Iepurașul de Paște nu e în biblie și nici nu e legat în vreun fel de Învierea lui Iisus Hristos, sărbătorită duminică de ortodocși. Iepurii și ouăle sunt în general simboluri ale venirii primăverii, ale renașterii și au fost împreună integrate, într-un fel sau altul, în funcție de fiecare cultură, în sărbătoarea Paștelui de-a lungul secolelor.
Legătura cu Fecioara Maria
În epoca neolitică (10000 - 2200 î. Hr.), iepurii sălbatici erau îngropați lângă oameni, notează antropologul Tok Thompson, în The Conversation. Era un ritual religios, iar iepurele era văzut ca un simbol al renașterii.
De altfel, în arta creştină, patrupedul este asociat în mod regulat cu renaşterea, învierea și puritatea. A fost legat și de Fecioara Maria, de exemplu, în pictura „Madona cu iepurele” a artistului italian Tiziano Vecellio, unde Maria apare ținând cu mâna un iepure alb, simbolizând puritatea și virginitatea.
În biblie, iepurii sunt menționați puțin, fără legătură cu sărbătoarea Paștelui. În Psalmi, sunt descriși ca animale inteligente și pure, dar în Levitic, a treia cartea a Vechiului Testament, sunt animale necurate: „Iepurele, chiar dacă rumegă, nu are copitele divizate; deci este un animal necurat pentru voi”.
Pe de altă parte, unele culturi îi leagă mai degrabă de sexualitate și fertilitate. În mitologia greacă, spre exemplu, iepurii erau menționați alături de numele Afroditei, zeița dragostei. Și fiul ei, Eros, este deseori descris ca purtând cu el un iepure sălbatic.
Zeița care îi distra pe copii cu un iepure și ouă colorate
În majoritatea limbilor europene, sărbătoarea Învierii are un nume - Paște - derivat din cuvântul ebraic Pesach. Pesach este comemorarea eliberării israelienilor de sub robia egipteană. În engleză și germană, Paștele vine sub alt nume: Easter și Ostern.
În 1835, Jacob Grimm, unul dintre frații Grimm, autorii unor basme pentru copii, susținea că iepurele de Paște are legătură cu zeița germană Ostara sau Eostre. Ostara era asociată cu primăvara și cu fertilitatea și era considerată prietena și protectoarea copiilor. Sunt mai multe versiuni ale poveștii despre Ostara și iepurii sălbatici. Una dintre ele spune, de exemplu că, pentru a-i distra pe cei mici, își transforma pasărea, animalul ei de companie, într-un iepure, iar acesta lăsa ouă colorate prin iarbă pentru a le găsi copiii.
Mitul Ostarei a devenit o teorie populară ca poveste a originii iepurelui de Paște. Înainte de Jacob Grimm, prima mențiune a acestui mit a fost făcută de călugărul Beda Venerabilul, în secolul al VIII-lea, potrivit The Conversation. În opinia lui, cuvântul „Easter”, Paște în limba engleză, provine din germanicul „Eostre”, numele zeiței. Cercetări mai recente confirmă că în anumite părți ale Angliei și Germaniei, Eostre era, într-adevăr, venerată de oameni, iar simbolul ei era iepurele.
De unde vine vânătoarea de ouă
Cea mai timpurie referință la iepurele care aduce ouă de Paște datează de prin secolul al XVI-lea. Un text german nota: „Nu vă faceţi griji dacă iepuraşul de Paşte v-a scăpat; dacă nu-i găsim ouăle, vom căuta în cuib”, potrivit The Conversation. Câteva secole mai târziu, cuvintele s-au transformat în tradiția vânătorii de ouă, preferată mai ales în statele din SUA. Adulții ascund în iarbă ouă colorate, iar copiii trebuie să le găsească. În România nu fost încă preluată ca tradiție, dar se organizează, uneori, astfel de jocuri, pentru distracția celor mici.
În satele din Anglia secolului al XVII-lea, oamenii aveau o altă tradiție pascală: mâncau plăcinte cu carne de iepure, notează antropologul Tok Thompson în articolul său din The Conversation. Mâncatul plăcintei își avea originile în folclor, în credința că vrăjitoarele iau forma unor iepuri și fac pozne: fură laptele vecinilor, de exemplu. În Germania, se făceau „osterfeuer”, adică focuri pascale, care implica aprinderea unor focuri de tabără mari pentru a speria vrăjitoarele. Tradiția a rămas până azi, dar cu o altă simbolistică, mai religioasă.
Iepurașul de Paște a migrat treptat, țopăind, în toată lumea, umplând magazinele de dulciuri de iepuri și ouă de ciocolată.
