate de consultanți (poate doar responsabilii UTC – UTC de la Uniunea Tineretului Comunist). Îmi amintesc că prima acțiune a elevilor, de amploare, la care am participat, a fost în clasa a X-a, la câteva luni după Revoluția din 1989, un marș de protest prin care se cerea desființarea treptei a doua (examen care se susținea între clasa a X-a și a XI-a).
În fiecare vineri din ianuarie, ilustratoarea Alina Marinescu ne spune o poveste vizuală despre ce înseamnă să fii profesor în România și care poate fi influența ta asupra elevilor cărora le predai. Aceasta este a doua poveste.