Cu ocazia Zilei Educației, Klaus Iohannis declara: „Vă asigur de voinţa mea neclintită pentru a construi împreună România Educată, un proiect de ţară în care dascălii sunt valorizaţi, respectaţi şi susţinuţi, pe măsura rolului cheie pe care îl au în societate”. Valorizarea dascălilor înseamnă astăzi, pentru președinte, tăcere și ignorare a faptului că unul dintre aceștia este victimă a unei operațiuni de kompromat girată de către stat.
O profesoară de jurnalism este hărțuită, intimitatea fiindu-i violată prin extragerea din telefon a unor fotografii personale, depune plângere penală la Secția de Investigații Criminale a Poliției, în speranța că i se va face dreptate. O jurnalistă de investigații recunoscută la nivel internațional, a cărei muncă pentru protejarea valorilor morale care stau la baza sistemului de învățământ este lăudată în Times Higher Education, dar ignorată în propria-i țară. Emilia Șercan acuză că probele parte a anchetei penale pe care le-a furnizat unei instituții de forță a statului au fost scurse pe internet.
Dacă ascultați cu atenție, veți putea auzi tăcerea apăsătoare de la Palatul Cotroceni, unde se află întâiul profesor al țării, președintele Klaus Iohannis și autorul moral al proiectului România Educată: un proiect de viziune de țară pentru reformarea educației.
De ce profesorul Iohannis nu reacționează atunci când unul de-ai săi este hărțuit de statul eșuat? Președintele este prin excelență omul politic responsabil de indicarea direcției în care o ia țara, fie că vorbim de poziționarea sa în plan geopolitic sau de indicarea unor repere axiologice interne.
Acum vorbim de un caz de hărțuire, violare a intimității, revenge porn, un caz despre apărarea unor valori imuabile pentru o societate, cum sunt integritatea și libertatea. Un caz rămas însă fără ecou pentru președinte. Apelul semnat de peste 160 de profesori universitari, jurnaliști și scriitori, între care profesorii emeriți ai Universității din București Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu, ajuns între timp la peste 400 de semnături din partea reprezentanților comunității academice din țară și de peste hotare, nu a determinat nici măcar o declarație de presă din partea șefului statului.
Tăcerea este cu atât mai apăsătoare, deoarece unii o cuplează cu momentul în care candidatul la președinție Klaus Iohannis îl mustra pe plagiatorul descoperit Victor Viorel Ponta, reclamând, pe bună dreptate, faptul că președintele de atunci părea să-și fi atribuit anumite valori și repere morale doar de dragul câștigării unui mandat la Cotroceni. În campanii electorale mulți scot afișul protejării valorilor, integrității, strigă că ei luptă pentru protejarea drepturilor omului.
Din discursurile pompoase ale președintelui
Dar și după ce câștigă alegerile se declară aceiași apărători ai cauzei. Klaus Iohannis s-a profilat ca fiind un președinte care pune preț pe educație, dar - mai ales - pe integritatea ca valoare cardinală în reconstrucția sistemului de învățământ.
În raportul prezidențial România Educată, Klaus Iohannis afirma că „într-un astfel de sistem, buna guvernanță, etica și integritatea devin valori fundamentale.” Doar că sistemul a spus pas de data asta și a mușamalizat ancheta unui premier în funcție, suspect că și-a plagiat teza de doctorat și a girat amendamente la Legea educației naționale prin care plagiatorii să fie amnistiați, și, în fine, a hărțuit o profesoară, o jurnalistă de investigație.
Același președinte tace astăzi, când vede că o colegă de breaslă este atacată, același președinte care, în urmă cu doar doi ani, se prezenta la ONU ca fiind un adevărat promotor al drepturilor și libertăților femeilor, un adevărat militant pentru egalitatea de gen.
Acum mai puțin de o lună, pe 16 martie, cu prilejul inaugurării Casei Francofoniei în cadrul Universității Politehnica din București, președintele declara: „Fructificarea potențialului tinerei generații, prețuirea diversității, a libertății și a democrației, toate acestea constituie platforma pe care se sprijină proiectele și angajamentele noastre pentru viitor. (...) Din păcate, valorile noastre sunt în aceste zile sub asediu. Țara noastră este fundamental, energic și deplin implicată în apărarea lor”. Aparent, lui Klaus Iohannis îi este mai comod să se refere la amenințările care vin din exterior, preferând o ignorare completă a acestora atunci când ele se întâmplă la noi acasă.
Pentru că amenințarea unui jurnalist de investigație cu revenge porn, respectiv scurgerea de informații dintr-o anchetă penală înseamnă o amenințare la noi acasă, în fața căreia autoritățile nu sunt capabile să transmită decât discursuri prefabricate, ornate cu solemne platitudini și banalități.
Tot despre respectul față de cadrele didactice vorbea profesorul-președinte și cu ocazia deschiderii anului școlar 2021-2022: „Un factor cheie pentru a transforma o școală într-o adevărată comunitate educațională îl reprezintă și modul în care aceasta investește în formarea și motivarea profesorilor săi. Investiția în cariera didactică este, de altfel, un pilon important în proiectul România Educată”.
Cât de motivați mai sunt profesorii să le vorbească copiilor despre integritate
Oare cât de motivați se simt acum profesorii, când văd că, atunci când unul dintre ei are curajul să se ridice împotriva sistemului corupt, este pus la colț cu toată forța de care este capabil atotștiutorul stat român? Oare cât de motivați mai sunt profesorii să le vorbească la clasă copiilor despre integritate, atunci când observă că, de îndată ce unul dintre ei descoperă că premierul are zeci de pagini din teza de doctorat plagiate și face public acest lucru, este pedepsit și ostracizat?
Vara trecută, Klaus Iohannis parca în curtea Guvernului proiectul prezidențial de reformă a educației - România Educată, declarând: „Românii așteaptă un plan coerent de implementare, cu responsabili și cu termene realiste, care să pună sistemul de educație pe făgașul necesar: unul al coerenței, al responsabilității, al stabilității și al profesionalismului”. Apreciind corect faptul că românii vor responsabilitate și profesionalism, de ce nu oferă chiar președintele Iohannis acest exemplu de responsabilitate și profesionalism, cerând ca cei responsabili de scurgerea informațiilor în cazul Emiliei Șercan să fie trași la răspundere? Ar putea merge mai departe și ancheta Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare privind acuzațiile de plagiat la adresa Nicolae Ciucă să nu mai fie blocat de către un proces deschis de prim-ministru împotriva propriului său Guvern?
Ce mai înseamnă România Educată?
Este important să-i amintim profesorului Iohannis cât respect a promis că va pune în slujba profesorilor, în vederea profesionalizării carierei didactice.
Profesorul Iohannis nu a ratat vreun prilej, acasă sau în contextele de reprezentare externă, să-și etaleze respectul pentru dascălii acestei țări, alegând, nu întâmplător, să facă din România Educată tema centrală a campaniei prezidențiale de realegere în prima funcție din statul român.
A tace în astfel de momente înseamnă nu doar complicitate, ci și o anulare a tuturor eforturilor celor care au crezut în România Educată și în promisiunile sale privind profesionalizarea carierei didactice.
Într-o țară în care ne plângem că nu mai avem profesori la matematică și științe, în care nici cele mai strălucite programe de dezvoltare profesională nu mai au adepți, ce mesaj transmite studenților de la Pedagogie faptul că întâiul profesor al țării tace atunci când unul de-ai săi este hărțuit și batjocorit de către stat?
