Cum transformăm sala de grădiniță dintr-un spațiu de joacă într-unul de învățare?

Pe Maria am așteptat-o cu emoții mari. E un model de curaj, putere și inteligență - un om care provoacă schimbări și te provoacă la schimbare. Să lucrez alături de ea, să observ cum gândește și cum interacționează cu copiii și cu adulții a fost una dintre cele mai interesante experiențe de care am avut parte până acum. Și din această experiență mi-am luat cât de mult am putut și cât am considerat că pot duce.

Până să începem atelierul care a durat trei zile, am zugrăvit sala de grupă, alb de sus până jos. Spațiul a devenit mai larg și mai luminos. Pe ferestre erau lipite câteva imagini care au fost înlăturate și astfel lumina a intrat nestingherită, iar pragul dintre sala de grupă și mediul natural din exterior s-a micșorat.

Ce a urmat a fost cu frustrări, cu tăceri, cu întrebări și aha-uri și meditații profunde.

Foto: Dana Busuioc, educatoare în Botoșani, cu o experiență de 25 de ani 

„Ne-am gândit la sala de grupă ca la un traseu de învățare”

Sala era plină de materiale de tot felul, de la pietre adunate din lunca Siretului până la jocuri și jucării primate din donații. Multe, depozitate prin toate locurile găsite, pe sus sau pe jos. Primul pas a fost să le adunăm pe toate în mijloc și să le sortăm: ce folosim des, ce folosim rar, ce nu folosim aproape niciodată. Și grămada adunată s-a împărțit: materiale de dat, de utilizat, de depozitat. În sală au rămas doar materialele de utilizat: puține, de calitate, curate și complete. Le-am așezat în cutii și recipiente transparente și le-am etichetat. În același fel am procedat și cu cărțile. Pentru a cultiva dragostea copiilor pentru lectură, cărțile trebuie să fie îngrijite, fără foi rupte sau murdare, și să conțină informații corecte și actuale. Împărțirea pe două categorii, științifice și de fantezie a fost o noutate prin felul în care a fost realizată. Cărțile științifice au primit o bulină albastră în colțul din dreapta sus, bulină suficient de mare și de albastră pentru a fi recunoscută de copii.

Și mobilierul a venit cu o provocare, deoarece dulapurile înalte nu permiteau folosirea lor integral de către copii. Le-am modificat cu ajutorul unor părinți pricepuți la tâmplărie și au devenit potrivite și sigure pentru cei mici, fapt care-i va ajuta să exploreze în voie fără ajutorul meu. 

Înainte de a trece la amenajarea centrelor, am convenit că nu vom folosi perdele și nici covoare, pentru a avea un spațiu luminos, larg și ușor de întreținut. Ne-am gândit la sala de grupă ca la un traseu de învățare: simplu, clar, cu provocări care invită la învățare. Un traseu care să ofere confort, să stimuleze imaginația, să ajute la dezvoltarea aptitudinilor și să trezească pofta pentru investigație. Tocmai pentru a facilita aceste procese, toate materialele și resursele vor fi așezate la nivelul copiilor, iar restul spațiului va rămâne liber, evitând aglomerarea care creează confuzie.

Ne-am îndreptat atenția și către ușă, care reprezintă trecerea dinspre familie spre grădiniță. Pe ea, inițial la exterior, am lipit fotografii realizate în sat și fotografii ale fiecărui copil în mijlocul propriei familii. Deoarece sala noastră este în clădirea școlii și nu putem ține ușa deschisă în permanență, ulterior am mutat aceste fotografii pe interior, iar pe exterior am scris doar numele grupei. De ce aceste fotografii? Pentru a crea o zonă de confort, a satisface nevoia de siguranță și apartenență. Ele sunt și un instrument de reglare a emoțiilor provocate de despărțirea de părinți. Întrebarea: „Când vine mama?” sau lacrimile au fost înlocuite de o mânuță pusă pe fotografie și, uneori, de o afirmație de liniștire „Nu plâng, acuși vine mama.” (A. – 3 ani)

Observăm un arbore pe tot parcursul anului

În grădinițe, sălile de grupă sunt împărțite pe centre de interes. Acestea pot fi permanente sau temporare, această organizare ținând cont de spațiul și materialele din fiecare grupă. Pentru că spațiul meu este destul de încăpător, am amenajat patru centre permanente: bibliotecă și literație, științe și numerație, artă și ultimul centru, construcții. Acestea au câte două componente: o zonă temporară, unde am așezat resursele specifice temei abordate și o zonă permanentă, dotată cu resurse ce pot fi utilizate pe perioade mai îndelungate.

Ca să exemplific, vă ofer perspectiva oferită de Maria. Tema aleasă a fost „Flori de primăvară”.

La centrul științe, ca resurse permanente, am așezat o tavă în interiorul căreia și-a găsit locul o coală de hârtie împărțită în patru, fiecare spațiu destinat unui anotimp. Aceasta va fi utilizată pentru observarea unui arbore pe tot parcursul anului. Cel mai la îndemână ne-a fost nucul din fața ferestrei. În dreptul fiecărui anotimp vor fi așezate sau desenate elemente specifice evoluției nucului (frunze, flori, fructe, scoarță). Tot ca resurse permanente, am așezat pe pervaz un terariu cu plante ce va exemplifica circuitul apei în natură și o oglindă ce va reflecta razele soarelui. Am mai completat cu domino, ceas, balanță, rigle și riglete, lupe și pipete. Resursele permanente se introduc pe rând pentru a permite copiilor familiarizarea cu acestea și cu modul de lucru cu ele. Pe partea tematică am așezat un borcan transparent în care a fost introdusă o zambilă - planta întreagă, cu rădăcină, tulpină, frunze și flori. Alături am așezat un borcan cu crenguțe de mentă puse în apă pentru a forma rădăcini, două lupe, un atlas botanic cu marcaje la paginile de interes, imagini cu plante de primăvară și ciclul de viață al unei plante. Acestea vor fi înlocuite când vom aborda o altă temă.

La centrul artă au fost așezate recipientele cu tempera și cele pentru apă, pensule, plastilina, planșetele și coli albe de hârtie de diferite dimensiuni. Acestea se vor regăsi pe tot parcursul anului. Specific temei, am afișat la nivelul copiilor portretul lui Ștefan Luchian și imagini ale unor tablouri cu flori pictate de acesta.

Am observat la final reacțiile copiilor

Biblioteca a fost amenajată lângă o fereastră, în cel mai liniștit colț al sălii. Cărțile tematice au fost împărțite pe cele două categorii: științifice și de fantezie. În centru și-a găsit locul cartea preferată de copii, chiar dacă aceasta nu este în concordanță cu tema. Ea va fi schimbată odată cu schimbarea preferințelor celor mici. Pentru a facilita copiilor lucrul cu cartea, Maria a printat imaginile micșorate ale coperților și le-a lipit pe suport, în spatele cărților. Astfel copiii vor ști unde să așeze cartea pe care o folosesc. 

Spațiul pentru întâlnirea de dimineață este conceput pentru a satisface nevoia de apartenență a copilului. L-am amenajat lângă bibliotecă pentru că e zona cea mai liniștită din sală și pentru a avea acces ușor la cartea zilei. Pe perete am afișat harta României, calendarul naturii și panoul de prezență. Deasupra lor am așezat steagul, stema țării și stema județului, urmând a adăuga și stema comunei. Alături am afișat harta proiectului tematic, sub formă de carte ale cărei pagini vor fi ridicate la timpul potrivit.

În funcție de spațiu și posibilități, la întâlnirea de dimineață copiii se pot așeza pe podea, pe pernuțe sau pe scaune, dar în așa fel încât să poată avea contact vizual cu toți colegii. Această zonă o folosim și la finalul zilei, la întâlnirea de reflecție și celebrare, tocmai pentru a observa de la ce am pornit și încotro ne îndreptăm.

La finalul atelierului am vrut să observăm reacțiile copiilor cu privire la noua amenajare și am profitat de această nevoie pentru a observa cum desfășoară Maria momentul de lectură și activitățile pe centre de interes. Și a fost cu învățare, cu conștientizare și cu încredere că schimbările de care te temi cel mai mult pot fi cele potrivite.

„Mediul înconjurător este al treilea profesor al copilului, alături de părinți și de educator”

Iată ce spune Mălina Flocea, manager profesori Teach for Romania, despre importanța amenajării sălii de grădiniță:

„Poate vă întrebați, sau poate deja vă e clar, de ce atâta tam-tam pentru amenajarea unei săli de grădiniță. În abordarea Reggio Emilia, o pedagogie alternativă care pune copilul în centrul procesului de învățare împuternicindu-l să participe activ, să exploreze lumea cu curiozitate și să își descopere diverse interese și pasiuni, Loris Malaguzzi, fondatorul acestei filozofii, a insistat că mediul înconjurător este al treilea profesor al copilului, alături de părinți și de educator. Așadar, sala de grădiniță trebuie să fie proiectată în așa fel încât să încurajeze dezvoltarea abilităților socio-emoționale, conectarea cu natura, cu ceilalți și cu sinele, să dezvolte autonomia, să reflecte cultura copiilor și să îi împuternicească pe aceștia în a-și ghida propria învățare. Un spațiu plăcut estetic, în care fiecare obiect are un folos în învățare, un loc în care educatorul observă, încurajează și facilitează, luând decizii împreună cu copiii.

Această experiență a creat un spațiu de siguranță în care am tot discutat despre mărimea sălilor de grădiniță sau resursele de care avem nevoie pentru ca cei mici să exploreze în voie, să își dezvolte creativitatea, gândirea logico-matematică sau motricitatea fină, despre natură și spațiile outdoor ca factori principali în dezvoltarea copiilor, despre comunități strânse de educatoare care își doresc să lucreze împreună ca să ducă învățare pe bune în sălile lor. Îmi doresc să continuăm aceste discuții în cât mai multe astfel de contexte și să schimbăm împreună imaginea grădiniței de la un loc de joacă la un spațiu de învățare prin joc. 

Este foarte important, mai ales la ciclul preșcolar, acolo unde se conturează fundația copilului, ca educația să se facă prin activități creative, într-un mediu în care copiii să se simtă stimulați, motivați și în siguranță, astfel încât să le permită să se dezvolte pe mai mai multe paliere, emoțional, social, cognitiv.”

*Teach for Romania este o organizație non-guvernamentală, care recrutează și pregătește oameni valoroși să devină profesori, învățători și educatori în școlile publice din România, în cele mai dificile comunități. Mai multe detalii aici.

*Asociația OvidiuRo are ca misiune accesibilizarea și eficientizarea educației preșcolare pentru toți copiii din România, iar programele lor naționale de încurajare a lecturii în grădiniță și în familie precum “Citește-mi 100 de povești” aduc copiilor sute de cărți interesante în fiecare an. Mai multe detalii aici.

Foto: Teach for Romania/Ionuț Teoderașcu

„