Articolul este ultimul din seria „Legături conștiente: ghidul părintelui” dedicată adulților care doresc să modeleze conștient dezvoltarea socio-emoțională a copiilor din jurul lor. Descoperă cum „Atenția dintr-un pahar cu apă”, „Compasiunea față de sine – o poveste despre noi”, „Ce facem cu toate emoțiile” și „Conflictul - de evitat sau îmbrățișat” ne-au adus până aici, în fața deciziilor care ne țes.
La bază, luarea deciziilor implică un proces de gândire în care considerăm impactul alegerilor noastre asupra noastră, a celorlalți și a comunităților din care facem parte. Studiată îndeaproape, ea se dezvăluie a fi o artă care depășește simpla rezolvare a problemelor; este vorba despre a împleti deciziile noastre în țesătura complexă a valorilor, credințelor și principiilor etice. Cum ne dezvoltăm această măiestrie și cum o înmânăm celor mai iubiți dintre pământeni?
Rememorând, întrezărim indiciile. Călătoria noastră a început într-un pahar cu apă, de pe malul căruia am cultivat o prezență Atentă. Compasiunea a devenit apoi compasul nostru, îndrumându-ne prin furtunile inevitabile. Explorarea emoțională ne-a purtat până în adâncurile lumilor noastre interioare, dezvăluind trăiri pe care le neglijam în absența compasiunii de sine. Recunoașterea lor a adus la suprafață și potențialul unor tensiuni, potențial din care am învățat că oportunitățile de creștere și reconectare pe care le conține un conflict sunt mult mai valoroase decât să le evităm.
Acum, pe măsură ce ne apropiem de finalul traseului nostru, luarea deciziilor responsabile apare ca punct culminant în care abilitățile socio-emoționale anterioare se împletesc și se susțin reciproc. Valorile noastre, conturate prin atenție, compasiune și explorare emoțională, sunt reperele deciziilor conștiente și responsabile. Mai mult, fiecare alegere devine un prilej pentru a defini “cultura” familiei - fundația și moștenirea.
Ca părinți, este esențial să fim conștienți de realitatea în care modelăm procese de luare a deciziilor zilnic pentru copii. De la modul în care facem cumpărăturile sau prioritizăm activitățile de la sfârșitul săptămânii, până la împărțirea responsabilităților în casă și realizarea unui buget de vacanță. Din stadiile timpurii ale copilăriei, copiii observă cum părinții își navighează procesele decizionale, iar aceste observații modelează propriul lor mod de abordare. Transmiterea modului de gândire din spatele deciziilor implică, în primă instanță, conștientizarea sa și efortul de a-l evalua. Adică, de a ne răspunde onest în ce măsură modul în care decidem în momentul de față ia în considerare factori diverși, consecințele imediate și îndepărtate, și alinierea cu valorile familiei. Este posibil să descoperim, cum nu demult am făcut-o și eu, că sacrificăm valorile pentru plăceri mai apropiate și că, privind în oglindă, nu aș putea spune cu încredere că este ceea ce îmi doresc pentru copilul care mă privește atent.
Odată ce ne reîmprospătăm atitudinea față de propriile decizii, ne putem orienta cu intenție către copii. Fiindcă, pe măsură ce cresc, copiii au nevoie de noi să îi responsabilizăm și să îi sprijinim să învețe cum să decidă. Să nu așteptăm doar alegerea liceului sau a facultății pentru a cultiva această abilitate vitală. De unde pornim?
Fiecare familie are un set unic de valori pe baza cărora acționează, chiar de nu s-a așezat niciodată la masa din bucătărie să le inventarieze. Luarea deciziilor responsabile implică conectarea alegerilor la aceste valori fundamentale. Discuțiile de familie despre principiile care contează cel mai mult pentru fiecare membru sunt un punct de pornire și de revenire benefic atât pentru adulți, cât și pentru copii. Prin evidențierea constantă a relației dintre decizii și valori, spunem (și trăim) o poveste despre reziliență, autonomie și responsabilitate.
Nicio floare nu crește dacă o uzi numai o dată, așa că îți propun cinci practici săptămânale sau lunare – tu alegi cum e mai potrivit!
- Consiliul familiei: Este vorba despre discuții regulate în care deciziile, atât cele minore, cât și cele majore, sunt dezbătute deschis și decise colectiv. Această rutină dezvoltă un sentiment de apartenență, încurajează comunicarea activă și oferă o oportunitate pentru părinți să modeleze procesele de luare a deciziilor responsabile. Pentru copiii mai mici, discuțiile pot fi axate pe alegeri mai simple (de exemplu, activitatea de la sfârșitul săptămânii), evoluând treptat către decizii mai complexe pe măsură ce cresc.
- Reflecție asupra valorilor: Este o rutină în dinamica familiei în care fiecare membru își consideră valorile și împărtășește cum acestea se aliniază cu deciziile sau acțiunile recente. A nu se asocia doar cu perioadele tensionate/conflictele. Această rutină ajută la consolidarea legăturii dintre decizii și valorile de bază ale familiei, promovând un cadru etic comun care ghidează luarea de decizii responsabile. Copiii mai mici vor avea nevoie de imagini sau povești simple pentru a înțelege valorile de bază, în timp ce cei mai mari se vor angaja în dezbateri mai complexe despre modurile în care valorile îi informează alegerile.
- Responsabilități săptămânale: Indispensabil este un sistem structurat, înțeles de toți, în care membrii familiei au roluri specifice în luarea deciziilor, pe rând, în diferite arii (cumpărături, ordine, îngrijirea animalelor de companie etc.) Această rutină hrănește nevoile pentru apartenență și contribuție, și oferă copiilor posibilitatea de a lua decizii în diferite contexte și experiență practică în gestionarea responsabilităților.
- Familia emoțiilor: Pentru a sprijini conștientizarea de sine și autoreglarea, fără de care deciziile sunt într-o mai mică măsură responsabile, membrii familiei își împărtășesc emoțiile și discută cum acestea au influențat sau pot influența luarea deciziilor. Această rutină promovează inteligența emoțională, ajutând pe fiecare, mic sau mare, să recunoască și să gestioneze emoții pozitive, neutre și negative, conducând către decizii mai ponderate și empatice. Știu că știi, doar amintesc că emoțiile joacă un rol semnificativ în alegerile pe care le facem. Așadar, încurajează copiii să identifice și să înțeleagă emoțiile lor atunci când iau decizii. Făcând acest lucru, ei obțin informații valoroase despre motivațiile, dorințele și posibilele prejudecăți, contribuind astfel la alegeri mai informate și la dezvoltarea socio-emoțională. Copiii mai mici pot utiliza imagini, personaje de poveste sau păpuși, în timp ce cei mai mari se vor angaja în discuții mai detaliate despre stările lor emoționale și impactul acestora asupra alegerilor.
- Provocări: Aproape ca într-un joc, familia abordează împreună scenarii ipotetice de luare a deciziilor, discutând diferite perspective și rezultate posibile. Această practică îmbunătățește abilitățile de rezolvare a problemelor, încurajează gândirea critică și întărește capacitatea familiei de a lua decizii dificile. Scenariile pot fi ajustate în complexitate, începând cu situații simple, cotidiene pentru copiii mai mici și progresând către provocări mai elaborate pentru adolescenți, asigurând angajarea cognitivă adecvată în funcție de vârstă.
Viața, parcă mai mult decât oricând, ne trage de mânecă cu cât este de dinamică; luarea deciziilor responsabile include abilitatea de a ne adapta la circumstanțe în schimbare. În toate contextele descrise anterior, te invit să povestești cu copiii că deciziile nu sunt fixe și că uneori vor avea nevoie să reevalueze alegerile pe baza unor informații noi. Deciziile nu sunt (toate) permanente. O atitudine deschisă la imprevizibil îi învață despre reziliență și le formează o mentalitate de creștere în raport cu incertitudinile vieții.
În final, este important să sărbătorim momentele în care copiii fac alegeri conștiente în armonie cu valorile și principiile familiei. Și să privim abilitatea de a decide responsabil ca o abilitate care evoluează și se maturizează odată cu provocarea prin care pășim cu Atenție și Compasiune.
Ultimele momente și terminăm paharul cu apă. Cine ar fi crezut că va fi un pahar atât de generos? Ne-a redat claritatea perspectivei și ne-a reconectat cu cei mai frumoși oameni – cei de lângă noi. Cu forța blândă a compasiunii, ne-am reapropiat de noi înșine și ceilalți, cu emoție și curiozitate.
Dacă este ceva ce îmi doresc să rămână cu noi dincolo de aceste articole, ar fi certitudinea că părinții și îngrijitorii sunt cele mai valoroase resurse și modele pentru dezvoltarea inteligenței socio-emoționale a copiilor. Că investind în tine, investind timp în rutinele care îți permit să accesezi compasiunea față de sine și luciditatea prezenței, formezi ancorele de care copilul tău are nevoie și pe care le va folosi atunci când tu nu vei fi alături. De ai ajuns până aici, mulțumesc și mulțumește-ți!
Cu entuziasm către provocările inevitabile,
Nastasia
Nastasia Alexandru este alumnă Teach for Romania și dezvoltă programul de formare a competențelor socio-emoționale la elevi, una dintre intervențiile strategice Teach for Romania susținute de Raiffeisen Bank.