Cum îi afectează pe copii faptul că sunt numiți „vectori” sau transmițători ai COVID-19

În pandemie, copiii au fost ținta unui limbaj dezumanizant și a unei politici care prioritizează nevoile adulților, scrie site-ul The Conversation. Efectele pe termen lung ale COVID-19 asupra lor rămân necunoscute, însă cercetările de până acum spun că cei mai mulți au simptome mai ușoare dacă se contagiază cu virusul. 

Cât despre rolul lor în transmiterea coronavirusului la adulți, în contextul dezbaterilor la nivel mondial și al studiilor, în spațiul public s-a folosit frecvent termenul „vectori” ai bolii. Se utilizează rar cu referire la oameni, în general așa sunt numite animalele, printre ele și insectele, care transportă un virus, o bacterie sau un parazit. „Este înjositor”, spune autoarea articolului The Conversation. „Ne încurajează să luăm în considerare copiii cu COVID doar din punct de vedere al impactului pe care îl pot avea asupra adulților”. 

Primii pași spre discriminare

Magazinele din Irlanda, de exemplu, au limitat accesul copiilor sub pretextul că ar fi astfel de „vectori”. Iar un pediatru din aceeași țară a declarat pentru publicația Irish Times: „Copiii sunt vectori, nu victime”, când i-a sfătuit pe adulți să-i țină pe aceștia la distanță unii de alții. 

Unii copii, însă, au avut simptome severe în urma infectării și multora care au trecut cu bine peste boală pandemia le-a schimbat radical viața. Școlile s-au închis ca să se oprească răspândirea virusului în rândul adulților, ceea ce a afectat procesul de învățare al elevilor precum și sănătatea lor psihică. Accesul la educație, mai ales pentru cei din medii vulnerabile, a fost blocat. În plus, unii dintre ei se bazau pe masa caldă primită la școală. Cu toate acestea, cei mici sunt considerați în România și în multe alte țări în primul rând „transmițători ai virusului”. 

Utilizarea acestui limbaj negativ depășește contextul pandemic. Când descriem un comportament inadecvat, de pildă, folosim cuvinte precum „copilăros”. Copiii sunt adesea definiți prin lipsa abilităților de adult și sunt considerați inferiori celor din urmă. 

Mai mult, infantilismul se intersectează cu alte forme de discriminare cum ar fi sexismul, rasismul și lipsa unor abilități, iar cei mai vulnerabili copii ajung și mai dezavantajați. 

În perioada COVID, adulții au luat decizii importante fără să se gândească la sănătatea copiilor. În mai 2021, de exemplu, Comitetul comun pentru vaccinare și imunizare din Regatul Unit, care consiliază departamentele de sănătate din Marea Britanie cu privire la imunizare, a discutat despre vaccinarea copiilor între 12 și 15 ani. Unul dintre punctele pe care membrii comitetului le-au luat în considerare a fost „permiterea circulației virusului printre copii”, ca să se extindă imunitatea la ei și să fie sporită la adulți. În primăvară, comitetul a decis să nu recomande vaccinarea pentru această categorie de vârstă, amânată până în septembrie.