
Reporter la „Ziarul de Iași” și corespondent la „Libertatea”. A învățat tot ce știe la „Opinia studențească”, din 2008, și de atunci uită câte puțin în fiecare zi.

Elevii cu deficiențe de auz și din spectrul autist de la Centrul pentru Educație Incluzivă „Constantin Pufan” din Timișoara au primit în dar o pictură murală. co(art) este un proiect al Asociației Banat IT prin intermediul căruia doi artiști au pictat pereții exteriori ai școlii. Din cauza pandemiei, copiii nu au putut să le stea alături artiștilor în timpul lucrării, așa cum era planificat inițial. Însă s-au bucurat să vadă cum în fiecare zi se schimbă pereții școlii, bucată cu bucată. Pentru prima dată, stă scris cuvântul „școală” cu dactileme (semne efectuate cu ajutorul degetelor).
Se știe că în Republica, Platon îi alungă pe poeţi din cetatea pe care el însuși a imaginat-o. De ce? Argumentele sale sunt de natură filosofică și morală: pe de o parte poeții nu sunt decât niște imitatori, creația lor nefiind decât o copie a unei copii, iar pe de altă parte fiindcă arta distruge armonia sufletească a cetățenilor.
La Platon și la cetatea fără poeți ne-am gândit zilele trecute, când, după publicarea Ordinului 3.993 din 16 iunie 2021, semnat de ministrul educației, din nou, a câta oară?, profesorii au fost arătați cu degetul de comentatorii de pe rețelele sociale și nu numai.
D.P. Așa obișnuia să semneze articolele pe care le publica în ceea ce era, în anii ‘80, revista școlii. Revistă e impropriu spus, dar nici avizier nu poate fi numit acel panou din PAL prins de peretele de la parterul liceului, care își schimba înfățișarea săptămânal și pentru care scria el și elevii deopotrivă. Hai să-i spunem revistă-hibrid, fiindcă avea conținutul unei reviste, dar aspectul unui avizier.