
Matei Bumbuț este fotograf și elev în clasa a XI-a. Își împarte timpul între școală, fotografie, teatru și muzică.

Mi-ar fi plăcut ca în liceu să-mi fie dirigintă profa de franceză. Pentru că era un om foarte deschis în raport cu ceilalți profesori pe care îi aveam, pentru că în orele ei, dincolo de franceză, ne spunea tot felul de lucruri despre viață. Pentru că la serenada de la finalul liceului, când am fost la ea acasă, ne-a spus ceva ce mi s-a întipărit în minte: „Să știți că în viață, indiferent de câți prieteni ai, de cât e de iubitoare familia ta și de cât de mult o iubești tu, fundamental, ești tot singur!”
O cerință pe marginea unui text scris de autorul Florin Lăzărescu, dată la simularea Evaluării Naționale în Bacău, a împărțit internetul în două. Tabăra ateilor a concluzionat că devenim fundamentaliști iar religioșii au găsit binevenită o astfel de inserție într-un examen. Nici unii, nici alții nu au citit însă textul, concluzionează profesoara Eleonora Fojică care analizează textul și falsa problemă a dezbaterii.
Cadrele didactice, părinţii şi copiii din comuna Curcani, Călăraşi, fac front comun pentru a ţine pasul cu educaţia online. Ei învață împreună că tehnologia nu e cunoaștere, tehnologia este instrumentul cunoașterii. Aşa depăşite moral şi fizic cum erau, cu WC-ul în curte, cu clase arhipline, cu program în trei schimburi, şcolile şi grădiniţele nivelau, de bine, de rău, diferenţele dintre copii. De pildă, manualele veneau târziu pentru toţi, şi de la sate, şi de la oraşe. Și tot, teoretic, erau gratuite. Pe când Internetul nu vine la fel peste tot. Învăţarea online a subliniat cu roşu inegalitatea de şanse în ceea ce priveşte accesul la educaţie.