Editorial. Hai să dăm extemporal la dirigenție. Care dirigenție?

Editorial. Hai să dăm extemporal la dirigenție. Care dirigenție?

Mi-ar fi plăcut ca în liceu să-mi fie dirigintă profa de franceză. Pentru că era un om foarte deschis în raport cu ceilalți profesori pe care îi aveam, pentru că în orele ei, dincolo de  franceză, ne spunea tot felul de lucruri despre viață. Pentru că la serenada de la finalul liceului, când am fost la ea acasă, ne-a spus ceva ce mi s-a întipărit în minte: „Să știți că în viață, indiferent de câți prieteni ai, de cât e de iubitoare familia ta și de cât de mult o iubești tu, fundamental, ești tot singur!” 

08.11.2022

de Monica Halaszi și Horia Corcheș

Am înregistrat atunci și apoi m-am gândit adesea la ce ne-a spus. Din păcate însă, mi-a fost dirigintă o altă profesoară, cu mai puțină empatie sau capacitate de împărtășire. Cu toate acestea, în orele de dirigenție din liceu am avut contact cu multe aspecte care țin de înțelegerea lumii și a propriei lumi.

Dar tu, Monica, pe cine ai fi vrut să ai ca diriginte? 

Eu am avut parte de doi diriginți minunați și nu i-aș schimba pentru nimic în lume. În gimnaziu, dirigintele meu a fost profesorul de geografie, un om pasionat de meseria sa, foarte cald în relațiile cu ceilalți și unul dintre cei care organiza, foarte des, ceea ce numim astăzi activități extracurriculare și extrașcolare. În liceu, l-am avut ca diriginte pe profesorul de fizică. Materia în sine nu mi-a plăcut niciodată, dar orele de dirigenție erau fascinante: adevărate lecții despre viață și despre libertate (într-o epocă în care temele abordate în cadrul acestor ore ar fi trebuit să fie puternic ideologizate).

De ce am pornit de la aceste amintiri? Veți vedea de ce și facem legătura, implicit, și cu articolul nostru precedent, în care ne întrebam cât de justificată este întrebarea: „Nu te-a învățat la școală cum să te porți?”

Zilele acestea s-a vorbit în mediul școlar mult despre nevoia unei campanii și a unor măsuri concrete care să diminueze violența și consumul de droguri, respectiv de substanțe nocive, alcool, tutun etc. Toată această discuție a pornit și de la câteva situații concrete, mediatizate și pe care nu le vom mai relua noi aici. Dar aceste probleme cu care se confruntă mediul educațional și, mai larg, societatea, sunt reale și încep să devină îngrijorătoare, motiv pentru care s-au și deschis aceste dezbateri. 

Noi nu ne propunem să rezolvăm aceste probleme aici, în aceste rânduri, dar pornind de la ele, ne-am amintit de o altă realitate. Am fost uimiți când, în câteva contexte, persoane din afara mediului educațional ne-au spus că astfel de probleme, dar și altele, ar trebui să fie abordate cu mai multă seriozitate în orele de dirigenție de la liceu. Când am întrebat care ore de dirigenție, desigur, cu puțină ironie, am constatat că oamenii nu știu despre eliminarea acestora din planurile cadru de liceu. Cum adică nu mai există ore de dirigenție? se întrebau de-a dreptul șocați interlocutorii noștri. Nu, nu mai există din 2009. Mai exact, în planurile-cadru pentru liceu ariei curriculare consiliere și orientare îi sunt alocate... zero ore. Firește, diriginții au atribuții bine stabilite printr-un ordin de ministru, au de susținut activități de management al clasei, de organizat activități extracurriculare și extrașcolare, de consiliere si suport educational pentru elevi și părinți. Dar atenție, elevii nu pot fi obligați să participe la toate acestea.

Măsura eliminării orei de dirigenție din planurile cadru i-a aparținut doamnei Andronescu, ministrul de pe atunci al educației, și a fost considerată o formă de decongestionare a programei. S-a vehiculat ca argument și faptul că, vezi Doamne, în acele ore se făcea, de fapt, mai degrabă română sau matematică, decât dirigenție. Așa cum spuneam mai sus, profesorii diriginți au rămas cu toate responsabilitățile lor administrative, dar orele în sine au fost eliminate, astfel încât elevii nu le mai au în orar și nu mai au conștiința faptului că trebuie să participe la ele, chiar dacă profesorul diriginte le stabilește în orar. 

În fapt, aceasta este una dintre măsurile cele mai nocive pe care învățământul nostru le-a îndurat. Orele acestea erau o șansă excelentă nu doar pentru a asigura coeziunea clasei, dar și pentru desfășurarea unor activități care susțin exact inserția socială și conectarea cu sine a elevilor.

Unele licee aveau chiar un obicei bun: ca toate orele de dirigenție să fie puse în aceeași zi, la aceeași oră, de exemplu vineri, prima oră. Cum bine se știe, școlile sunt asaltate de o sumedenie de organizații care vin să propună activități. De la cele care vizează exact problematica violenței și a drogurilor sau educația sexuală, până la cele care țin de dezvoltarea culturală. Adesea, aceste activități se adresează nu câte unei clase, ci mai multor clase din diverși ani de studii. Ei bine, în actuala configurație curriculară, pentru a oferi timp și spațiu de desfășurare unor astfel de activități, școala trebuie să facă diverse jonglerii, fie să scoată elevii de la alte ore, fie să încerce să-i convingă să rămână sau să vină la școală după orar, în ceea ce ei percep ca fiind timpul lor liber. Și chiar dacă sunt și ei interesați de subiectul unor astfel de întâlniri, percepția atentării la timpul lor liber rămâne. În schimb, în cazul unei organizări unitare la nivel de școală a orelor de dirigenție aflate în cadrul curricular obligatoriu, aceste activități se pot desfășura și ele organizat, mai ales când presupun întinderea pe mai multe ore a activităților, într-o înșiruire gradată. 

Ora de dirigenție nu este, de fapt, despre administrație. Nu este nici despre literatura română, matematică, biologie sau chimie. Ora de dirigenție este despre viață. Și abia în cadrul acesteia, un profesor poate, adesea, să deschidă sufletele și mințile elevilor către acele zone care implică răspunsuri la întrebarea „Nu te-a învățat la școală cum să...?” Chiar dacă un profesor bun și dedicat va găsi soluții să asigure aceste deschideri și în cadrul orelor de specialitate, în orele de dirigenție poate să le diversifice, să le abordeze specific, să le consolideze. 

În celebrul film „Extemporal la dirigenție”, profesorul diriginte le cere elevilor, în ora de dirigenție, să scoată o foaie de hârtie. Mirați, aceștia întreabă dacă se poate da extemporal la această disciplină. Profesorul le spune că da, vor da extemporal pe tema „Cum aș vrea să fie dirigintele meu?”.

Ei bine, la ora de dirigenție se pot învăța și apoi se pot evalua, prin „extemporale” mai degrabă alternative, astfel de teme, pe care cu siguranță și voi le puteți imagina: Cum aș vrea să fie...? Cum aș vrea să fiu...? Ce ar trebui să fac...? Ce ar trebui să înțeleg...? Ce ar trebui să evit...? etc. etc. Poate în viitorul apropiat, cei care au puterea să o facă, vor regândi planurile curriculare, alegând să reintroducă ora de dirigenție în cadrul lor. 

Hai să facem cumva să putem da din nou extemporal la dirigenție! Cine intră în horă?

Profesori de Școala 9


„Profesori de Școala 9” este o rubrică bilunară scrisă de Monica Halaszi și Horia Corcheș.

Monica Halaszi lucrează în domeniul educației de 30 de ani. Predă limba și literatura română, este autoarea unor programe și manuale școlare, formator național și inițiatoarea concursului „Lectura ca abilitate de viață”. A publicat articole pe teme de educație în Dilema veche și în Tribuna învățământului. Și-ar dori ca școala românească să se recredibilizeze, iar vocea profilor să conteze cu adevărat. Nu crede că i s-ar fi potrivit o altă profesie, urăște când i se spune că este dascăl și și-ar dori să călătorească mai mult. Și fiindcă îi place să analizeze diverse aspecte din domeniul educației, s-a decis să scrie despre ele.

Horia Corcheș este prof de română. A fost prof și la țară, și la tehnologice, și la colegii de top. Este autorul romanului pentru copii „Istoria lui Răzvan”, al romanului „Partaj”, dar și al altor proze scurte sau poezii. Scrie săptămânal în revista Dilema veche. Ca profesor, îi place să transforme predarea clasică a limbii și literaturii române într-una mai prietenoasă. A scris manuale școlare, diverse auxiliare didactice, este membru în varii comitete și comiții, dar îi place, în egală măsură (cel puțin...) să se dea cu bicicleta, să meargă la sală, să stea la soare pe plajă sau să citească în balcon. 

 

CUVINTE-CHEIE

dirigentie extemporal la dirigentie profesor diriginte curriculum dirigentie