În vara anului 2019, când am preluat mandatul de președinte al Consiliului Național al Elevilor, ministrul în exercițiu de la vremea respectivă, Ecaterina Andronescu, dorea prelungirea vacanței de vară, printr-o modificare realizată abitir la presiunea patronatelor din domeniul turismului.
La momentul respectiv, comunicatul de presă pe care l-am lansat în numele elevilor din România conținea următorul paragraf: ,,Elevii mai spun că încă odată, dezbaterile susținute în cadrul întâlnirii Comisiei de Dialog Social a Ministerului Educației Naționale, unde au propus începutul anului şcolar în data de 1 septembrie, au fost ignorate şi desconsiderate de decidenții responsabili de asigurarea calității mediului educațional”. Am dus demersul meu arheologic mai departe pentru a vedea ce am declarat, justificându-mi poziția: „Suntem pe cale să asistăm la o nouă modificare apărută peste noapte, care ne demonstrează din nou că Ministerul Educației Naționale și-a creat un obicei din a schimba regulile în timpul jocului, aspect menit să creeze o stare generală de confuzie pe scena educației”.
Nu se întâmpla în 2021, nu era pandemie - eram în 2019.
An de an, dezbaterea privind începerea anului școlar și structura acestuia este deturnată de interese, altele decât cel de protejare a dreptului la educație. Garantarea unui număr minim de zile de școală într-un an calendaristic este o măsură de bun simț și ar însemna o dovadă de celeritate din partea actualei majorități parlamentare, ținând cont de faptul că România este țara cu cel mai scurt an școlar din Uniunea Europeană.
Este solicitarea regăsită în apelul organizațiilor din educație, adresat liderilor politici - o premieră în mișcarea de reprezentare a beneficiarilor din educație. O largă coaliție a solicitat factorilor decizionali din domeniul educației un număr minim de zile de școală în fiecare an și începerea cursurilor pe 1 septembrie, iar până la ora redactării acestui articol, niciun decident nu a luat o poziție în acest sens. Toată această ignoranță este grefată pe statistici cumplite: aproape un milion de elevi au pierdut 24 de săptămâni de școală online.
Reglementarea unui număr de zile de școală garantat în fiecare an calendaristic (chiar și având doar două săptămâni în plus, pentru a ne apropia de media europeană) ar aduce o serie de avantaje sistemului de învățământ preuniversitar din România, mai ales pentru elevii provenind din mediile vulnerabile. Propunerea de a prelungi anul școlar apare pe fondul pandemiei, însă dacă inițiativa va deveni lege, aceasta va produce efecte inclusiv după ce pandemia va rămâne în istorie.
Două săptămâni în plus de școală, în 12 ani de învățământ formal, cumulează 6 luni care se adaugă la școlarizarea copilului, însumând 840 de ore de școală. O oră de predare individuală poate ajunge și la 150 de lei. Făcând un calcul simplu, observăm că măsura de prelungire a anului școlar ar avea ca rezultat economisirea a până la 126.000 de lei pentru fiecare familie care își trimite copilul la meditații.
Majoritatea elevilor și profesorilor se plâng că programa școlară este stufoasă. Or, prin prelungirea anului școlar, programa școlară rămânând aceeași, acordăm mai mult timp pentru una dintre cele mai importante componente ale procesului instructiv-educativ: aplicarea informațiilor dobândite, prin exerciții și rezolvare de probleme. ,,Repetiția este mama învățăturii”, iar mai mult timp pentru o organizare eficientă a procesului educațional ar putea determina profesorii să se axeze mai mult pe identificarea unor strategii personalizate de învățare pentru fiecare elev.
Parcurgerea, într-un ritm alert, a programei școlare, afectează dimensiunea pregătirii profesorilor. Conform Raportului TALIS 2018, ,,Concret, dacă în urmă cu 5 ani profesorii spuneau că alocă, în medie, 8 ore pe săptămână pentru a-și pregăti lecțiile pe care le predau apoi la clasă, în 2018 timpul declarat de cadrele didactice din România a fost de puțin peste 6 ore pe săptămână”.
Un studiu realizat de Organizația Salvați Copiii ne arată că ,,populaţia de copii şi tineri ai străzii (cu vârsta între 0 şi 35 de ani) este, la nivelul municipiului Bucureşti, de aproximativ 1100 de persoane. Dintre acestea, 58% au afirmat că locuiesc permanent în stradă (sau în adăposturi improvizate - sistem de canalizare, maşini abandonate, clădiri părăsite, locuinţe improvizate, corturi etc.), iar 42% au o locuinţă, dar petrec o parte din timp în stradă, desfăşurând diverse activităţi pentru procurarea banilor - cerşind (44% dintre ei), colectând deşeuri (33%), prestând diverse munci ocazionale (23%) etc”. Atunci când ne gândim la prelungirea anului școlar, avem datoria morală să ne gândim și la acești copii, pentru care soartă este mult prea crudă. Același raport ne indică faptul că ,,dintre persoanele de vârstă şcolară (definită ca perioada învățământului obligatoriu) 41% afirmă că merg, în prezent, la şcoală. Datele diferă semnificativ din perspectiva timpului petrecut pe stradă, 28% dintre copiii permanent în stradă afirmând că urmează o formă de educaţie, comparativ cu 50% din cei temporar în stradă”. Doar 7% afirmă că au terminat liceul. Două săptămâni în plus de școală pentru aceștia ar reprezenta două săptămâni în plus de primire a cornului și a laptelui, două săptămâni în plus de socializare alături de copii de aceeași vârstă, iar în 12 ani, 840 de ore câștigate în plus departe de lumea în care sărăcia, vulnerabilitatea și excluziunea socială sunt o normă.
Ascultând opinia celor care se opun prelungirii anului școlar, am auzit argumentul de tipul ,,Dacă școala s-ar prelungi, elevii nu ar mai avea timp să se relaxeze, să exploreze, să descopere (...)”. Unitățile de învățământ preuniversitar pot face parteneriate cu palatele și cluburile copiilor, cu muzeele județene, cu bibliotecile comunitare, pot organiza cursuri în aer liber - nimeni nu va împiedica utilizarea acestui timp în plus pentru școală pentru dezvoltarea armonioasă a tinerilor. Atâta timp cât comunitatea școlară de la nivel național se angajează să accepte că dreptul la educație nu trebuie să se transforme încet, dar sigur, într-un drept la vacanță.
Am vrut să aflu și care este părerea președinților asociațiilor de elevi din România, care s-au coalizat și au cerut liderilor mai multă școală pentru copiii României.
„Dat fiind faptul că școala online a fost, timp de un an, dovada clară că în sistemul de învățământ predomină inegalitatea pe criteriul socio economic, cu mari discrepanţe urban-rural, un an școlar prelungit ar reprezenta soluția spre mobilitate socială și performanţă pentru elevii care au avut accesul îngrădit la educație, atât la cea formală, cât și la cea informală.
Accesibilitatea sistemului de învățământ nu trebuie să se limiteze doar la o programă parcursă, de dragul de a fi terminată, ci și la integrarea socio-profesională a elevului, printr-o socializare anticipativă a rolurilor pe care școala trebuie să i le ofere pe masă cât mai clar până la terminarea liceului, ajutându-l indirect să-și găsească propria cale.
Or, în acest sens, o programă parcursă într-un timp atât de scurt, dictată, fără a fi explicată, creează pentru copii și adolescenți o teamă de eșec și nesiguranță în ceea ce oferă sistemul de învățământ, într-un mod alert și totodată superficial.
Cum se zice din popor: «Graba strică treaba!». Elevii au nevoie de validare și siguranță, iar două ore în plus destinate unei lecții, care vor exista doar prin prelungirea zilelor de școală, pot reprezenta momentul în care un elev își poate conștientiza mai bine propriile valori, oricât de subiectiv ar suna. Înțelegerea oferă și încredere.” Ioana Nunu, președintele Asociației Elevilor din Bacău
Surprinsă că doleanța reprezentanților elevilor nu a avut ecou la Ministerul Educației, Ioana mi-a răspuns: „Fără a suna peiorativ, în opinia mea, un motiv pentru care decidenții nu acționează în interesul elevilor și le este teamă să ofere mai multă calitate și libertate școlilor, este în strânsă legătură cu «principiul rotativei guvernamentale», în sensul ironic adaptat contemporaneităţii, pentru alternanţa acelorași oameni, cu aceleași strategii. Un lucru e cert: lipsa educaţiei de calitate generează lipsa specialiștilor. Specialiștii nu sunt ușor influențabili, ci au principii ferme, iar aceștia sunt viitori alegători. Probabil gândul acesta generează teamă: puterea de a decide.”
„Mai multe zile de școală înseamnă elevi mai educați”
,,În prezent, elevii români au parte de doar 165 de zile într-un an școlar, încă un top european în care suntem situați pe la coadă, din păcate.
Profesorii și elevii consideră programa școlară mult prea stufoasă, și în cele mai multe cazuri, greu de parcurs integral într-un timp atât de scurt, mai ales când există intercalate vacanțe atât de lungi, care reușesc doar să ne bulverseze. Din cauza situației epidemiologice în care ne aflăm am fost nevoiți să ne mutăm în mediul online, unde au ieșit la iveală și mai multe probleme ale sistemului, această aglomerare a materialelor fiind una dintre ele. Personal, pe parcursul orelor online m-am simțit constrânsă, în primul rând, deoarece calitatea cursurilor online nu a fost cea mai bună din diverse motive, unul dintre acestea fiind perioada de acomodare în acest format, care a fost una destul de lungă, în care s-a pierdut mult timp.
În al doilea rând, timpul se scurgea, iar eu rămâneam cu întrebarea «Oare cât mai avem de parcurs?», răspunsul fiind de fiecare dată «Prea mult!»
Soluția cea mai eficientă acestor constrângeri ar fi prelungirea anului școlar, astfel, programa ar fi împărțită pe mai multe zile, devenind instant mai lejeră. Este trist, însă că această măsură nu a fost luată în serios de autorități până acum, pentru că, până la urmă, mai multe zile de școală înseamnă elevi mai educați, iar după cum bine știm, educația stă la baza viitorului țării. Nu vrea România oameni educați? Nu vrea România să evolueze? Pentru că nevoia de evoluție clar, există. Este foarte posibil să existe o frică în rândul autorităților, frica de oameni educați, care dacă este prezentă trebuie eliminată cât de repede și stopată această joacă de-a învățământul. Elevii din România sunt persoane capabile care s-au săturat să stea la coada tuturor topurilor Uniunii Europene.” Cristina Miculaiciuc, președinte Asociației Elevilor din Maramureș
Două săptămâni de școală în plus, un ajutor pentru pregătirea de Bac
,,După mai bine de un an de când elevii au intrat într-o vacanță de două săptămâni neplanificată, sistemul educațional românesc s-a schimbat radical - învățare mixtă, învățare online, un stil cu totul nou de predare. Această tranziție s-a desfășurat cu costul multor ore pierdute, în principal din cauza adaptării la noile condiții, dar și din cauza ineficienței orelor online - neavând un spațiu special destinat învățării de cele mai multe ori, elevii își pierd concentrarea foarte ușor. Astfel, mulți dintre aceștia au lacune foarte mari pe plan academic, iar structura anului școlar, care era deja destul de scurt, a devenit și mai scurt, punând România într-un loc codaș când vine vorba de numărul efectiv de ore la școală. Este imperativ ca autoritățile responsabile să prelungească anul școlar și să adopte o abordare diferită asupra structurii următorului an școlar.
Mai multă școală înseamnă dezvoltarea elevilor, atât pe plan educațional, cât și pe plan moral și personal. Învățând, elevii încep să își pună cât mai multe întrebări, ajung să aibă anumite standarde cu privire la mediul și mijloacele prin care acumulează informații, lucruri care se preferă să fie ignorate parțial sau uneori chiar complet. Cum autoritățile nu pot sau nu vor să atingă aceste standarde, preferă să țină elevii în ceață, departe de întrebări, departe de o învățare cât mai optimă”. Matei Canavea, Asociația Vâlceană a Elevilor
,,După cum afirmă și demersul nostru, România este țara care are cele mai puține zile de școală din Europa. Prelungirea anului școlar ar deschide ușa către o ascensiune în ceea ce privește alfabetizarea (dacă privim o statistică a analfabetismul funcțional observăm apogeul, 44%, la testarea PISA 2018), subliniez în același timp și necesitatea calității actului educațional, în concluzie și aici trebuie insistat.
Dacă fac o paralelă cu un demers recent al asociațiilor de elevi, prin care salutăm decizia ministrului Educației, care i-a cerut ministrului Sănătății modificarea ordinului comun, astfel încât elevii din clasele terminale să poată merge fizic la școală și în scenariul 3, am observat o mare parte a părinților că au prezentat o indignare referitor la acest demers. Un lucru nu tocmai benefic. Probabil dacă s-ar lua decizia de a prelungi anul școlar cu 2 săptămâni, aceasta ar stârni din nou controverse în rândul părinților, chiar și din partea unor votanți ai coaliției de guvernare din acest moment. Într-adevăr poate nu e o decizie tocmai plăcută, însă privindu-mă pe mine, elev în an terminal, două săptămâni de școală în plus ar fi fost benefice, mai ales în ceea ce privește pregătirea pentru Bacalaureat, lucru afirmat și de o parte a colegilor mei”. Partenie Miclea, reprezentantul Asociației Elevilor din Mureș
,,Garantarea unui număr minim de zile de școală într-un an este imperioasă pentru educația din România, mai ales în contextul în care mulți elevi și-au sistat parcursul educațional din cauza unui sistem online șubred. Fără asigurarea dispozitivelor pe o perioadă îndelungată de timp, educația online nu s-a dovedit a fi complet funcțională, astfel lăsând elevii cu multe lacune.
Cu un număr atât de mic de zile într-un an școlar, România va ajunge la un apogeu al abandonului școlar având în vizor cei aproximativ 1 milion de elevi ce nu pot accesa sistemul online”. Ana Maria Groza, Asociația Elevilor din București și Ilfov
