Dieta lui David Popovici pentru performanță: iaurt, banane, chia și sacrificii pe pâine

„Ce dietă ai?”, se aude glasul unui băiat așezat pe un șezlong mic turcoaz ca toți cei 40 de copii adunați în curtea Clubului sportiv Miramar din București. „Mănânc bine dimineața”, spune David Popovici zâmbitor și se reazemă de spătarul scaunului. Apoi, continuă conversația cu cei mici: „Acum am antrenament de la 7, voi de la cât aveți?”. Nici nu termină de rostit întrebarea că sar câțiva cu răspunsul: „De la 5 jumate”. Așa devreme se antrena și el mai demult, își amintește David, dar și atunci mânca cu două ore înainte de bazin, pentru că se trezeau părinții mai devreme și îi aduceau mic-dejunul la pat. „Mănânc cu ochii închiși, ca să dorm la loc, o fac de mic și văd că funcționează la mine”, povestește el. 

Un bărbat înalt strecurat printre copii și cei câțiva antrenori se prezintă drept tatăl lui David și descrie meniul sportivului din această perioadă: un iaurt mare amestecat cu banane, chia, miere și fulgi de ovăz. David îl completează, căci are și alte ingrediente-minune: migdale și curmale. „Vă mai dau un pont”, spune tatăl sportivului, „după antrenament, cam de șase ani, David bea o combinație de lapte, miere și scorțișoară. Uneori lapte, miere și cacao”. Pentru că proteinele sunt importante. În plus, pâinea integrală ar fi bine s-o înlocuiască pe cea albă, iar cârnații să fie excluși.  E 10 septembrie, peste cinci zile, David împlinește 17 ani. 

David Popovici a răspuns la toate întrebările copiilor

Cum a ajuns la Jocurile Olimpice 

„Vreți să vă arăt cele mai tari medalii pe care le am?”, își întreabă David colegii de bazin. Un răspuns prelungit vine în cor: „Daaaa!”, o reacție care se va tot repeta pe parcursul întâlnirii. Le înmânează copiilor trei medalii de aur și una de argint, câștigate la Campionatele Europene de Înot pentru juniori de la Roma din acest an, unde a doborât recordul mondial de 100 de metri liber. 

În 2021, David a participat și la Campionatele Europene de la Budapesta, unde a avut prima întrecere de seniori la acest nivel, și a luat locul șase în finala de la 100 de metri liber. Ulterior, s-a calificat la Jocurile Olimpice (JO) de la Tokyo din vară și i-a ținut în suspans mai ales pe românii care l-au încurajat de la distanță pe Facebook. 

După ce s-a uitat pe tabelă și și-a dat seama că va merge în Japonia, cel mai tânăr român de la JO s-a simțit „extrem de fericit”, dar rutina a rămas importantă în ciuda bucuriei, așa că s-a dus imediat la masaj, nu la telefon, să-și sune părinții. „Am muncit atâta timp și totul s-a întâmplat în mai puțin de un minut”. Și tatăl lui și-a împărtășit mulțumirea cu cei prezenți: „E un vis pentru orice copil sportiv și el tocmai se calificase la cel mai important concurs din lume. M-am simțit grozav”. 

În Japonia, David a concurat cu cei mai rapizi înotători din lume, fără limită de vârstă, și a ieșit pe locul patru în finala de 200 de metri liber – a scos cu două sutimi mai puțin decât sportivul de pe locul al treilea. Până acum a reprezentat Clubul Steaua, însă recent s-a tranferat cu antrenorul lui la Dinamo.

Colegii mai mici privesc cu atenție medaliile sportivului

„Woow!”, strigă un băiat care ține în ambele mâini o medalie de aur. „E grea?”, îl întreabă David. Unui elev cu rucsac în carouri alb negru David îi oferă o altă medalie, băiatul o ține și de șnurul albastru și se uită la David, care stă în soare. Se încruntă un pic din cauza luminii, dar imediat își îndreaptă atenția spre piesa rotundă. Doi copii mici arată cu degetul spre o medalie pe care o plimbă de la unii la alții înotătorii cu un cap mai înalți decât ei, așezați separat. 

„Puțin mai bine decât ieri”

Adrian Rădulescu, antrenorul lui David, îi este alături la conversația cu cei mici și când nu mai au ei idei de întrebări, mai intervine el. Îl îndemnă să spună, de pildă, dacă își mai amintește care a fost prima lui medalie. David rememorează un concurs de la Bazinul „Lia Manoliu”, unde a participat pe la 8-9 ani, atunci a plecat acasă cu o medalie. 

„La 10 ani voiam să fiu primul, cel mai bun, și să înot cât mai repede!”, le povestește David copiilor despre perioada în care avea cam vârsta lor de-acum. Și-a împlinit visul, chiar la 10 ani a bătut primul record național. 

David le explică cum a reușit să se țină de planul lui. „Când ajungeam la bazin, eram foarte adormit. Chiar dacă dați cu apă pe față dimineața, tot vă e somn, nu?”. „Daaa!”, răspund la unison. Secretul e intuitiv: dacă rămâi motivat și te duci la bazin, odată ce intri în apă, sigur te trezești. Până la urmă, după efort, urmează satisfacțiile: „La sfârșitul zilei eram bucuros cu ce am reușit să fac”, le mai spune David. „Am reușit să vin la bazin și să fac puțin mai bine decât ieri”. 

Un record la antrenament: 11 kilometri 200 în trei ore

Curg noi întrebări din partea copiilor. „Cum ți-a părut Tokyo?”, e curios un băiat. David însă, în cele două săptămâni acolo, a văzut orașul numai prin geamul autobuzului, în drum spre bazin. De asta, i-ar plăcea să revină ca turist.  

O fetiță de pe primul rând de șezlonguri pune o întrebare provocatoare: Cum ai pierdut medalia la doar două sutimi? Unghiile roase cu o seară înainte care altfel i-ar fi putut aduce locul al treilea  – o glumă a lui David preluată imediat de presă ca fiind explicația –, n-au avut legătură cu rezultatul lui. „Când înoți, nu știi ce timp ai, te mai uiți puțin. Nu recomand, dar în unele curse e bine să te uiți”, răspunde el. Pur și simplu nu a realizat cât timp mai avea. 

Lângă bazinul de înot unde s-a antrenat ani la rând

„Cum ți se pare să faci performanță?”, vrea să știe o preadolescentă. Iar David nu ascunde efortul depus până acum. „Faci sacrificii, e ca o meserie. Nu e ușor, la un moment dat nu mai ai atât de mult timp pentru prieteni”. 

Și numărul orelor de antrenament pe zi îi preocupă pe copii, mai ales pe o fată cârlionțată care îl tot filmează cu telefonul. Cam șapte ore pe zi cu schimbat, încălziri și sală. „O să ajungeți și voi așa!”, îi încurajează David. Numai înotul îi ia între două și patru ore. „Sunt și antrenamente foarte grele, alteori, când mă întorc din vacanță, am antrenamente mai ușoare. După Tokyo am fost în vacanță și, când m-am întors, am început ușor-ușor, detaliază sportivul”. La un antrenament, cel mai mult a înotat 11 kilometri 200 în trei ore. „Dacă vrei să înoți repede în concurs, trebuie să te străduiești la antrenamente”, precizează el. 

De ce e bine să-și facă încălzirea 

Deocamdată, sprijinul antrenorului este suficient; David nu are încă un psiholog sportiv. În concursuri, spune el, reușește să se concentreze la fiecare mișcare. „Mă antrenez mental și nu mă mai gândesc la nimic, am o cursă de făcut. Și vreau să fac niște oameni mândri”. 

Unul dintre antrenori, ca să audă copiii și de la David, pe care-l admiră, îi propune sportivului să explice cât de importantă e încălzirea pe uscat și în apă înainte de antrenament. David recunoaște că e plictisitoare, plus că trebuie să ajungi la bazin un pic mai devreme pentru ea. Dar contează în prevenirea accidentărilor care, în general, așa apar, dacă nu o faci. Mai mult, pierzi antrenamente din cauză că mergi să te recuperezi. „Acum câteva zile nu m-am încălzit atât de mult cât ar fi trebuit, eram la sală, m-am aplecat și a trebuit să mă opresc”. A ridicat o greutate și l-a durut spatele, iar până și-a revenit a lipsit de la vreo trei antrenamente.   

După ce pun toate întrebările care le vin în gând, copiii se așază la coadă pentru autografe și poze cu David.  

Sportivul care-i motivează 

Edi, 9 ani, un băiat blond cu breton neastâmpărat, povestește pentru Școala 9 de când practică înotul și ce vis uriaș are. A venit la bazin la 3 ani, iar recent și-a schimbat antrenorul pentru performanță. A luat un autograf de la David pe un tricou și deja s-a hotărât să nu-l mai spele. „David mă motivează să fiu pe podium și să văd că toată lumea mă încurajează”, spune Edi. 

Apoi, își frământă mâinile și vorbește despre marele lui vis: să ajungă la Jocurile Olimpice și să scoată cei mai buni timpi. 

Alături de doi foarte tineri înotători, Edi și Cristi

Cristi, prietenul lui, înoată la bazin de la 6 ani. „La 7 am trecut la performanță, am avansat la un nivel nou și am fost fericit!”, își amintește el. Părinții îl îndeamnă chiar și când îi e lene să vină la bazin constant ca să capete „mai multă forță”. 

Profesorii de la liceu îl susțin 

David Popovici vorbește la rândul lui pentru Școala 9 despre cum s-a simțit la întâlnirea cu micii înotători. „A fost foarte frumos azi, mă gândeam cu antrenorul meu încă din mai să le vorbim și poate să-i inspirăm, să-i facem să le placă înotul un pic mai mult”, spune el. Copiii i-au amintit de perioada în care era de vârsta lor: „Mă uitam cu aceiași ochi la sportivii care erau atunci în spotlight, Sabin Bonea, Claudia Gâdea, Vlad Tudose. Eram la fel de fascinat să le aud experiențele, eram înnebunit să le văd medaliile. Știam că o să fie și ei (n.r. – cei mici), de asta le-am adus pe ale mele”. 

O întrebare care l-a surprins din partea copiilor a fost cea despre cum a pierdut la doar două sutimi diferență de locul al treilea. S-a gândit că și pentru cei mici sutimile sunt deja relevante și că acest sport îi disciplinează. 

Peste trei zile începe școala – e elev încă dintr-a V-a la Colegiul „George Coșbuc” din București – și va trebui să se organizeze, ca în fiecare an, astfel încât să ajung și la ore, și la antrenamente. „Abia mi-am aflat orarul, n-o să fie așa de ușor, am noroc cu profesori îngăduitori. Profesorii și directorii liceului vor să crească spirite libere, îmi susțin pasiunea”, mai spune David.   

În ultimul timp, David a primit oferte de la universități importante din Statele Unite, însă le-a refuzat cu gândul să rămână în țară după liceu. „Nu prea are cum să fie definitivă decizia, pentru că mai am doi ani”, explică el. „Am refuzat momentan”.