La început a fost „România lucrului bine făcut”. Apoi „Împreună pentru o Românie normală”. Cu aceste programe și-a vândut candidatura la președinție Klaus Iohannis în alegerile pe care le-a și câștigat. Astăzi se legitimează în țară, la deschideri de an școlar sau academic, diverse festivități, și peste hotare, în fața diasporei din SUA sau la ONU „România educată”. Doar că nu e nimic „bine făcut”, „normal” sau „educat” când un ministru-copiator îți livrează reforma sistemului de care depinde viitorul României.
În cazul lui Sorin Cîmpeanu, nu mai puțin de 92 de pagini dintr-un suport de curs au fost copiate într-un altul, pe care ministrul și l-a asumat ca fiind parte din opera sa științifică proprie, listând respectiva lucrare în CV. Dacă acum girează prin tăcere o astfel de faptă, în 2014, din poziția de candidat la prezidențialele, Klaus Iohannis era foarte vocal împotriva plagiatului, indicând faptul că este inacceptabil ca un politician să copieze „și numai trei rânduri”.
La opt ani distanță, în același an 2022, marcat de crize succesive (pandemică, economică, geopolitică), Klaus Iohannis se află la palatul Cotroceni, nu la catedra rezervată la liceul din Sibiu, și este confruntat nu cu nevoia de a lua o măsură atunci când un elev copiază la un test, ci cu nevoia de a-și lămuri poziția în privința toleranței sale la plagiat. Nu de alta, însă doar vara asta, atât prim-ministrul pe care președintele l-a girat, Nicolae Ciucă, actualmente președinte al PNL, formațiunea politică din partea căreia Iohannis a candidat, cât și ministrul Educației pe care l-a însărcinat cu înfăptuirea reformei educaționale, au fost acuzați de plagiat. Acuzele nu se rezumă la judecăți de valoare și zvonistică dâmbovițeană, ci au fost probate cu documente de către profesoara Emilia Șercan.
Viziunea lui Iohannis față de ideea de integritate în cele două campanii electorale la care a participat
„Competențe profesionale”, „Demnitate”, „Corectitudine” sunt doar câteva dintre valorile-reper pe care Klaus Iohannis le-a listat în prima sa viziune lansată cu ocazia alegerilor din 2014, programul România lucrului bine făcut. Prin aceasta, Iohannis își lua și angajamentul de a trata educația drept prioritate națională și de a organiza o dezbatere pentru a ajunge la un consens privind reforma întregului sistem de învățământ.
„Integritatea ca principiu nu trebuie suprapusă doar cu forma sa legislativă privitoare la respectarea regimului incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese“, se arată în același program electoral. Viziunea privind etica politică merge chiar și mai departe pentru candidatul la președinție Klaus Iohannis, după cum o arată fraza: „Aici vorbim despre un mod de acţiune şi comportament mai larg, întemeiat pe respectarea regulilor şi acordurilor legale, politice şi sociale, pe acţiune în acord cu declaraţiile şi promisiunile făcute şi pe eficienţă“.
Ce ar spune candidatul la președinție Klaus Iohannis, care promova o viziune plenară asupra integrității publice, despre președintele Iohannis, de opt ani în funcție, care girează un ministru care se scuză că nu fură, deși a fost prins cu o lucrare copiată? Un ministru care își dă demisia după o anchetă jurnalistică ce arată că a copiat, dar când își anunță decizia înșiră „realizări”, nimic despre motivul pentru care era necesar să plece. În mod cert, descrierile ample pe care Iohannis le face privind importanța integrității sunt motive suficiente pentru a-l determina să ia poziție atunci când un ministru însărcinat cu reformarea învățământului se scuză că, de fapt, nu a plagiat, deoarece cartea nu avea ISBN.
În privința celui de-al doilea program electoral sub care președintele a defilat, Împreună pentru o Românie Normală, Klaus Iohannis face o altă promisiune cetățenilor privind „promovarea educaţiei ca proiect fundamental în normalizarea și modernizarea României”. Capitolul din proiect dedicat educației este focalizat pe același set de valori solide, precum și o serie de promisiuni concrete, precum reformarea școlilor cu rezultate slabe și profesionalizarea carierei didactice. În încheiere, candidatul Iohannis propune o „strategie coerentă și unitară pentru a preveni repetarea haosului legislativ al ultimilor ani și pentru a evita ca acei politicieni care fac schimbări doar de dragul schimbării să se mai joace cu destinul Educaţiei și cu viitorul României”.
Peste 50.000 de cetățeni au semnat o petiție adresată președintelui României, care asigură, potrivit Constituției, funcția de mediator în stat prin care îi solicită acestuia demiterea de urgență a ministrului-plagiator. De (peste) cinci ori mai mulți cetățeni au semnat poziția de demitere a ministrului Educației, Sorin Cîmpeanu, decât au fost consultați pentru realizarea viziunii strategice România Educată. Dacă un răspuns din partea Administrației Prezidențiale întârzie să apară, diagnosticul nu poate fi decât unul singur: Klaus Iohannis s-a vindecat miraculos de intoleranța la plagiat în doar 8 ani de zile.
