Fenomenul dependenței de internet și tehnologie nu mai e nimic nou în zilele noastre. Nici faptul că timpul petrecut conectat se răsfrânge asupra dezvoltării emoționale și cognitive a copiilor nu e un lucru străin pentru părinți. Orice părinte a citit studii peste cărți despre cât de nociv este sau nu statul online. Și, până la urmă, o simțim pe propria piele, căci nici nouă nu ne e întotdeauna ușor să nu procrastinăm cu privirea pierdută în telefon. Prin urmare, fiecare părinte s-a înarmat din timp cu toate armele posibile și a făcut tot ce a putut în această luptă pentru atenția copiilor împotriva internetului.
Unii au încercat cu vorba bună, explicându-le copiilor de mici că prea mult timp petrecut în online înseamnă pierdere de vreme, adicție și distragere de la învățat. Alții le-au instalat pe tablete și telefoane programe de monitorizare și control, inclusiv unele care le limitează timpul petrecut pe net. Și mai sunt și cei care pur și simplu nu le-au dat acces la tehnologie, hotărând că e spre binele copiilor să întârzie cât mai mult contactul cu fascinația ecranelor.
Care dintre metode e cea mai potrivită pentru fiecare familie nu e cazul să decidem noi. Ce știm însă cu siguranță este că, odată ce copiii au ajuns în adolescență, nu mai ține nici povestea cu explicațiile logice, nici cea cu controlul. Iar în noile condiții, care au venit odată cu pandemia, nu mai ai cum să-i ții departe de tehnologie. Nici cei mai idealiști părinți, care au înlocuit ecranele cu multe activități offline, excursii, plimbări în natură și ore private de tot felul, nu mai au încotro și trebuie să-și plaseze odrasla în fața unui ecran, măcar pentru școală.
Atitudinea ostilă a părinților („Dacă nu-ți faci lecțiile, îți tai netu’!” sau „Dacă nu citești, îți iau telefonul!”) s-a transfomat în acceptare și înțelegere, ba chiar recunoștință pentru existența acestui prieten-dușman pe nume internet.
Pentru că de la o zi la alta regulile jocului s-au schimbat și comunicarea se face exclusiv prin net – școală, meditații, întâlniri cu prietenii, comunicare cu familia extinsă, vizite la muzeu, teatru, concerte, cursuri și ateliere – părinții s-au trezit nevoiți să îmbrățișeze tot ce înseamnă tehnologie pentru online, gadgeturile din casă dovedindu-și în sfârșit utilitatea și pentru altceva în afară de „pierdut vremea”.
Sabia cu două tăișuri
Și totuși, nu ne putem preface că n-am auzit de studiile anilor trecuți, care spun că jumătate din adolescenți petrec peste 4 ore pe zi online. Și asta doar pentru distracție, fără a lua în calcul și cele de-acum 5-6 ore de școală care se fac pe net. La un simplu calcul ne-ar rezulta vreo 10 ore pe zi petrecute în fața ecranelor. Cum ar veni, cam toată ziua.
În condițiile în care, deși restricțiile s-au mai înmuiat, distanța socială se păstrează în continuare, locurile de divertisment se deschid treptat, iar școala nu e sigur că va funcționa de la toamnă în condițiile de dinainte de covid, online-ul ne devine tuturor, părinți și copii, un stil de viață.
Ce facem în acest caz? Cum ne gestionăm timpul online și offline, cum îi ajutăm pe adolescenți, atât de predispuți către extreme, să-și împartă timpul în așa fel încât să n-o ia nimeni razna? Cum delimităm online-ul de școală de online-ul de relaxare?
Experții sunt de părere că cel mai important rol îl au în continuare părinții. Ei trebuie, pe lângă a-i ajuta în această gestionare a timpului, să fie și un exemplu pentru ei. E necesar să fim conștienți de propriul nostru comportament când venim în sprijinul copiilor.
Am putea începe prin stabilirea unor reguli mai clare de conduită online și offline, prin crearea unui program de care să ne ținem cu toții.
Nu stăm online înainte de ora X și după ora Y. În felul ăsta nu ne începem ziua cu un ecran și nici n-o sfârșim adormind cu ochii în unul.
Nu ne mai trezim cu alarma de la telefon, mai bine folosim un deșteptător old school sau alarma unui radio. Tentația de a opri alarma și de a intra pe alte aplicații încă înainte să te ridici din pat este mare și, cum suntem cu toții adormiți dimineața, e posibil să „uităm” de bunele noastre practici.
În pauzele dintre orele de școală online nu ne relaxăm urmărind filmulețe pe YouTube. E drept că asta se făcea la școală în pauze înainte de pandemie, dar acum s-au schimbat regulile. E valabil, desigur, și pentru părinți – în pauzele de muncă nu stăm cu ochii în Facebook.
Nu folosim telefoanele în timpul meselor! Asta n-ar fi trebuit să se întâmple nici înainte de pandemie, acum însă cu atât mai mult.
Negociem un număr de ore de relaxare online, în care copilul să poată face ce vrea – gaming, TikTok, YouTube, Zoom cu prietenii – și-l respectăm de ambele părți.
Stabilim ca seara, după muncă, școală, meditații, începând cu ora X, toată lumea să se dea jos de pe net și să nu mai răspundă decât la apelurile telefonice. Nu se duce lumea de râpă dacă nu dăm reply la mesaje decât a doua zi.
Nu se doarme cu telefonul mobil lângă pat, poate ne lovește brusc insomnia și mai intrăm un pic-pic pe net ca să adormim mai repede. Ori așezat la o distanță sigură, ori dus în altă cameră dacă tentația e prea mare.
În mașină, când îi ducem sau aducem de undeva, nu se stă cu ochii în telefon. Se poate face conversație, se poate asculta muzică, un audiobook sau se poate privi pe geam. Sigur, nici noi, adulții, nu trebuie să încălcăm regula, trimițând mesaje și mailuri când stăm la stop.
Cum rămâne cu învățatul online?
În ceea ce privește învățatul pentru examene, evaluări naționale sau pentru Bac, pe lângă regulile de timp online pe care fiecare și le stabilește în funcție de necesități și obiceiuri, este nevoie și de formarea unor noi obiceiuri de învățare care țin digitalul sub control. Pentru că simplul angajament „Mă apuc de învățat” nu înseamnă că de a doua zi elevul nu va mai pierde niciun minut pe net și va învăța pe rupte. Lucrurile nu se schimbă de la o zi la alta, este nevoie de efort și metodă pentru a scăpa de obiceiuri mai puțin bune și a pune în locul lor unele productive.
Ca lucrurile să ne fie mai ușoare, putem încerca metode deja testate, cum ar fi, de exemplu, schema profesorului BJ Fogg, de la Stanford University. Aceasta urmează modelul motivation-ability-trigger (motivație-abilitate-declanșator), ne explică Marius Ursache, mentor MIT și specialist în productivitate.
Primul lucru asupra căruia ne îndreptăm atenția este motivația. Elevul din pragul examenului trebuie să se întrebe „De ce e important pentru mine să iau examenul?” și să caute răspunsul care să-l motiveze cu adevărat, pentru că motivația e motorul întregii mecanici de formare a obiceiurilor noi. În felul acesta obiceiul vechi, de a pierde vremea pe net, de exemplu, va fi mai ușor de înlocuit cu cel nou, de învățare.
Dar și abilitatea cu care faci această înlocuire e importantă, lucrurile trebuie să se desfășoare natural, implementarea bunului obicei să nu fie percepută ca un calvar. Dacă trebuie să te apuci de învățat, creează-ți condiții, pregătește-ți biroul înainte, fă ca toate instrumentele să-ți fie la îndemână, asigură-te că nu trebuie să întrerupi întregul proces din diverse cauze. Cu alte cuvinte, fă astfel încât să-ți fie mai ușor.
Iar ca bunul obicei să se instaureze și să-ți intre în sânge, cel mai bine este să-l legi de o activitate zilnică, de rutină, cu care să-l asociezi, de un declanșator. Rezolvă o variantă la mate imediat după ce ai luat micul dejun sau studiază la română când te răsfeți cu ceva dulce după-amiază sau seara, după ce ai alergat în parc. Ideea este să asociezi noul obicei cu alt lucru zilnic, ușor recognoscibil ca trigger și care-ți face plăcere.
Dintre recomandările lui Marius Ursache, alte trei reguli care pot ajuta în organizarea mai bună a timpului petrecut online – pentru învățat, dar și pentru muncă – sunt:
Timeboxing – pentru o jumătate de oră te concentrezi asupra unui singur lucru și faci doar ce ți-ai propus (teme, mailuri, recapitulări etc.). Fără chat, TikTok, ferestre, filme, jucat cu cățelul sau „parcă mi s-a făcut puțin foame”.
Regula MI3 (Most Important 3 – Cele mai importante 3 lucuri) – propune-ți trei lucruri mari de făcut pentru o zi. Nu mai multe (ca să nu fii copleșit), nu mai puține (ca să faci totuși ceva). Începe cu ce e mai complicat și ține-te de ele până le rezolvi.
Sfânta hârtie – mută offline cât de multe chestii care să-ți dea o vedere de ansamblu (postituri, whiteboard-uri sau hârtii de mari dimensiuni cu scheme, ancore vizuale). Gândirea pe telefon sau în browser este megafragmentată, ceea ce consumă mai mult timp decât economisește. Unele lucuri pur și simplu trebuie printate, sublinitate, desenate sau schematizate.
