Andrei a terminat în 2015 Liceul de Arte Plastice din Târgoviște. Și-a dorit însă foarte mult să studieze în străinătate și chiar cu veniturile modeste ale familiei, a ajuns student și apoi masterand la Paris. În 2020 termina masteratul cu dizertația Economia politică a reformei zonei euro. Azi, e angajat Banca Centrală Europeană (BCE).
Nu e singurul român din BCE, numărul lor se ridică la 130 dintr-o instituție de peste 3.500. Adică aproape 4% dintre angajați sunt români.
Am vorbit prin videoconferință Cluj - Frankfurt timp de o oră și jumătate. Eram curios cum ajunge cineva să lucreze la una dintre cele mai importante instituții monetare din lume. Am aflat povestea unei combinații dintre determinare, noroc și multiculturalism – combinație ce întărește, de altfel, și motivația ca România să rămână în Uniunea Europeană. Mai multe motive am adunat și într-un articol pentru Vice.
Frankfurtul financiar, ca un oraș periculos american
Un prieten l-a întrebat pe Andrei, atunci când a călcat pentru prima oară în capitala financiară a Germaniei: „Băi, de ce arată centrul orașului ca partea periculoasă a Philadelphiei?”.
Și Andrei are sentimentul că Frankfurt are aerul unei metropole americane, cu problemele pe care le presupune asta — oameni fără adăpost, un consum ridicat de substanțe și cu activitățile criminale pe care așa un peisaj le presupune. „Dar mult mai condensat decât într-un oraș american, fiind mult mai mic”.
S-a mutat acum doi ani acolo, dar nici acum nu-i place. Asta pentru că s-a mutat în zona Rin Main după o perioadă de locuit în Berlin. „Nu știu la ce mă așteptam, dar dezamăgirea a fost instantanee.” Toate se topesc însă în mulțumirea că face ceea ce-i place - economist la BCE.
Artistul pasionat de finanțe
Andrei a făcut liceul de arte plastice, arhitectură și muzică în Târgoviște. Născut în 1995, s-a mutat împreună cu părinții într-un cartier mărginaș după ce și-a petrecut primii doi ani de viață în Slatina. La 14 ani visa să se facă grafic designer de artă conceptuală pentru jocuri video și filme.
Însă până a terminat liceul în 2015, viața i s-a schimbat radical. Încă din clasa a zecea devenise pasionat de axa politologie-filosofie-economie politică. „Pe atunci se ridica un site numit Coursera, unde inițial căutam chestiile legate de artă”.
Stătea acasă, dar s-a pus să-și facă o educație alternativă. „Așa am ajuns la cursul universității Yale al lui Ian Shapiro despre fundațiile gândirii politice. M-am mai înscris și la Introducere în Filosofie, curs oferit de Universitatea din Edinburgh sau la Apariția Orientului Mijlociu Modern al Universității Tel Aviv.”
„Analiza crizei euro mi-a urmărit toată viața universitară”
„Interesul meu pentru criza zonei euro a început atunci când am plecat la universitate. Fix în vara lui 2015 a avut loc referendumul grecesc asupra condițiilor pentru eliberarea asistenței financiare în contextul crizei datoriei publice”. Atunci, erau șanse ca zona euro să se destrame. Sau, cel puțin, exista un risc al redenominării, „adică acela ca unele statele membre ale uniunii monetare să revină la propria monedă. În cazul Greciei, la drahmă”.
Anumiți actori politici din Grecia voiau să restituie suveranitatea monetară în speranța că o eventuală devalorizare a monedei ar ajuta economia lor să se reechilibreze, îmi explică economistul.
Criza monedei euro a fost cea care l-a făcut să vireze către perspectiva economică prin care să fie privită politica la nivel mare. „O bună parte din cursurile de macroeconomie erau studii de caz din timpul crizei. Când vorbești de politica monetară unică a zonei euro, politică economică și financiară a Uniunii Europene și superviziune bancară apare criza euro instantaneu, căci a fost totodată o criză bancară, o criza în balanța de plăți a statelor membre și o criză a împrumutului suveran.”
Ca orice om care vorbește mai mult în engleză decât în limba nativă, Andrei alternează cele două limbi.E de înțeles: a studiat și a muncit de mai bine de opt ani în alte câmpuri lexicale și structuri gramaticale.
Ajungem să facem comparație între referendumul Oxi care le-a cerut grecilor să spună dacă acceptă condițiile de austeritate impuse de Uniunea Europeană și Brexit. Chiar dacă majoritatea grecilor le-au respins, tot au trebuit să suporte măsurile impuse. În timp ce cu Brexit, voința poporului s-a înfăptuit și Marea Britanie a ieșit din UE.
Andrei e de părere că partidul grec Syriza, deși privit ca fiind de extremă stângă, când a ajuns la guvernare a fost mult mai cumpătat decât conservatorii britanici, un partid considerat mai centrist, chiar dacă din direcția opusă a axei politice.
„Brexitul mi s-a părut mult mai politizat, într-un mod negativ, decât votul Oxi”, încheiem acolada politică.
S-a gândit la Londra, dar a ajuns în Paris, Berlin și Birmingham
A studiat în Franța, la Institutul de Științe Politice din Paris (Sciences Po). A plecat acolo în 2015, după ce a aplicat în mai multe locuri. Unul dintre ele a fost și LSE, London School of Economics, institutul cel mai celebru de economie și științe politice din Regat, care numără aproape 70 de procente în studenți străini și se afla pe locul 8 în topul mondial al universităților în 2015.
„N-aveam o mie de lire pe lună pentru a locui într-o cutiuță”, povestește tânărul despre unul dintre cele mai importante impedimente care i-au tăiat drumul spre Marea Britanie.
Ideea de Sciences Po i-a venit când a aflat despre costurile universitare care sunt bazate pe veniturile părinților fiecărui student. Prin urmare, pentru Andrei nu doar că au fost zero, ci a și primit ajutor financiar printr-o bursă socială. Faptul că primea bani de la statul francez să studieze la ei l-a uimit complet. Singura cerință era să fie cetățean al Uniunii Europene.
Sciences Po „are o reputație de școală de elită. Dar din anii 2000 a început un program inclusiv, prin care s-au deschis ușile către grupuri dezavantajate, sau «grupuri prioritare» cum se numesc la ei – cartiere mărginașe, licee mai sărace etc.”, îmi explică Andrei.
Masterul l-a făcut tot la Sciences Po, în combinație cu Hertie School din Berlin. Anul 1 în Paris, iar anul 2 la instituția din urmă, unde și-a susținut și teza de disertație. Asta nu însă înainte de a trece și prin Regatul Unit, printr-un program de Erasmus la Birmingham.
„Cel mai tare mi s-a părut că exista o organizație studențească cam pentru orice domeniu”, povestește el despre viața studențească din Paris. El s-a înscris în cea cu tema arte vizuale. „Dar puteai să te bagi în oricare, de la una feministă sau cele care țineau de partide, la cea în care studenții cresc legume bio în colaborare cu țăranii. Practic, când producția era gata, tu primeai un coș întreg cu alimente. Iar asta era super util, că găteam la comun cu colegii de apartament.”
E primul din familia lui cu studii superioare
Părinții lui n-au trecut pe la universitate. Mama lui e asistentă medicală la o clinică privată, iar tatăl lui, subofițer în Armată. Când și dacă se punea problema de studiat la o instituție de afară, îi spuneau că „da, da, da. Vedem”.
Dar planul era stabilit în mintea lui Andrei încă de la 16 ani, așa că a făcut o mare parte din demersuri singur. A aplicat la universități, și când a fost admis la 18 ani le-a dat vestea: „vedeți că plec afară!”. Atunci au început să se îngrijoreze mai serios de finanțarea visului academic al copilului, dar principalul venit a fost tot din bursa pe care o primea, iar banii de la ai lui erau un mic bonus.
„Și-au arătat susținerea foarte intens după ce am intrat. Și înainte de asta au fost, dar nu credeau atât de mult că e posibil”.
Cursurile online au fost cruciale în admitere
A primit două scrisori de recomandare din partea profesorilor de liceu, care au contat pe lângă certificatele Coursera. Pe platformă, puteai aplica pentru diplome care arătau că absolveai acele cursuri. Dar pentru persoanele care nu-și permiteau achitarea sumei întregi, exista opțiunea de a aplica pentru un soi de bursă. Dacă adevereai că plata celor 40-50 de euro pentru obținerea diplomei de absolvire îți depășea bugetul, puteai obține acea adeverință din partea platformei. Așa a fost și-n cazul lui.
A aplicat pentru toate cursurile pe care le-a urmat. „Am inclus apoi diplomele în CV, iar despre ele am discutat și în interviul de admitere. Până la urmă, sunt cursuri universitare, și luate în considerare în măsura în care se poate.”
Acele cursuri i-au deschis apetitul pentru cunoaștere, cu atât mai mult una orientată către filosofie, politologie și relații internaționale.
„Cel despre Orientul Mijlociu mi-a folosit și la universitate, căci în anul doi de licență am avut un curs fix pe politicile comparate din acea zonă globală”. Cursurile s-au dovedit a avea o utilitate nu doar ca o curiozitate aparte, ci și în formarea ulterioară a liceanului de la arte devenit politolog în formare. La un moment dat, chiar se gândea să se specializeze fie în economia petrolului, fie în relațiile dintre țările exportatoare de petrol, lucruri pentru care colțul acela de lume a devenit atât de cunoscut și punctul de plecare al atâtor conflicte.
Din cauza consecințelor economice ale războiului adus de ruși în Ucraina, Andrei a devenit interesat de felurile în care se poate răspunde oligopolului internațional din piețele energetice cu un oligopson (tip de piață în care un mic grup de firme cumpără cea mai mare parte a produsului furnizat de un alt grup de firme). Adică, în cazul UE, asta însemna un mecanism prin care europenii să-și unească puterile de cumpărare în piață pentru stabilirea unui preț mai avantajos în achiziționarea energiei.
„Din partea statelor membre, inițiativele de integrare încep rareori din dragul Uniunii Europene. Practic, cele mai importante inițiative integrative au loc atunci când suntem puși la colț, și singura alternativă e mai multă integrare europeană”, adică luptă la comun.
„Curiozitatea a fost principalul atu că am ajuns să lucrez aici. Asta se poate aplica oricui”
Andrei a început să țintească un job la Banca Centrală Europeană încă din 2018. A intrat acolo în octombrie 2020 ca să facă practică, iar din iulie 2021 e, oficial, unul dintre economiștii lor.
Crede că a fost noroc, dar mai degrabă a fost un drum susținut al devenirii.
„În termeni de cât efort poți să depui și capacități intelectuale, 100% poate oricine. Unde diferă chestiile – cred că am avut imens de mult noroc. Nu am făcut un liceu super de elită. Era OK cotat în oraș, dar nu-i un colegiu național. Nu am avut o situație materială neapărat avantajoasă. Nici sărac, dar nici în situație de avantaj. Și n-am studiat mai mult decât alți colegi.”
Însă s-a dovedit interesat, s-a lăsat ghidat de curiozitate și și-a urmat pasiunile. „Că n-am fost vreun copil super înzestrat, vreun mare prodigios.”
Ca recomandare, economistul BCE nu i-ar îndruma pe tineri să-și facă un plan pe termen prea lung (trei-cinci ani), care să fie mai puțin flexibil decât o fosilă. Ci pe unul - maximum doi.
În plus, e important să te setezi și mental pentru reușita viitoare, adică în primul rând tu să nu-ți pui piedici. „Stând în Târgoviște, într-un cartier mărginaș, aveam și chestia aia că «bă, nu suntem noi ăia care se duc să facă ceva». Gen, suntem d-aicia, nu e de parcă o să ne depășim condiția cu mult.”
