
Reporter la „Ziarul de Iași” și corespondent la „Libertatea”. A învățat tot ce știe la „Opinia studențească”, din 2008, și de atunci uită câte puțin în fiecare zi.

O dată cu schimbarea conducerii, în plinul scandal al cursului universitar plagiat, Ministerul Educației și-a schimbat și strategia de comunicare. Aceasta este observabilă pentru toți cei care urmăresc modul în care instituția comunică pe Facebook, Instagram și în relația cu presa. Turul zilnic al lui Sorin Cîmpeanu la televiziuni a fost înlocuit de o distanță aparentă față de reprezentanții celei de-a patra puteri în stat, instituționalizată sub forma numirii unui purtător de cuvânt. Aceasta a fost, de altfel, și prima mutare a Ligiei Deca o dată cu instalarea sa pe Berthelot: numirea în această funcție a unei tinere profesoare, inițiatoare a proiectului Școlii de gramatică, implicată în societatea civilă, doctorul în filologie Corina Popa.
De ce scriem?
De ce am ales să scriem?
Ce ne îndreptățește să scriem?
Sunt întrebări la care am decis să răspundem ca urmare a comentariilor generate de unele dintre articolelor noastre, mai ales a acelora care au scos la lumină firele de praf de sub preșul educațional. Sigur, am ridicat doar puțin colțul preșului respectiv, iar haterii nu au întârziat să apară. „Jurnaliștii lui pește”, „niște frustrați”, „habar n-au de sistem”, „îi urăsc pe profesori” sunt câteva dintre caracterizările care ne-au fost făcute.
Așa că am decis să aducem câteva clarificări.
A fi bogat reprezintă adesea un avantaj pentru a fi admis la o facultate de prestigiu din SUA, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Harvard. 1 din 6 studenți face parte 1% cele mai bogate familii din SUA. Așadar, aproape 17% dintre studenții colegiilor americane de top vin din familii de milionari, arată publicația The New York Times. De ce ridică acest lucru probleme de inechitate? Pentru că acestea sunt colegiile ai căror absolvenți ajung să aibă un cuvânt de spus în politica americană.