
Reporter la „Ziarul de Iași” și corespondent la „Libertatea”. A învățat tot ce știe la „Opinia studențească”, din 2008, și de atunci uită câte puțin în fiecare zi.

Zbor spre Washington și e o minune. Odată pentru că, să fii la 10.682 de metri altitudine în cutia asta imensă, double decker, mi se pare excepțional, printre minunile omenirii. Parcurg în 14 ore de zbor un traseu pentru care doamnelor la 1.900 le lua o lună și zeci de cufere. Pentru mine a fost suficient un troler de 158 cm. Zbor spre America datorită programului Open World*, care tura asta duce jurnaliști români la instituții de prestigiu de presă din SUA. Ca experiența să fie și mai autentică, toți delegații locuiesc la familii americane acasă. Eu și Laura Popa, jurnalistă la Pressone, știm deja că ne vor găzdui John și Marylin Evrard, un fost avocat și o fostă doctoriță, în suburbiile din Chicago.
Astăzi, când din ce în ce mai multe primării gâfâie de povara plății facturilor pentru utilități în școli, iar elevii se întreabă cu ce vor ajunge la școală, cred că este momentul potrivit să (re)aducem în discuție subiectul reorganizării administrative. Implicit, cred că este de datoria societății civile să facă presiune pe Guvernul României pentru un proces onest de deliberare.
„Toți dansatorii când stau în bancă ba dau din picior, ba se joacă cu pixul.” Și dacă părinții lor sunt atenți la asta, îi pot ajuta să transforme extraenergia lor în artă. Se întâmplă asta la Școala performativă de la Centrul Național al Dansului București. Și săptămâna trecută, pe 26 mai, micii absolvenți ai cursurilor de dans contemporan și-au dat examenul final pe scenă, în fața celor dragi. O celebrare a mișcării într-o lume tot mai sedentară.