De la egal la egal

De la egal la egal

Cei mai buni profesori de educație sexuală din licee sunt chiar adolescenții.

13.11.2018

de Bianca Ceică, fotografii de Matei Bumbuț

Yasmina Micu și Antonia Petrescu, ambele 18 ani, sunt colege de bancă și învață la Colegiul Național „Spiru Haret” din București. De la începutul anului 2016 țin cursuri de „Educație pentru Viața de Familie” elevilor din liceele bucureștene, într-un program al Fundației Tineri pentru Tineri. Le vorbesc acestora despre schimbările care vin odată cu adolescența și despre importanța unei vieți sexuale fericite și responsabile, la fel ca alți peste 200 de voluntari pregătiți în fiecare an care lucrează cu elevi din peste 200 de școli din țară.

Și cine ar putea să le explice mai bine adolescenților despre ce se întâmplă în viețile lor decât niște persoane de vârste apropiate cu ale lor?

 

Școala9: Amândouă sunteți educatoare între egali. Ce este un educator între egali?

Antonia Petrescu: Educatorul între egali nu este neapărat de vârstă cu cei pe care îi vezi la clasă, ci sunt anumite interese și valori comune. Avem și oameni în echipă care au 26 de ani, dar pot fi integrați în categoria de educatori între egali. E o diferență între 35 versus 17 și 26 versus 17.

Yasmina Micu: Noi nu se spunem niciodată vârsta la clasă. Le spunem că suntem foarte apropiați de vârsta lor și că avem anumite cunoștințe pe care putem să le împărtășim.

Ș9: Care este procesul de instruire a unui astfel de educator?

Y.M: Noi avem trei etape de cursuri. În prima etapă ni se dă informația. Avem un manual din care citim și învățăm cu exerciții, cu suport de imagini. Faza a doua este faza în care învățăm tehnici de predare, cum să ne comportăm la clasă, chiar și cum să ne îmbrăcăm. În faza a treia învățăm să instruim la rândul nostru alți educatori între egali.

Ș9: De când sunteți voluntare Tineri pentru Tineri?

A.P: Eu sunt din 9 aprilie 2016. Aproape 3 ani.

Y.M: 16 februarie 2016.

A.P: Ea a intrat în organizație fix când am făcut eu 16 ani.

Ș9: Cum ați luat decizia de a face voluntariat alături de Tineri pentru Tineri?

Y.M: Eu voiam foarte mult să fac voluntariat în clasa a X-a. Știam că o să mă ajute și la dosar, voiam să învăț lucruri noi, să cunosc oameni noi și prin intermediul unei prietene de-a mamei am ajuns să vorbesc cu cineva care era voluntar Tineri pentru Tineri. Mi-a vorbit puțin despre organizație, cu ce se ocupă și mi-a dat numărul coordonatoarei noastre. Și pe 16 februarie m-am dus la sediu, care era o casă foarte drăguță pe Strada Icoanei. Totul era foarte chill și nu simțeai nevoia să te comporți foarte elevat. Puteai să fii tu. Am vorbit cu Alexandra care mi-a povestit cu ce se ocupă organizația, de când e, ce roluri aș avea și de-atunci am rămas acolo.

A.P: Eu trebuie să recunosc că nu prea eram interesată să fac voluntariat. Eu pur și simplu m-am dus pentru că mi-a zis Yasmina și când mi-a zis de partea de contracepție, am zis „Bă, asta e foarte tare!”. Noi știm oameni de vârsta noastră și chiar mai mari (nu vreau să fiu rea) care pur și simplu nu știu lucruri de bază, nimic despre prezervativ, nimic despre pilula de a doua zi. Am zis că sunt și cu Yasmi, avem un viitor în organizația asta că suntem tinere, avem un spirit civic foarte aprins în noi și am zis hai să vedem ce iese.

Ș9: Care este structura unui curs predat la clasă?

Y.M: Noi ne ducem timp de șase săptămâni câte o oră pe săptămână. În prima oră vorbim despre organizație, cu ce se ocupă ea. După aceea intrăm în autocunoaștere și avem o activitate care se numește Petalele Sexualității și apoi intrăm în partea de valori, unde copiii își descoperă valorile și cum să le aplice în societate astfel încât să fie și ei luați în seamă și ce se întâmplă când trebuie să renunți la valorile tale.

A.P: Astfel se demontează mitul prin care „Aoleu, educația sexuală îi învață pe copii cum să facă sex", că le spunem numai de infecții sau mai știu eu ce sau că noi le arătăm poziții acolo. Că trebuie să îți fi început viața sexuală ca să poți să predai educație sexuală tu la rândul tău. „Ce poți să-mi spui tu mie când ai 15-16 ani? Eu am 18 ani și deja am făcut sex și tu nu.” Și chiar mai mult, când ești în anumite cercuri de oameni mai mari și să zicem că află cu ce te ocupi la voluntariat, ești întâmpinat cu foarte multă batjocură că „Ce faci tu, ești profesoară de sex, că împarți prezervative, că ne poți da și nouă?” Te gândești așa: dacă un adult are această atitudine, ce așteptări să ai de la un adolescent? Te miri că vine din partea adulților că ei sunt mai maturi și știu ce e viața.

Y.M: Am avut o experiență când mama le-a vorbit prietenelor ei și erau: „Dar cum să o lași să facă asta? Nu crezi că e cam deplasat?”

Ș9: Cu ce temeri ați mers la clasă prima dată când ați susținut un curs?

Y.M: Eu am avut noroc că am fost colegă cu o voluntară care avea foarte multă experiență și că am fost la o clasă care era de vârsta mea. O să țin mereu minte pentru că m-a mirat faptul că toți erau foarte receptivi și întrebau. Pentru mine a fost un început foarte bun. A fost bine că m-au primit și ei cu brațele deschise așa cum m-am dus și eu la ei. E adevărat că am fost puțin crispată, dar mi-am revenit pe parcurs.

A.P: Din păcate prima mea experiență a fost destul de fragmentată, n-am putut să ajung la prima oră și nici la sfârșit. N-am avut foarte mult tact, eram foarte dură și nepăsătoare chiar dacă știam informațiile, dar, slavă cerului!, am avut niște colege foarte OK. Partea bună e că după fiecare oră și, la final, după fiecare sesiune, ne dăm feedback unul altuia ca să știm ce e bine și ce nu și am putut să învăț foarte mult din prima mea sesiune care pot spune că nu a fost cea mai reușită, dar am învățat din ea.

Ș9: Cum alegeți clasele la care predați? Le puteți vorbi colegilor voștri sau celor din liceu?

A.P: Avem o regulă să nu meargă voluntarul la clasa de unde este pentru că îi scade credibilitatea având în vedere că cu oamenii ăia stă în majoritatea timpului. Ei tind să facă glume și na, pentru că îi cunoaște e tentat să le răspundă și nu e tocmai OK. Nici în același liceu nu este recomandat pentru că, tot așa, te știi cu lumea. Dacă, Doamne ferește, ducem lipsă de oameni sau nu poate cineva într-o anumită zi se pot face excepții, dar cel mult se face echipă cu un voluntar din altă școală.

Ș9: Ce puteți să îmi spuneți despre fricile pe care le-ați descoperit la elevii cărora le predați?

Y.M: Eu am primit foarte multe întrebări legate de sarcină și cum ajung fetele să fie însărcinate. Eram la a treia sesiune, cea de anatomie și fiziologie. Și fetele și băieții au cumva frica asta. Să nu rămână fata însărcinată, să nu se spargă prezervativul. Asta cred că e una dintre fricile lor principale, mai ales că sunt mici și o sarcină la vârsta asta nu este dorită.

A.P: Am văzut la unii copii că sunt foarte crispați să răspundă pe anumite teme de teamă să nu îi judece ceilalți, chiar dacă noi încercăm să menținem un climat destul de relaxat. Le e frică să nu zică ceva greșit sau fac mișto, dar după aia când văd că nu râdem, nu mai zic nimic. Sunt totuși adolescenți și le e frică de miștourile celorlați.

Y.M: Eu am pățit să vină după ore să ne întrebe pentru că nu au avut curaj în timpul cursului.

Ș9: Cum este perceput un educator între egali de către elevi? Având în vedere că sunteți de vârste apropiate, cum reușiți să mențineți atenția?

Y.M: Depinde de la clasă la clasă comportamentul lor. Am avut și clase foarte gălăgioase când nimeni nu asculta și preferau să facă altceva, dar nu pentru că erau neapărat reticenți, ci pentru că nu aveau chef. Diriginta lor le-a spus probabil că e o oră așa și că dacă nu vin își iau absență. Cred că unii ne acceptă, unii sunt atenți indiferent de ceilalți, unii sunt reticenți din cauza părinților și a valorilor pe care le au și nu vor să ia parte la cursurile astea. Alții pur și simplu n-au niciun interes față de noi și de ce se întâmplă.

A.P: Noi oricum stabilim la începutul primei ore un set de reguli pe care toți trebuie să le respectăm și niște pedepse aferente pe care fie le aleg ei, fie le alegem noi dacă ei nu vor să vină cu propuneri. Oricum, fiecare set de reguli, dacă nu îl scriem pe o foaie care să rămână în clasa respectivă pe toată durata sesiunii, îl scriem la începutul fiecărei ore.

La început sunt foarte intrigați că „Mă cine sunt oamenii ăștia că par de vârsta noastră, dar parcă nu sunt, ne predau, dar ce sunt ei?” Nu ne pot încadra într-o anumită vârstă. Unii fie își pierd interesul pe parcurs, unii sunt foarte atenți și ridică mâna și răspund, întreabă, fie sunt genul de copii care sunt atenți, dar vor și atenție și fac anumite miștouri ca tu să îi bagi în seamă și să îi întrebi mai multe chestii.

Y.M: Ăștia care fac mișto cu tine sunt foarte de treabă. Cu ei de obicei rămâi și prieten.

Ș9: Ce subiecte, dintre cele predate la curs, vi s-au părut sensibile pentru cursanți?

Y.M: Eu am avut reacții ciudate – dacă pot să le zic așa – la anatomie și fiziologie. E și partea de după autocunoaștere, valori. Ne jucăm, vorbim despre valori și bum! - le dăm două imagini cu penis și cu vagin și sunt puțin „Wow, ce se întâmplă?”.

Ș9: Ce este cel mai dificil în sesiunile pe care le susțineți la clasă?

A.P: E dificil să păstrezi atenția elevilor. Tu informația o ai, dar atenția pe care trebuie să le-o câștigi copiilor e cea mai grea că nu poți să te pliezi pe fiecare om în parte. Clar vor fi oameni pe lângă.

Y.M: Asta este și pentru mine. Menținerea atenției majorității e cea mai grea chestie.

Ș9: Cum ați defini educația sexuală și cum credeți că ajută ea?

Y.M: Educația sexuală nu înseamnă poziții, e un cumul de informații. Chestiile de bază măcar trebuie să le știm pentru a avea o viață OK. Să nu rămânem noi fetele însărcinate de la 15-16 ani. Să știm și noi, și băieții cum să folosim un prezervativ sau care sunt celelalte metode contraceptive și care sunt cele mai OK pentru noi. Poate fiecare se simte confortabil cu altceva. Și partea asta de infecții cu transmitere sexuală este importantă pentru că dacă ai făcut sex neprotejat și ai contractat o ITS trebuie să știi care sunt simptomele, la ce doctor să te duci, care e tratamentul, că poți să te duci singur la medic. Educația sexuală e până la urmă parte din viață.

A.P: O să fac acum o paralelă foarte interesantă. Așa cum vin oameni și le vorbesc copiilor despre droguri, cât de periculoase sunt și cum să ne ferim de ele, așa facem și cu educația sexuală pentru că până la urmă noi le dezvoltăm adolescenților comportamente responsabile ca ei să nu ajungă la medic cu cine știe ce infecții și cu sarcini nedorite pentru că, în caz că nu știați, România este numărul 1 în Europa la sarcini în rândul adolescentelor. Așa cum facem cu drogurile, așa facem și cu sexul.

Y.M: Sexul nu este un Bau-Bau. Toată lumea o face, nu e așa o mare scofală.

Ș9: Dacă materia „Educație Sexuală” s-ar preda în toate școlile, cum ar trebui să arate ea?

Y.M: Ar trebui în primul rând să se facă materii adaptate pentru fiecare ciclu de învățământ. La ciclul primar să învețe care sunt diferențele dintre o fată și un băiat, care sunt regulile de igienă și chestia asta de autocunoaștere și de valori. Să învețe ușor-ușor despre societate și despre ce se întâmplă și după aia să începem să vorbim despre sistemele reproducătoare pentru că asta se face și la Biologie.

A.P: Strong-ul vine de la clasa a VII-a în sus, pentru că începe să vină pofta de sex și ei sunt curioși și trebuie să știe.

Y.M: În clasa a V-a ar trebui să vorbim despre pubertate și adolescență. Că pubertatea îți schimbă mai mult fizicul, adolescența te schimbă pe partea de intelect, de cum vezi lumea. La liceu ar trebui să vorbim despre contracepție mult mai puternic, despre ITS-uri la fel pentru că până la urmă în liceu își încep cei mai mulți viața sexuală și este important să știe cum să o facă într-un mod sănătos.

A.P: Eu sunt de părere că cea mai sigură metodă ca educația sexuală să dea roade este să nu o predea un profesor din școală. Îi scade credibilitatea în fața elevilor. Că ei îl văd în fiecare zi la școală și mai stau de vorbă cu el pe lângă.

Y.M: Nu numai asta. Profesorul se rușinează. Un profesor care are peste 35-40 de ani deja se închide în fața elevilor în legătură cu subiectele astea și e „Azi n-o să vorbim despre asta că puteți să vă uitați și voi pe Internet sau întrebați pe altcineva”.

A.P: Noi două nici măcar nu am făcut sistemul reproducător omenesc în clasa a VII-a. Era trecut în manual. Că n-avem timp. Dar de ce? Nu face parte din corpul uman, nu e ceva normal? Bine că am învățat la iepuri și la porumbei, dar la oameni nu.

Y.M: La iepuri, porumbei, țestoase, la ce vrei tu. La oameni este rușine să știm.

Ș9: Cum învață adolescenții despre sex în prezent? Care sunt sursele lor de informare?

Y.M: Din filme porno mostly.

A.P: Și fetele se uită, însă stigmatul este mult mai mare. Așa cum nu fac caca și pipi, ele nu au voie să se uite la filme porno.

Y.M: Și „băieții nu plâng".

A.P: Învață de pe net foarte mult. Internetul este foarte bun, dar este și o sursă foarte mare de dezinformare. Nu știi care sursă e credibilă sau nu. Și de la părinți, foarte puțini învață de la părinți. Și de la prieteni. Ce mai știe unul și altul.

Y.M: Da, că „Vai, am făcut eu sex și știu cum e și pot să-ți zic și la fel e la toată lumea. Că ce, faci fără prezervativ? Și eu și n-am pățit nimic”.

Ș9: Ce credeți că trebuie neapărat să știe adolescenții despre sex?

Y.M: Să fie consimțământ din partea amândurora.

A.P: Să fie „Da” de la fată și „Da” de la băiat. „Poate” nu înseamnă „Da”; „Nu știu” nu înseamnă „Da”; un mormăit că e beată clar nu e „Da”. Punem foarte mare accent pe consințământul ambilor parteneri. În plus, trebuie să fie natural și să fie responsabil prin orice metodă contraceptivă ți se potivește.

Y.M: Și să nu le mai fie frică să cumpere prezervative că nu e rușinos.

A.P: Așa cum cumpără țigări și de băut, așa să cumpere și prezervative.

Ș9: În opinia voastră, ce nu înțeleg adulții despre adolescenți?

A.P: Eu am avut o perioadă de șapte luni când am avut un job și m-am învârtit printre adulți și au aflat ce fac eu la voluntariat și toți au zis: „A, tu le zici cum să facă sex. Dar ce tu faci sex mult? Dar de unde știi și cum te lasă părinții să faci asta?” Ei se cred atotștiutori și când vine un tânăr la ei să îi informeze în legătură cu ceva.

Y.M: Pe sistemul „Eu am fost ca tine, tu n-ai fost ca mine”.

A.P: Dacă nu îi acorzi o șansă, tânărul nu își arată potențialul. D-asta foarte mulți tineri nu se adaptează la muncă. Dar o dau în altele deja. Ei cred în principiu că noi ne dăm mai șmecheri.

Y.M: Deși par prietenoși, dacă faci ceva ce nu le convine, sau faci ceva mai bine ca ei, gata. S-a stricat orice prietenie.

A.P: Au un orgoliu cât casa.

Ș9: Care este atitudinea profesorilor în legătură cu orele de educație sexuală pe care le susțineți în școli?

Y.M: Cursurile vin la cererea profesorilor uneori. Se vorbește cu directorul, cu consilierul educațional. E totul cu contract negru pe alb. Profilor li se pare important cel puțin de la clasa a X-a în sus să știe copiii despre ce e vorba.

A.P: Ei nu se simt suficient de confortabil să le predea și preferă să venim noi gratis, că suntem ONG și să facem asta.

Ș9: După ce se termină o sesiune într-o școală, ce schimbări de atitudine observați la cursanți?

A.P: Se relaxează. Noi le dăm o testare la început și final și am observat că știu mult mai mult la final. Nu chiar tot că nu sunt 100% atenți. După ce le spunem ce vârsta avem vor să ieșim.

Y.M: Eu am fost la o clasă și acum au devenit voluntari și ei, se implică și îmi place foarte tare chestia asta.

Ș9: Ce mesaj ați vrea să transmiteți despre educația sexuală?

A.P: Eu sper să se încheie acest stigmat în jurul sexului și mai ales în jurul educației sexuale pentru că face mai mult rău decât bine. Dacă lumea nu crede în beneficiile educației sexuale să se uite la statisticile făcute de UNICEF pe 2018 și să vadă că dă roade. La noi nu dă roade pentru că în foarte puține școli din România se predă Educație pentru Sănătate. E foarte trist.

Y.M: E foarte greu demersul acesta de a aduce în școli educația sexuală și mai ales în forma asta pe care o facem și noi. Că nu e nimic rușinos, că face parte din viață și că e ceva normal.

Eu vreau să le mai spun tuturor să facă voluntariat că fac o schimbare în societatea asta și până la urmă și în lume și că voluntariatul nu e o chestie să te întrebe oamenii de ce nu ești plătit, ci este ceva să te ajute pe tine pe viitor.

Bianca Ceică

Internă

Om. Explorează subiecte jurnalistic și fotografic. Ocazional se ia la trântă cu monștrii pe care îi trimite frica în vizită. 

Matei Bumbuț

Fotograf

Își împarte timpul între școală, fotografie, teatru și muzică.

CUVINTE-CHEIE

elev nonformal sănătate

Utilizăm cookie-uri și alte tehnologii similare necesare funcționării site-ului, analizării performanței, pentru a-ți oferi conținut personalizat după interese și preferințe, precum și pentru activitatea noastră de publicitate online. Detalii despre despre cookie-uri și gestionarea lor in Politica de Cookies
Accept toate cookie-urile