Evaluarea Națională s-a încheiat, iar la ora asta absolvenții claselor a XII-a probabil încă asimilează materia de Bac ca să se prezinte cât mai siguri pe ei la examene. Am căutat pentru tine cele mai bune metode de învățare, de la elevi de a XII-a până la persoane care au trecut deja cu bine prin testări. Cinci eleve, un medic rezident de anul III obișnuit cu mult mai multe examene și un expert în educație îți dau câteva sfaturi practice, aplicabile chiar și acum, pe ultima sută de metri înainte de examen. Marea diferență între metode: studiul individual vs. studiul în echipă.
Învățatul de unul singur
Marina Vasile, medic rezident anul III, București
Am un stil anume ca să învăț; pentru mine funcționează cumva diferit toată treaba față de cum îmi povestesc alți colegi. Nu pot să învăț în pat sau întinsă: întotdeauna stau la masă, la birou, pentru că altfel mă ia somnul. Și învăț cu pixul în mână și hârtia în față, notez, desenez, scriu, subliniez.
Nu m-am împăcat niciodată cu învățatul mecanic. Dacă am înțeles un proces, îl țin minte mult mai mult timp. Dacă n-am înțeles, atunci încerc să aflu, să caut, să găsesc o logică în textul pe care îl citesc.
Dacă aș fi învățat mecanic, rezultatul ar fi fost ăsta: citeam azi, dădeam examenul, iar după examen, în secunda doi uitam totul.
Pentru Bacalaureat mi-a fost destul de ușor să învăț, că am dat chimia, pe care o aveam învățată din timpul liceului. La chimie e și de toceală, și de înțeles. Dar mai importantă aici e partea de matematică, de atenție la cifre, socoteli. Îți trebuie foarte multă atenție la detalii.
Cum am făcut cu formulele la chimie, dar și la matematică? Trebuie învățate exact așa cum sunt și ce m-a ajutat a fost să le scriu de foarte multe ori.
La română mi-am notat niște idei principale din fiecare operă pe care să le urmăresc pe firul logic și le-am dezvoltat atunci pe loc, la examen. Nu am învățat comentarii: am dezvoltat ideile principale. La mine așa a funcționat. Mi-a fost mai ușor decât să învăț cinci pagini de comentarii ca să-mi amintesc două, și alea incomplete.
La română depinde și de talentul fiecăruia, de ce îți pică și cât poți povesti pe marginea subiectului, dar e bine să ai un fir logic, o schemă. Cum ar fi, de exemplu, pentru o caracterizare, să scrii standardizat. Mie așa mi s-a părut mai simplu. Și m-a ajutat să știu povestea în sine, ce se întâmplă în texte, idei principale, repere. Dacă am citit povestea, atunci mi-a fost ușor să scriu ceva. Dacă ai citit, ți-e ușor să comentezi.
Pentru mine Bacul a fost o formalitate, dar ce am observat eu de fiecare dată e că înainte de orice examen trebuie să fii foarte odihnit. Că știi, că nu știi, că ai învățat, că n-ai învățat, trebuie să fii odihnit. Și, sigur, pe lângă asta să te prezinți la examen. Am avut mulți colegi în facultate care tindeau să sară examene pentru că nu au învățat toată materia, dar mereu le-am spus: cine știe, poate ai noroc și subiectul va fi din ce ai învățat.
Și un ultim sfat: începe întotdeauna cu ce e mai ușor, cu ceea ce știi. Timpul e extrem de important și niciodată nu o să pară suficient.
Theodora Zăbrăuțanu, clasa a VII-a
Pentru mine învățatul este o activitate continuă. În timpul școlii mă trezesc în fiecare dimineață, mănânc și învăț. Ziua sunt în mod normal la școală, seara fac teme și atunci învățatul devine activitatea principală pe tot parcursul zilei. Uneori glumesc, spunând că, în timpul săptămânii, mă ocup doar de școală și dorm.
Timpul liber îl consider în weekend, când găsesc câteva ore să citesc, să ies în parc cu colegii sau să mă întâlnesc cu alți prieteni. Totuși, asta se întâmplă o dată la două-trei weekenduri. De obicei, toată ziua de sâmbătă o petrec cu matematica și româna, cu pauze de masă și poate de somn, iar duminica termin temele la celelalte materii și apoi îmi pregătesc ghiozdanul, îmi fac ordine în cameră, poate mă uit la un film și... s-a terminat weekendul.
Folosesc doar WhatsApp. Nu am Instagram, TikTok, Snapchat etc. Inițial am fost supărată pe părinții mei că nu mă lăsau să îmi fac astfel de conturi. Acum nu doar că m-am împăcat cu ideea, ci sunt recunoscătoare că nu sunt dependentă de ele și nu acord timp și pentru asta, pentru că sincer, dacă o făceam, trebuia să iau din timpul pe care îl acord altei activități și tare îmi este teamă că aceea ar fi fost învățatul.
Nu am o metodă anume pentru a învăța, de fapt; uneori o fac automat. În clasele mici era o insistență din partea părinților, care apoi s-a transformat într-o obișnuință și într-o competiție a mea cu mine. Cu timpul, contrar așteptărilor pe care le-ai fi avut dacă m-ai văzut când eram mică, am devenit foarte organizată, ordonată și conștiincioasă. Mă ajută foarte mult faptul că învăț în jur de 80% din clasă și acasă îmi fac doar temele – ceea ce îmi fixează cunoștințele. Iar la materiile unde se cere teoria, învăț logic, înțelegând ceea ce citesc, implicit și ceea ce voi spune la oră. Fac asta în mod normal, deci atunci când am teste nu trebuie să învăț cu mult mai mult. De multe ori doar rezolv exercițiile și exemplele din carte, iar faptul că văd că știu să le rezolv mă ajută să îmi stăpânesc emoțiile pentru test, pe care, de cele mai multe ori, le am oricât de mult aș învăța sau oricât de bine pregătită aș fi.
Suplimentar, pentru olimpiade și concursuri, rezolv subiectele care s-au dat în anii trecuți și exercițiile din cărțile de pregătire, dar asta încep să fac cu două-trei luni înainte. În ultimele zile nu mă pot concentra și nu rețin nimic.
Elevi care ajută alți elevi
Anca Vrîncianu, elevă în clasa a XII-a la Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Bacău
Îmi ajut colegii la matematică în felul următor: ei lucrează din variantele de Bac și unde nu se descurcă mă întreabă pe mine. Mai sunt și colegi care nu aveau un portofoliu pus la punct cu formule, așa că am trimis eu din materialele de la pregătire toate formulele IX-XII.
Cu o colegă cu care sunt mai apropiată ne-am făcut un program să lucrăm împreună cam patru zile pe săptămână. Ea lucra din variantele propuse de minister și din culegerea de la profesorul de mate, iar unde avea neclarități mă întreba direct, iar eu pe video îi arătam și îi explicam cum se face.
Andy Varga, elevă în clasa a XII-a la Colegiul „Mihai Eminescu”, Satu Mare
Acum lucrez testele de la Ministerul Educației. Eu învăț cel mai bine când le explic altora. Acum am primit două solicitări din partea a doi prieteni, un coleg de clasă și un prieten de la o altă școală. Pe colegul de clasă l-am ajutat la informatică, iar pe celălalt la matematică, pentru că el se pregătește pentru medicină și nu se descurcă așa de bine la matematică.
Pentru mine e și asta o metodă de a învăța. Cel mai bine îți dai seama că știi un lucru atunci când poți să le explici și altora și poți să predai.
Eu lucrez când mă simt în stare să lucrez. Dacă nu sunt în starea necesară să mă apuc să fac ceva, atunci prefer să nu. Cel mai bine învăț spre seară, după masa, noaptea.
Andreea Mihai, clasa a XII-a, Colegiul Național „Vasile Alecsandri”, Bacău
Mi-am ajutat prietena și înainte, dar acum, în prag de bac, simt o conexiune mult mai puternică cu ea. Chiar țin minte o zi când se chinuia cu materia de la română și i-am explicat exact materialele pe care le aveam eu din materie și câteva idei din fiecare. Așa și ea: de fiecare dată când am nevoie de ceva, mă așteaptă cu brațele deschise să îmi ofere ajutor. E de la sine înțeles că ajungem să ne predăm între noi în momentul în care nu ni se oferă aproape nimic.
Experiența pot spune că mă ajută extrem de mult pe plan psihic. Ținând cont de situația în care ne aflăm, să ai un prieten sau coleg la care să poți apela când ai nevoie e cel mai bun sentiment de care poți avea parte. E benefic să învățăm împreună și să nu privim situația de parcă ar fi o competiție între noi cu cine va lua nota x sau y. Când vine vorba să înveți cu un prieten, nu o să te simți niciodată judecat dacă știi mai puțin decât el. Sau nu o să te trezești cu injurii sau țipete când greșești. Noi fiind obișnuiți să ni se aplice acest comportament, de ce l-am mai folosi asupra noastră?
Sanda Ilieș, elevă la Colegiul Național „Gheorghe Vrănceanu”, Bacău
Super-profa de istorie ne-a dat la începutul pregătirii un suport de curs pe care l-am tehnoredactat pe parcursul anului și pe care povestesc acum cu Sori, colega mea. Mă găsesc deseori folosind expresii de-ale doamnei care îmi provocau entuziasm.
Am stat prima oară cam trei ore pe videocall cu Sori. Prima temă era „Romanitate și dacism în viziunea istoricilor”. Urâtă și nu chiar. M-am găsit puțin overwhelmed la această primă predare amicală. Voiam să îi explic la fel de logic și frumos cum o face profa. Evident, nu mi-a ieșit, m-am bâlbâit, o întrebam dacă înțelege din paragraf în paragraf. În același timp, îmi bătea inima entuziasmată pentru că nu mă ajutam doar pe mine să repet lecția, ci eram și un sprijin pentru prietena mea.
Am reușit să organizez superb acel suport de curs. Îi spuneam lui Sori ce să sublinieze din toată marea aia de cuvinte, ca să rețină ușor, dar mai ales eficient: „Anul x să-l reții pentru că îl poți întâlni la mai multe argumentări din alte teme”.
Practic, din toată această experiență am realizat cât de mult înseamnă un profesor care predă pentru ceva mai mult decât un examen. Asta am încercat să fiu și eu pentru Sori, măcar un 50%. În același timp prindeam foarte mult drag de această meserie. De ceva timp e pitită într-un colț de gânduri, dar momentan îmi e prea frică de sistem.
Diferența dintre a învăța ajutând un coleg și a învăța cu un profesor este la nivelul „aflării”. Când îmi predă profesoara mea dragă de română mă metamorfozez într-un burete și nu las să-mi scape niciun cuvânt. Când învăț cu un prieten, e același entuziasm, dar de data asta storc buretele. Îi dau cum mi-a fost dat și mie și cunoștințele îmi ies din vorbe ca în filtrul ăla de pe tik-tok. Diferența e și de poziționare față de materie versus față de cel care o transmite.
Ce spune știința despre cum (să) învățăm
Prof. dr. Ion-Ovidiu Pânișoară, expert în educație și director al Departamentului de Formare a Profesorilor, Universitatea din București
Trebuie să spun că nu există o rețetă sigură și clară pentru modul în care învățăm. De pildă, cei mai mulți dintre noi învață mai ușor folosind picturile, diagramele, graficele. Vorbim despre un tip vizual de învățare, când vei reține mai ușor dacă folosești hărți, imagini, desene, dacă subliniezi cele mai importante idei cu culori. Astfel, când trebuie să-ți reamintești o informație, mai întâi îți apare în minte imaginea pe care ți-ai format-o în timpul procesului de învățare. În plus, îți este mai ușor să îți organizezi gândurile în scris (adică să îți „vezi” ideile pe foaia de hârtie).
Personal mă încadrez în această categorie, de aceea am și rezonat cu hărțile mentale propuse de Tony Buzan (autor al mai multor lucrări dedicate memoriei și citirii rapide, bazate pe o cartografiere a minții - n.red.). În fapt, de cele mai multe ori creierului nostru îi place să folosească culori și imagini, iar atunci când le vom utiliza în învățare, ele vor crește gradul de înțelegere și memorare.
Dar chiar dacă majoritatea oamenilor sunt vizuali în învățare, mai există alte două tipuri: tipul auditiv și tipul kinestezic. Dacă ești auditiv îți este mai ușor când înveți împreună cu o altă persoană (sau într-un grup de învățare) pentru că acest lucru te pune în situația de a asculta și a vorbi; ești stimulat de ritmuri, poeme și muzică. De pildă, sunt cercetări care arată că dacă există o muzică de fundal atunci când studiezi, s-ar putea să înveți mai bine și să îți placă mai mult.
Atenție, muzica trebuie să fie instrumentală, să nu aibă cuvinte pentru că, în caz contrar, cuvintele pot să interfereze cu informațiile pe care le înveți.
Și mai există și tipul kinestezic, atunci când simți nevoia să te miști în timp ce înveți. Cum îți dai seama dacă ești o persoană kinestezică? De pildă, lucrezi mai bine dacă te concentrezi pe perioade scurte de timp pe text și apoi încerci să memorezi în timp ce te plimbi încet prin cameră?
Și mai este ceva: te simți bine dacă construiești ceva (fizic) legat de materialul de studiat, ceva tangibil.
Această împărțire este doar una dintre clasificările stilurilor de învățare. Am vorbit în „Ghidul profesorului” și de alte clasificări (Honey & Mumford, Vermunt, Coffield, McCarthy și O'Neill-Blackwell, Butler, Kolb).
