Diana Necula este elevă în clasa a XI-a, profilul biologie-chimie, și e decisă să dea la Medicină. Dar chiar și când are decizia luată, nu înseamnă să lucrurile sunt gata aranjate. „Țara sau orașul contează destul de mult, pentru că mie, cel puțin, mi-ar veni greu să învăț într-o altă limbă, chiar dacă știu aproape la perfecție engleza și franceza, doar că e mult mai ușor să înveți în limba ta și după, eventual, să te duci să lucrezi în altă țară”, spune Diana.
Mulți se lasă influențați de ce fac ceilalți colegi sau de părinți. Diana crede însă că e nevoie de o analiză foarte bună înainte, ca la final să fie doar decizia ta. La ea în clasă, de pildă, majoritatea colegilor dau la Medicină așa că s-a gândit de mai multe ori de unde îi vine ei dorința de a fi medic, dacă e chiar o hotărâre pentru sine sau influențată.
„Nu trebuie să se țină cont, după părerea mea, de «tradițiile» existente la un profil. Poți face ce vrei, oricând și oricum. Nu în asta constă libertatea de a alege? Bun, să spunem că te lași influențat, dar mai târziu regreți că ai făcut o facultate care nu a reprezentat alegerea ta, ci alegerea altora pentru tine.”
Psiholog Oana Șerbu. Foto: arhiva personală
Diana are deja lucrurile hotărâte, dar sunt mii de alți liceeni care încă nu au habar ce facultate vor să urmeze. Oana Șerbu, psiholog și psihoterapeut în Buzău, a vorbit într-un interviu pentru Școala 9 ce înseamnă această decizie, de ce criterii trebuie să țină cont și care a fost experiența sa personală cu alegerea profesiei.
Școala 9: Ce trebuie să avem în vedere când ne alegem facultatea?
Oana Șerbu: Alegerea unei cariere este o decizie nu tocmai ușoară. Presupune o autocunoaștere bună, să știm care ne sunt abilitățile, resursele interioare. E important ca înainte de a lua decizia, să trecem printr-un proces de introspecție, să aflăm despre noi la ce suntem buni, ce ne place și mai ales, să ne cunoaștem temerile. Să ne punem întrebări: cine sunt eu? ce voi deveni? cine ar trebui să fiu?
De multe ori, decizia este influențată de teama de a nu avea bani suficienți, de părerea celorlalți, de imaginea și statutul pe care le oferă cariera respectivă. Alegând doar pentru că se câștigă bine sau pentru prestigiu personal, am putea cădea mai târziu, când va urma o altă decizie, de alegere a jobului, în capcana unui job pe care să-l percepem stresant, neplăcut, dar care are aceste avantaje care mă fac să mă simt persoană realizată. Știi vorba aceea a părinților care le spun copiilor: Învață ca să devii om mare.
Cât de importantă este școala când ne alegem facultatea?
Bineînțeles că școala este importantă, este foarte greu să-ți imaginezi că poți da la o facultate de IT când tu nu ai luat bacalaureatul sau ai făcut un profil uman. E doar un exemplu. Școala susține pregătirea teoretică, dar dezvoltă prea puțin abilitățile pentru viață, asta nu este o noutate. Iar alegerea unei facultăți, a unei cariere este cu siguranță, o decizie importantă în viață!
Cât de mult trebuie să ne lăsăm influențați de părinți?
Părinții nu ar trebui să influențeze deciziile tinerilor. Ca părinți, e nevoie să ghideze, să încurajeze, să transmită încredere și să susțină acest proces, prin suportul pe care îl pot acorda.
Pot să susțină ședințe de consiliere în carieră, ședințe de consiliere psihologică, să-l îndrume pe copil să afle cât mai multe informații despre el însuși, despre posibile cariere. Dar nu să-l influențeze în mod direct: să fie profesor, avocat sau medic (ca mama sau ca tata), sau IT-ist sau inginer, că se plătește bine.
Când copiii nu aleg conform a ceea ce li se potrivește lor, conform intereselor lor, conform potențialului lor, conform personalității și aleg după ce le-au spus părinții nu știu ce domeniu, ulterior apar niște conflicte interioare, adică un stres interior, anxietate, frustrări.
Dar de când practicați psihologia, cât de des vin elevii să vă ceară ajutorul pentru alegerea carierei?
Chiar eu sunt o persoană care a experimentat asta. La mine, când am terminat liceul, acum mulți ani, nu exista consiliere și nu-mi știam interesele și așa mai departe. Și eu la fel ca toți elevi, ne întrebam unde ne vom duce. Profesorul meu de la vremea aceea, împreună cu diriginta mea, care era de economie-psihologie, m-au îndemnat să merg la ASE. Atunci era în vogă facultatea asta, cum sunt acum medicina și IT-ul, toată lumea voia să meargă acolo, era bătaie pe locuri.
Ce crezi, bineînțeles că am mers la ASE, am și terminat facultatea, dar eu la vremea aceea voiam să fac psihologia. Nimeni, absolut nimeni nu m-a încurajat sau nu mi-a dat vreo șansă că o să fac și asta. Am terminat ASE-ul, mi-am luat licența, am făcut și masterul, după care gândul meu era că trebuie să fac psihologia, era o nemulțumire. Iar după ce am terminat masterul, m-am apucat de psihologie și au urmat alți ani de pregătire pentru o altă carieră. M-a costat foarte mult stres și foarte mult efort pentru că nu am ținut cont de abilitățile care erau prezente.
„Încă mai avem în mentalul colectiv percepția că muncă nu este o plăcere”
Care este cel mai important factor de care trebuie să ținem cont?
Cred că cel mai important lucru este să te cunoști pe tine și asta presupune să treci prin propria introspecție. E nevoie să ne gândim că ceea ce vom alege, vom practica o lungă perioadă de timp.
Dacă alegem bine, dacă meseria sau cariera respectivă se potrivește cu propria personalitate, cu ceea ce simțim că vrem să facem, va fi mult mai ușor să performăm în domeniul respectiv, să ne dezvoltăm, iar efortul depus nu va fi resimțit ca o corvoadă.
Din nefericire, încă mai avem în mentalul colectiv percepția că munca e grea, că munca nu este o plăcere pentru mulți dintre noi, că reprezintă doar o modalitate prin care ne asigurăm resursele pentru supraviețuire.
Cum puteți în cabinet să vă dați seama de abilitățile lor sau de ce le-ar plăcea să facă?
În niciun caz psihologul nu o să-ți spună cu exactitate ce îți place ție. Va trebui tu să afli. Psihologul este un ghid, te ghidează către autocunoașterea ta. Adică noi folosim tehnici, teste, instrumente, dar nu o să-ți spun eu că uite după astea două-trei ședințe pe care le-ai făcut îți place asta, asta, asta și e bine să dai la facultatea asta. Nu asta înseamnă un demers terapeutic și vocațional.
Într-o consiliere tu poți afla lucruri despre tine, folosind instrumente, teste de carieră, de personalitate, de aptitudini; sau prin intervenții terapeutice, să te cunoști pe tine, dacă ai blocaje, dacă ai frici, dacă n-ai încredere în tine, depinde de problemă.
Ce probleme întâmpină ei de fapt când sunt în fața alegerii?
Principala problemă dacă ei ajung la consiliere este confuzia, că nu știu efectiv ce să facă după liceu. De-asta ajung, pentru că un copil care știe deja și a avut o direcție clară din clasa a zecea, a unsprezecea, probabil că nu va ajunge, pentru că știe deja ce vrea să facă și se gândește: „eu vreau să mă fac doctor, sunt pasionat de biologie, chimie, aici vreau să pun pasiune, simt că mi-e foarte ușor să învăț”. Un copil de genul ăsta nu are de ce să mai vină, dar sunt și elevi care nu s-au descoperit.
Există antreprenori de succes, milionari, care spun că facultatea nu este importantă. Cum poate un tânăr să scape de presiunea socială că doar facultatea este calea și nu un liceu tehnic, de pildă?
Depinde de ce urmărește fiecare. În ultimii ani, odată cu dezvoltarea tehnologiei, informația este mult mai accesibilă, iar pentru cei care sunt curioși să-și dezvolte doar anumite arii, asta ajută foarte mult. De asemenea, apar noi job-uri, foarte interesante, bine plătite, în mediul online sau offline, care nu presupun absolvirea unei facultăți de profil.
Însă cele mai multe profesii sunt reglementate prin legi specifice, așa că, oricât de mult ai învață singur, nu vei putea profesa ca medic, profesor, inginer, arhitect, psiholog etc., fără studii de specialitate.
„Dacă nu sunt pregătiți să urmeze o facultate imediat, ar putea să se înscrie în programe de voluntariat”
Ce trebuie să facă elevii când au un blocaj în ceea ce privește alegerea facultății?
În astfel de momente, e important să primească tot suportul părinților și profesorilor, aceștia să-i susțină emoțional, să-i îndrume către cabinete de consiliere școlară, orientare în carieră sau consiliere psihologică.
Și pentru că suntem diferiți, este posibil ca unii tineri să aibă nevoie de mai mult timp pentru a lua o astfel de decizie. E important să nu forțăm ritmul fiecăruia, dacă nu sunt pregătiți să urmeze o facultate imediat după terminarea liceului, ar putea să se înscrie în programe de voluntariat, să-și caute joburi part-time, să călătorească, să se informeze cu privire la diferite cariere, organizații, să citească cărți de dezvoltarea personală, să-și dea timp să se descopere. Pentru ca în final, să facă o alegere potrivită!
